Chirurgia endocrină

Descriere generală Tiroidita Hashimoto este cea mai frecventă cauză de hipotiroidism în țările dezvoltate. Reprezintă o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar al pacientului produce anticorpi ce atacă propria glandă tiroidă, ducând treptat la inflamație cronică și la scăderea funcției acesteia. Glanda tiroidă, aflată la baza gâtului, are un rol esențial în reglarea metabolismului, a temperaturii corporale, a funcției cardiace și a nivelului de energie. Mulți pacienți nu conștientizează imediat prezența bolii, deoarece simptomele apar progresiv și pot fi confundate cu oboseala sau stresul cotidian. În realitate, tiroidita Hashimoto poate afecta profund calitatea vieții dacă nu este diagnosticată și tratată la timp. Mecanism autoimun și cauze În tiroidita Hashimoto, celulele imunitare identifică greșit țesutul tiroidian ca fiind „străin” și produc anticorpi specifici: anti-TPO (antiperoxidază tiroidiană) și anti-Tg (antitiroglobulină). Acești anticorpi determină infiltrarea glandei cu limfocite și distrugerea treptată a foliculilor tiroidieni. Cauzele nu sunt pe deplin elucidate, însă există o predispoziție genetică bine documentată. Riscul crește dacă există antecedente familiale de boli autoimune, cum sunt diabetul zaharat de tip 1, vitiligo sau lupusul eritematos sistemic. De asemenea, factorii de mediu – excesul sau deficitul de iod, infecțiile virale, stresul cronic, radiațiile – pot declanșa boala la indivizii susceptibili. Boala afectează predominant femeile, raportul fiind de 7-8 la 1 comparativ cu bărbații. Debutul apare frecvent între 30 și 50 de ani, dar poate fi întâlnită și la adolescenți. Un alt element important în declanșarea tiroiditei Hashimoto îl reprezintă modificările hormonale. Sarcina și perioada postpartum sunt momente cheie în care sistemul imunitar al femeii se schimbă și poate favoriza apariția anticorpilor anti-tiroidieni. De asemenea, menopauza este o altă etapă vulnerabilă, motiv pentru care multe femei primesc diagnosticul în această perioadă. De aceea, screening-ul tiroidian este recomandat mai ales la femeile însărcinate sau la cele care doresc o sarcină, pentru a preveni complicațiile asupra mamei și fătului. Manifestări clinice Simptomatologia este variată și depinde de stadiul bolii. În primele faze, tiroida poate fi mărită de volum (gușă), iar pacientul să nu prezinte semne evidente. Pe măsură ce disfuncția tiroidiană avansează, apar simptomele hipotiroidismului: Un aspect important este că aceste simptome apar progresiv, fiind adesea atribuite altor cauze, ceea ce întârzie diagnosticul. Diagnostic Diagnosticul de tiroidită Hashimoto se bazează pe corelarea datelor clinice, biologice și imagistice. Analizele de sânge includ: Ecografia tiroidiană este esențială pentru evaluarea structurii glandei. Aspectul tipic este o tiroidă hipoecogenă, neomogenă, cu vascularizație modificată. În stadii avansate, glanda se atrofiază și devine dificil de vizualizat complet. Biopsia cu ac fin nu este de rutină, însă poate fi indicată dacă există noduli asociați pentru a exclude malignitatea. Tratament Tratamentul standard al tiroiditei Hashimoto este substituția hormonală cu levotiroxină, un analog sintetic al tiroxinei (T4). Doza se ajustează în funcție de valorile TSH și de simptomele pacientului, necesitând monitorizare periodică. Obiectivul este restabilirea unui nivel hormonal normal, ceea ce ameliorează manifestările clinice și previne complicațiile. Terapia este de regulă pe termen lung, uneori toată viața. Nu există un tratament curativ care să „vindece” boala autoimună, însă substituția hormonală asigură un control eficient. Este important ca pacienții