Totul despre hernia ombilicală

Tratamentul chirurgical al herniei ombilicale: alegerea chirurgiei minim-invazive, laparoscopice și robotice

Hernia ombilicală este o afecțiune frecventă, caracterizată prin protruzia unei porțiuni de intestin sau a țesutului abdominal printr-un punct slăbit din peretele abdominal, în zona ombilicului. Aceasta poate afecta atât copiii, cât și adulții, iar tratamentul chirurgical este adesea necesar pentru prevenirea complicațiilor. În ultimii ani, chirurgia minim-invazivă, laparoscopică și robotică a revoluționat tratamentul herniei ombilicale, oferind beneficii semnificative față de metodele tradiționale.

Ce este hernia ombilicală și când este necesară operația?

Hernia ombilicală apare atunci când o parte a intestinului sau a țesutului adipos împinge printr-un defect al peretelui abdominal, în apropierea buricului. La adulți, principalele cauze includ obezitatea, sarcina, efortul fizic intens și intervențiile chirurgicale anterioare.

În multe cazuri, simptomele herniei ombilicale includ:

  • O umflătură vizibilă în zona buricului;
  • Durere sau disconfort, în special la efort;
  • Sensibilitate la atingere;
  • Risc de complicații, cum ar fi incarcerarea sau strangularea intestinului.

Atunci când hernia devine dureroasă, crește în dimensiune sau există riscul unor complicații, intervenția chirurgicală devine necesară.

Hernia ombilicală, hernia ombilicala adulti
Hernia ombilicală

Avantajele chirurgiei minim-invazive în tratamentul herniei ombilicale

Chirurgia minim-invazivă, fie laparoscopică, fie robotică, reprezintă standardul modern pentru tratamentul herniei ombilicale. Comparativ cu chirurgia deschisă, aceste tehnici oferă multiple avantaje:

  • Incizii mai mici și cicatrici reduse;
  • Durere postoperatorie aproape inexistentă;
  • Recuperare rapidă și întoarcere mai rapidă la activitățile zilnice;
  • Risc scăzut de complicații și infecții;
  • Rezultate estetice mai bune.

Chirurgia laparoscopică pentru hernia ombilicală

Chirurgia laparoscopică este o metodă modernă, care utilizează un laparoscop (o cameră video subțire introdusă printr-o mică incizie) și instrumente speciale pentru a repara defectul herniar.

Etapele intervenției laparoscopice includ:

  1. Realizarea unor incizii mici în zona abdominală;
  2. Introducerea laparoscopului pentru vizualizarea internă;
  3. Utilizarea unor instrumente speciale pentru a repoziționa conținutul herniar și a plasa o plasă de susținere pentru întărirea peretelui abdominal;
  4. Închiderea inciziilor cu suturi fine.

Beneficiile chirurgiei laparoscopice includ o durere postoperatorie redusă și o recuperare mai rapidă, ceea ce permite pacienților să-și reia activitățile zilnice într-un timp mai scurt.

Chirurgia robotică: viitorul tratamentului herniei ombilicale

Chirurgia robotică reprezintă cea mai avansată metodă pentru repararea herniei ombilicale, utilizând sisteme robotice de ultimă generație, cum ar fi sistemul Da Vinci. Aceasta oferă o precizie excepțională, datorită instrumentelor controlate de chirurg printr-o consolă computerizată.

Principalele avantaje ale chirurgiei robotice includ:

  • Precizie maximă în sutură și manipularea țesuturilor;
  • Vizualizare tridimensională detaliată;
  • Mai puține complicații postoperatorii;
  • Durere minimă și recuperare mai rapidă.

Deși chirurgia robotică poate fi mai costisitoare decât cea laparoscopică, avantajele sale o fac o alegere preferată în centrele medicale avansate.

Procedura TAPP laparoscopică și robotică pentru cura herniei ombilicale

Etapele intervenției laparoscopice TAPP (Transabdominal Preperitoneal)

Procedura TAPP (Transabdominal Preperitoneal) este o tehnică laparoscopică utilizată pentru repararea herniilor, inclusiv a herniei ombilicale, prin abordarea spațiului preperitoneal. Aceasta implică utilizarea unei plase de susținere pentru a întări peretele abdominal și a preveni recurența.

1. Pregătirea pacientului și anestezia

  • Pacientul este poziționat în decubit dorsal (culcat pe spate) pe masa de operație.
  • Se administrează anestezie generală pentru a asigura confortul și imobilitatea pacientului în timpul intervenției.
  • Se dezinfectează zona abdominală și se aplică câmpuri sterile.

