Hernia hiatală și boala de reflux gastroesofagian sunt două afecțiuni frecvent întâlnite în chirurgia generală și, adesea, strâns interconectate. Deși mulți pacienți le consideră probleme „minore” sau doar o consecință a alimentației, realitatea medicală este mult mai complexă. Aceste patologii pot influența semnificativ calitatea vieții și, netratate corect, pot evolua spre complicații cu impact real asupra sănătății esofagului.
Ce este hernia hiatală?
Hernia hiatală reprezintă migrarea unei porțiuni a stomacului din cavitatea abdominală în torace, prin hiatusul diafragmatic – orificiul natural prin care trece esofagul. Practic, bariera fiziologică dintre esofag și stomac devine afectată, ceea ce poate modifica mecanismele naturale de prevenire a refluxului gastric.
În mod normal, diafragma și sfincterul esofagian inferior funcționează ca o „supapă” care împiedică urcarea acidului gastric în esofag. În hernia hiatală, această supapă devine incompetentă. Ca rezultat, acidul, sucurile digestive și chiar alimentele pot reflua în esofag, iritând mucoasa și producând simptome supărătoare.
Există două forme principale:
Hernia hiatală prin alunecare (tip I)
Este cea mai frecventă formă. Joncțiunea eso-gastrică se deplasează în torace. De obicei, este asociată cu boala de reflux gastroesofagian.
Hernia hiatală paraesofagiană (tip II-IV)
Mai rară, dar potențial mai periculoasă. O porțiune a stomacului se herniază lângă esofag, uneori chiar masiv. Poate provoca complicații severe, precum volvulus gastric, ischemie sau strangulare. În aceste situații, intervenția chirurgicală este adesea recomandată chiar și în absența simptomelor evidente.
Boala de reflux gastroesofagian – mecanismul din spatele simptomelor
Boala de reflux gastroesofagian apare atunci când conținutul gastric refluează repetitiv în esofag, determinând inflamație cronică, iritație și, uneori, leziuni ale mucoasei. Refluxul acid nu este doar un „disconfort”. Este o patologie medicală reală, cu potențial evolutiv.
Acidul gastric poate afecta mucoasa esofagiană, deoarece aceasta nu este adaptată pentru a rezista unui pH atât de scăzut. În timp, inflamația poate duce la esofagită, eroziuni, stricturi esofagiene și chiar la esofagul Barrett – o leziune premalignă ce crește riscul de cancer esofagian adenocarcinom.
Legătura dintre hernia hiatală și boala de reflux
Deși pot exista separat, cele două afecțiuni sunt deseori interdependente. Hernia hiatală slăbește bariera antireflux, favorizând refluxul acid. La rândul său, refluxul cronic agravează simptomele și permite progresia bolii.
Este important de reținut: prezența herniei hiatale nu înseamnă automat reflux, dar crește semnificativ riscul apariției lui.
Această asociere este una dintre cele mai studiate teme în gastroenterologie și chirurgie generală, iar abordarea terapeutică trebuie să fie individualizată.
Simptomele
În hernia hiatală și boala de reflux gastroesofagian, organismul trimite semnale clare încă din stadiile inițiale. Deși simptomele pot varia ca intensitate și frecvență, ele au un mecanism comun: migrarea acidului gastric în esofag și perturbarea funcției barierei antireflux. Atunci când această barieră devine incompetentă, mucoasa esofagiană începe să fie agresată chimic, iar pacientul resimte manifestări care nu mai pot fi ignorate.
Cel mai frecvent simptom este pirozisul, perceput ca o senzație de arsură retrosternală, care urcă din epigastru spre gât. De regulă, apare după mesele copioase, în clinostatism sau în timpul nopții. Pacientul descrie o „arsură intensă în piept” ce poate dura minute sau chiar ore. Deși adesea banalizată, pirozisul este un indicator tipic al refluxului acid și, atunci când devine repetitiv, trebuie luat în considerare ca simptom al unei patologii digestive reale.
Un alt simptom caracteristic este regurgitația acidă, adică întoarcerea conținutului gastric în cavitatea bucală. Pacientul poate simți gust acru, amar sau chiar resturi alimentare în gură, mai ales când se apleacă sau se întinde. Regurgitațiile nocturne sunt deosebit de supărătoare și pot fragmenta somnul, afectând calitatea vieții. Ele reprezintă un semn direct al compromiterii mecanismului antireflux.