să înțeleagă necesitatea monitorizării regulate, de obicei la 6-12 luni, și ajustarea dozei la nevoie. Un aspect adesea neglijat este necesitatea ajustării periodice a tratamentului. Doza de levotiroxină nu este fixă pentru toată viața, ci poate varia în funcție de greutatea corporală, vârstă, sarcină sau alte afecțiuni asociate. Pacienții trebuie să înțeleagă că tratamentul eficient nu înseamnă doar a lua zilnic pastila, ci și a face controale regulate, pentru ca nivelurile de TSH și FT4 să fie menținute în interval optim. În lipsa acestui control, pacientul poate rămâne simptomatic, chiar dacă urmează tratamentul corect. Dieta echilibrată, aportul corect de iod, seleniul și vitamina D pot avea un rol adjuvant, dar nu înlocuiesc terapia medicală. 👉 Dacă ai simptome sugestive de hipotiroidism, programează o consultație pentru investigații complete. Cu un diagnostic corect și tratament personalizat, calitatea vieții se poate îmbunătăți semnificativ. Complicații posibile Netra­tată, tiroidita Hashimoto duce la hipotiroidism sever, cu multiple consecințe asupra organismului. Metabolismul încetinește, iar pacientul poate dezvolta obezitate, dislipidemie și rezistență la insulină. Sistemul cardiovascular este afectat prin bradicardie, cardiomegalie și risc crescut de insuficiență cardiacă. Femeile tinere pot suferi tulburări de fertilitate și avorturi spontane repetate. În cazuri rare, hipotiroidismul sever poate evolua către mixedem, o urgență medicală potențial fatală. Un alt aspect important este asocierea Hashimoto cu alte boli autoimune: boala celiacă, anemia pernicioasă, vitiligo, artrita reumatoidă. Monitorizarea periodică este esențială. Hipotiroidismul cauzat de Hashimoto are o influență directă asupra metabolismului. Chiar și o scădere moderată a hormonilor tiroidieni duce la încetinirea arderilor calorice, la retenție de apă și la creștere ponderală. Mulți pacienți se simt frustrați, deoarece nu reușesc să slăbească în ciuda unei diete stricte. Această situație trebuie explicată clar: kilogramele acumulate nu sunt doar rezultatul alimentației, ci o consecință biologică a bolii. Corectarea nivelului hormonal prin tratament este esențială pentru restabilirea metabolismului și pentru o gestionare mai ușoară a greutății. Hashimoto și nodulii tiroidieni Pacienții cu tiroidită Hashimoto pot dezvolta noduli tiroidieni, care trebuie investigați prin ecografie și, la nevoie, puncție biopsie. În majoritatea cazurilor sunt benigni, dar există un risc ușor crescut de carcinom tiroidian papilar. Rolul chirurgului, specializat în chirurgia minim-invazivă, devine important în situațiile în care există noduli suspecți sau gușă voluminoasă ce determină compresiune pe structurile cervicale. Chirurgia tiroidiană, efectuată laparoscopic sau robotic, asigură precizie și recuperare rapidă pentru pacient. Nu toți nodulii tiroidieni pe fond de Hashimoto sunt periculoși, însă diferențierea lor este esențială. Nodulii benigni, cum sunt adenoamele foliculare sau chisturile simple, necesită doar monitorizare ecografică regulată. În schimb, nodulii cu caracteristici ecografice suspecte – margini neregulate, microcalcificări, creștere rapidă în dimensiuni – trebuie evaluați prin puncție cu ac fin. Această procedură simplă oferă informații clare și permite identificarea timpurie a unui eventual cancer tiroidian, ceea ce crește semnificativ șansele de vindecare. 👉 Dacă ai un diagnostic de tiroidită Hashimoto și ecografia arată noduli tiroidieni, consultul chirurgical este recomandat pentru a exclude riscurile oncologice și pentru a stabili conduita optimă. Viața cu tiroidita Hashimoto A trăi cu Hashimoto înseamnă mai mult … Read more