2. Crearea pneumoperitoneului și introducerea trocarelor

  • Se realizează o mică incizie periumbilicală prin care se introduce un ac Veress sau un trocar optic pentru insuflarea dioxidului de carbon (CO₂) în cavitatea abdominală.
  • Presiunea intraabdominală este menținută între 12-15 mmHg pentru a permite o vizualizare clară a structurilor anatomice.
  • Se introduc 2-3 trocare suplimentare de 5-10 mm sub control vizual, în funcție de caracteristicile pacientului.

3. Explorarea cavității abdominale și identificarea defectului herniar

  • Cu ajutorul laparoscopului, chirurgul inspectează defectul herniar, dimensiunea acestuia și conținutul sacului herniar.
  • Se verifică prezența unor aderențe sau a altor structuri implicate.

4. Disecția preperitoneală și reducerea sacului herniar

  • Se realizează o incizie a peritoneului periumbilical pentru a expune spațiul preperitoneal.
  • Se disecă sacul herniar și se reduce conținutul acestuia în cavitatea abdominală.
  • Dacă există aderențe, acestea sunt disecate atent pentru a evita leziunile organelor interne.

5. Plasarea protezei (plasei) de întărire a peretelui abdominal

  • Se introduce o plasă sintetică de dimensiuni adecvate (de obicei, 10×15 cm) pentru a acoperi defectul herniar și a preveni recidiva.
  • Plasa este poziționată astfel încât să acopere defectul cu o suprapunere de cel puțin 3 cm pe fiecare parte.
  • Fixarea plasei se poate face cu capse resorbabile sau adezivi biologici pentru a reduce riscul de durere cronică postoperatorie.

6. Închiderea peritoneului

  • Peritoneul este suturat cu fire resorbabile sau cu ajutorul unui sistem de adeziune pentru a acoperi complet plasa și a preveni contactul acesteia cu organele abdominale.

7. Extracția trocarurilor și închiderea inciziilor

  • Se extrag trocarele sub control vizual, pentru a evita sângerările.
  • Se evacuează CO₂-ul din cavitatea abdominală.
  • Se închid inciziile pielii cu fire resorbabile și benzi adezive steri-strip.
Etapele intervenției robotice TAPP (Transabdominal Preperitoneal)

Chirurgia robotică pentru cura herniei ombilicale folosind procedura TAPP urmează aceleași principii ca laparoscopia, dar cu avantaje tehnologice semnificative.

1. Poziționarea pacientului și pregătirea preoperatorie

  • Pacientul este plasat în poziție Trendelenburg ușoară pentru a facilita accesul la peretele abdominal.
  • Se montează sistemul robotic (ex: Da Vinci Xi), iar trocarele sunt plasate sub ghidaj laparoscopic.

2. Crearea pneumoperitoneului și introducerea trocarurilor

  • Se utilizează aceleași principii ca în laparoscopie, însă chirurgul controlează instrumentele de la consola robotică.

3. Disecția sacului herniar și pregătirea spațiului preperitoneal

  • Cu ajutorul brațelor robotice extrem de precise, chirurgul disecă țesuturile și reduce conținutul sacului herniar.
  • Vizualizarea tridimensională de înaltă rezoluție facilitează o disecție mai fină și mai precisă.

4. Plasarea și fixarea plasei

  • Plasa este introdusă și poziționată corect cu ajutorul instrumentelor robotice.
  • Fixarea plasei se face fie cu adezivi, fie cu fire de sutură, fără utilizarea capselor metalice, ceea ce reduce riscul de durere cronică.

5. Închiderea peritoneului și finalizarea procedurii

  • Peritoneul este suturat cu precizie datorită mobilității brațelor robotice, ceea ce reduce riscul de aderente postoperatorii.
  • Se extrag trocarele, se evacuează CO₂-ul și se închid inciziile.

Avantajele operației TAPP robotice față de cea laparoscopică

Chirurgia minim-invazivă a revoluționat tratamentul herniilor, iar procedura TAPP (Transabdominal Preperitoneal) poate fi realizată atât laparoscopic, cât și robotic. Deși ambele tehnici oferă avantaje semnificative față de chirurgia deschisă, chirurgia robotică TAPP prezintă o serie de beneficii suplimentare, care pot influența rezultatele postoperatorii și recuperarea pacienților.

1. Precizie și control îmbunătățit

Una dintre principalele diferențe între chirurgia laparoscopică și cea robotică este nivelul de precizie. Sistemele robotice, precum Da Vinci Xi, permit chirurgului să efectueze mișcări fine și precise, datorită brațelor robotice articulate și a tehnologiei de filtrare a tremurului. Comparativ, laparoscopia convențională utilizează instrumente rigide, care limitează gama de mișcări.