Pe măsură ce inflamația esofagiană se accentuează, pot apărea dificultăți la înghițire (disfagie). Inițial, disfagia este subtilă, resimțită doar la alimente solide, însă în stadii avansate poate progresa și către lichide. Această manifestare sugerează fie spasm esofagian secundar iritației acide, fie apariția unor stricturi esofagiene, ceea ce impune investigații suplimentare, în special endoscopie digestivă superioară.
Un simptom care adesea sperie pacientul este durerea toracică necardiacă. Durerea poate fi intensă, presivă sau arzătoare, localizată retrosternal, imitând ischemia miocardică. Mulți pacienți ajung inițial la cardiolog, iar abia ulterior sunt direcționați către gastroenterolog sau chirurg, atunci când se stabilește că sursa durerii este refluxul. Este important de menționat că refluxul poate cauza dureri toracice severe, dar doar după excluderea unei patologii cardiace acute.
Iritația repetitivă a mucoasei laringiene de către acidul gastric poate duce la răgușeală persistentă sau chiar tuse cronică, în special la pacienții care nu prezintă afecțiuni pulmonare. Acidul poate ajunge până la nivelul orofaringelui, stimulând reflexul de tuse și inflamația corzilor vocale. Uneori, pacienții sunt tratați luni întregi pentru suspiciuni de infecții respiratorii, fără succes, pentru ca în final să se descopere cauza reală: refluxul laringofaringian.
Un simptom deranjant, dar frecvent subestimat, este halitoza – mirosul neplăcut al respirației. Refluxul cronic determină stagnarea acidului și a particulelor alimentare în esofag și cavitatea bucală, ceea ce favorizează modificarea pH-ului local și proliferarea bacteriană. Pacientul observă o respirație încărcată, chiar dacă are igienă orală adecvată, fapt ce poate afecta încrederea socială și profesională.
Nu în ultimul rând, mulți pacienți descriu o senzație de nod în gât, cunoscută medical sub termenul de globus faringian. Aceasta nu este cauzată de un obstacol real, ci de iritația cronică și modificările senzitive induse de acid la nivelul mucoasei faringiene. Deși nu provoacă durere, senzația este persistentă și poate deveni anxiogenă, făcând pacientul să creadă că „se întâmplă ceva grav”.
Este esențial de înțeles că aceste simptome nu reprezintă simple neplăceri digestive. Ele sunt mesaje biologice clare, prin care corpul semnalează o disfuncție. Atunci când apar frecvent, se intensifică sau persistă mai mult de câteva săptămâni, evaluarea medicală devine obligatorie. Ignorarea lor poate permite evoluția spre complicații, iar diagnosticul corect, pus la timp, face diferența între un tratament eficient și o boală complicată.
În hernia hiatală paraesofagiană pot apărea dureri epigastrice, senzație de presiune toracică sau anemie feriprivă prin sângerări oculte.
O întrebare pe care mulți pacienți o au este:
„Dacă durerea toracică nu e cardiacă, poate fi de la reflux?”
Răspunsul este: da, în numeroase cazuri, refluxul poate imita simptome cardiace. De aceea, evaluarea medicală este esențială.
Când ar trebui să mergem la medic?
Orice simptom persistent nu trebuie ignorat. Dacă refluxul apare frecvent, dacă există durere toracică repetată sau dificultăți la înghițire, evaluarea medicală devine obligatorie. Pacienții cu regurgitații nocturne, tuse cronică sau arsuri severe au nevoie de investigații specifice.
Semnale de alarmă:
- Pierdere în greutate neintenționată;
- Hematemeză sau melenă;
- Anemie;
- Vărsături persistente;
- Durere severă.
Aceste semne pot indica o complicație și necesită consult prompt.
Diagnosticul – pașii corecți pentru o evaluare exactă
Pentru un diagnostic precis, medicul poate recomanda:
Endoscopia digestivă superioară
Permite vizualizarea directă a esofagului, stomacului și duodenului, identificând inflamația, eroziunile, stricturile sau prezența esofagului Barrett.
Radiografie cu substanță de contrast (tranzit baritat)
Utilă în evaluarea herniei hiatale și a mobilității esofagului.
pH-metria esofagiană
Măsoară expunerea esofagului la acid în 24 de ore și este considerată standardul de aur pentru BRGE.
Manometria esofagiană
Evaluează motilitatea esofagului și funcția sfincterului esofagian inferior.
Este crucial să înțelegem că un diagnostic corect nu înseamnă doar „a pune un nume pe simptome”, ci a ghida tratamentul optim și personalizat.
Tratamentul – de la măsuri conservative la soluții chirurgicale moderne
Terapia depinde de forma și severitatea bolii.
Modificări ale stilului de viață
Primul pas în gestionarea refluxului și simptomelor herniei hiatale include:
- Scădere ponderală în caz de suprapondere;
- Evitarea meselor copioase, grase sau foarte acide;
- Renunțarea la fumat;
- Limitarea alcoolului și cafelei;
- Ridicarea capului patului cu 10-15 cm;
- Evitarea culcatului în primele 2-3 ore după masă.
Tratament medicamentos
Cel mai frecvent se folosesc inhibitorii pompei de protoni (IPP), antagoniștii receptorilor H2 și antiacidele. Acestea reduc aciditatea gastrică și ameliorează simptomele, dar nu tratează cauza mecanică a refluxului.
Tratamentul chirurgical
În cazurile severe, refractare la medicamente sau în herniile hiatale mari, intervenția chirurgicală devine o opțiune eficientă. Chirurgia antireflux și repararea hiatusului se realizează, în prezent, în mod predominant laparoscopic, iar în unele centre chiar robotic.
Procedura clasică este fundoplicatura – cel mai des fundoplicatura Nissen. Aceasta restabilește bariera antireflux, repoziționează stomacul și întărește hiatusul diafragmatic.
Avantajele abordului minim-invaziv includ:
- durere postoperatorie redusă;
- recuperare rapidă;
- cicatrici minime;
- risc scăzut de complicații.
Pentru pacienții eligibili, chirurgia poate reprezenta soluția definitivă, eliminând refluxul și simptomele asociate.
Dacă ai simptome sugestive de reflux sau hernie hiatală, programează un consult la Dr. Drașovean Radu pentru o evaluare specializată și personalizată.
Complicații – ce se poate întâmpla dacă ignorăm problema?
Netratată, boala de reflux cronic poate duce la:
- Esofagită severă;
- Ulcerații esofagiene;
- Stenoze esofagiene;
- Esofagul Barrett;
- Risc crescut de adenocarcinom esofagian.
Hernia hiatală paraesofagiană poate evolua către volvulus gastric, ischemie sau strangulare – situații chirurgicale de urgență.
Nu amâna investigațiile. Intervenția timpurie previne complicațiile și îmbunătățește prognosticul.
Cine este candidatul ideal pentru chirurgie?
Nu orice pacient cu reflux are nevoie de operație. Candidatul optim include:
- Pacient cu hernie hiatală mare;
- Simptome severe sau persistente;
- Reflux refractar la tratament medicamentos;
- Esofagită severă;
- Complicații documentate;
- Dorința de a evita tratamentul medicamentos pe termen lung.
Decizia se ia după o evaluare clinică și paraclinică completă. Abordarea minim-invazivă laparoscopică sau robotică oferă rezultate excelente pe termen lung.
Prevenție – putem reduce riscul?
Deși unele forme de hernie hiatală sunt legate de factori anatomici sau genetici, există elemente care pot fi controlate:
- menținerea greutății optime;
- evitarea eforturilor care cresc presiunea abdominală;
- tratarea constipației cronice;
- o alimentație echilibrată;
- activitate fizică regulată.
Prevenția nu garantează absența bolii, dar reduce semnificativ riscul.
O perspectivă modernă în chirurgia antireflux
Chirurgia minim-invazivă a schimbat radical managementul herniei hiatale și al bolii de reflux. Experiența unui chirurg specializat, precum Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), este esențială în obținerea unui rezultat optim.
Repararea hiatusului și fundoplicatura sunt proceduri sigure, eficiente și cu rate înalte de satisfacție. Pacienții raportează, în majoritatea cazurilor, dispariția pirozisului și îmbunătățirea calității vieții.
Managementul terapeutic modern al herniei hiatale și al bolii de reflux
În medicina actuală, abordarea acestor patologii nu este doar despre tratarea simptomelor, ci despre restaurarea funcției fiziologice și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Intervenția precoce, diagnosticul corect și, atunci când este necesar, chirurgia minim-invazivă reprezintă standardul modern de tratament.
Hernia hiatală și boala de reflux nu sunt simple „disconforturi digestive”. Sunt afecțiuni medicale reale, cu mecanisme complexe și implicații importante. Iar abordarea lor corectă poate însemna diferența între o viață plină de limitări și una trăită în confort și normalitate.