2. Vizualizare superioară

Chirurgia robotică oferă imagini tridimensionale de înaltă rezoluție, ceea ce permite chirurgului să vizualizeze mai bine structurile anatomice delicate. Laparoscopia clasică, pe de altă parte, furnizează imagini bidimensionale, ceea ce poate reduce profunzimea percepției și precizia disecției.

3. Ergonomie îmbunătățită pentru chirurg

În chirurgia laparoscopică, chirurgul operează în poziție statică, cu mișcări care pot deveni obositoare în timpul procedurilor îndelungate. Chirurgia robotică permite chirurgului să controleze instrumentele dintr-o consolă ergonomică, reducând astfel oboseala și riscul de erori cauzate de disconfort fizic.

4. Reducerea riscului de leziuni tisulare

Datorită controlului superior al brațelor robotice și a vizualizării detaliate, chirurgia robotică minimizează riscul de leziuni ale țesuturilor înconjurătoare. În laparoscopie, instrumentele rigide pot cauza traume adiționale la nivelul peretelui abdominal și al organelor vecine.

5. Fixarea mai precisă a plasei

Fixarea plasei este o etapă esențială în procedura TAPP. Chirurgia robotică permite utilizarea unor tehnici mai precise de sutură sau adezivi biologici, eliminând necesitatea unor capse metalice, care pot cauza durere cronică postoperatorie.

6. Recuperare mai rapidă și complicații reduse

Datorită preciziei sporite și a traumatismului redus asupra țesuturilor, pacienții care beneficiază de chirurgia robotică au un risc mai mic de complicații, precum infecții, hematoame sau recidivă herniară. De asemenea, recuperarea postoperatorie este mai rapidă, permițând pacienților să revină la activitățile zilnice într-un timp mai scurt.

7. Adaptabilitate mai mare la cazuri complexe

În cazul herniilor mari sau recidivante, chirurgia robotică oferă un avantaj semnificativ, deoarece permite o disecție mai detaliată și o reconstrucție mai precisă a peretelui abdominal. În plus, utilizarea brațelor robotice facilitează intervenția în spații anatomice dificile, unde laparoscopia tradițională poate întâmpina limitări.

Recuperarea postoperatorie și recomandări pentru pacienți

Indiferent de tehnica utilizată, recuperarea după operația de hernie ombilicală este rapidă în cazul chirurgiei minim-invazive. Majoritatea pacienților pot reveni acasă în aceeași zi sau în ziua următoare intervenției.

Recomandările generale pentru recuperare includ:

  • Evitarea efortului fizic intens timp de 4-6 săptămâni;
  • Purtarea unui brâu de susținere pentru protecția peretelui abdominal;
  • Urmarea unei diete echilibrate pentru prevenirea constipației;
  • Respectarea programului de controale medicale.

Întrebări frecvente despre tratamentul chirurgical al herniei ombilicale

1. Este obligatorie intervenția chirurgicală pentru hernia ombilicală?

Nu toate herniile ombilicale necesită operație. Cu toate acestea, dacă hernia provoacă durere, disconfort sau crește în dimensiune, intervenția chirurgicală este recomandată pentru a preveni complicațiile.

2. Care este cea mai bună metodă chirurgicală pentru hernia ombilicală?

Atât chirurgia laparoscopică, cât și cea robotică sunt metode moderne și eficiente. Alegerea depinde de complexitatea herniei, preferințele pacientului și recomandarea medicului chirurg.

3. Cât durează recuperarea după operația de hernie ombilicală?

Recuperarea variază în funcție de pacient și de tipul intervenției. În general, pacienții se pot întoarce la activitățile normale în 1-2 săptămâni, evitând efortul fizic intens timp de 4-6 săptămâni.

4. Există riscuri asociate cu chirurgia minim-invazivă?

Riscurile sunt minime, dar pot include infecții, sângerări sau reacții adverse la anestezie. Totuși, avantajele chirurgiei minim-invazive depășesc în mod semnificativ riscurile.

5. Hernia ombilicală poate recidiva după operație?

Riscul de recidivă este redus, mai ales dacă este utilizată o plasă de susținere. Respectarea recomandărilor postoperatorii și evitarea efortului fizic intens ajută la prevenirea reapariției herniei.

Chirurgia minim-invazivă, laparoscopică și robotică, a revoluționat tratamentul herniei ombilicale, oferind pacienților soluții sigure, eficiente și cu o recuperare rapidă. Dacă suferiți de hernie ombilicală și doriți o intervenție modernă cu beneficii maxime, consultați un chirurg specializat în tehnici minim-invazive pentru a găsi cea mai bună soluție pentru sănătatea dumneavoastră.

Dacă aveți plăcerea de a mă urmări și în social media, click pentru Facebook sau click pentru Instagram

Pentru o consultație de tiroidectomie, contactează-mă aici.

Multă sănătate!