Diastazisul mușchilor drepti abdominali și herniile de linie albă sunt două condiții care pot afecta sănătatea abdominală și care sunt adesea întâlnite în contextul post-partum sau al altor factori ce duc la slăbirea mușchilor abdominali. Aceste două afecțiuni sunt strâns legate, iar înțelegerea legăturii dintre ele este importantă pentru prevenirea și tratamentul corect al acestora.
Diastazisul mușchilor drepti abdominali
Este o condiție în care mușchii abdominali, în special mușchii drepți abdominali, se separă la nivelul liniei medii, cunoscută sub numele de linia albă. Acest fenomen este frecvent întâlnit în perioada post-partum, deoarece expansiunea uterului în timpul sarcinii exercită presiune asupra mușchilor abdominali, provocând distanțarea acestora. Deși diastazisul poate apărea și din alte cauze, cum ar fi obezitatea, ridicarea greutăților excesive sau antrenamentele incorecte, este cel mai frecvent întâlnit în rândul femeilor care au avut sarcini multiple sau care au născut prin cezariană.
Linia albă este o bandă subțire de țesut conjunctiv care se află între cei doi mușchi drepți abdominali. Aceasta are rolul de a menține integritatea mușchilor abdominali și de a oferi suport structurilor interne ale corpului. Când linia albă este întinsă din cauza diastazisului, mușchii drepți abdominali nu mai sunt capabili să-și îndeplinească funcțiile normale de sprijin al organelor interne și de control al presiunii intraabdominale. Astfel, se poate observa o slăbire a pereților abdominali și un risc crescut de apariție a herniilor de linie albă.
Herniile de linie albă
Sunt o afecțiune în care o parte a intestinelor sau a altor organe abdominale iese printr-o zonă slabă sau întinsă a liniei albe. Aceste hernii sunt frecvente la persoanele care au diastazis, deoarece distanțarea mușchilor abdominali lasă o zonă vulnerabilă în care organele interne pot prolaba. Herniile de linie albă se pot manifesta prin durere, umflături vizibile în zona centrală a abdomenului și o senzație de presiune, iar în cazuri severe, pot necesita intervenție chirurgicală.
Este important de menționat că nu toate cazurile de diastazis duc la hernii, dar riscul este semnificativ mai mare atunci când diastazisul nu este tratat corespunzător. Antrenamentele incorecte, care includ mișcări ce pun presiune asupra regiunii abdominale, pot agrava diastazisul și pot contribui la formarea herniilor. De aceea, specialiștii recomandă exerciții specifice pentru recuperarea și întărirea mușchilor abdominali, care să ajute la reducerea distanței dintre mușchii drepți abdominali și la restabilirea funcționalității peretelui abdominal.
În tratamentul herniilor de linie albă și al diastazisului, este esențial să se aplice o abordare holistică care include atât măsuri conservatoare, cât și intervenții chirurgicale, în funcție de severitatea afecțiunii. În cazurile ușoare de diastazis, exercițiile de întărire a mușchilor abdominali și corectarea posturii pot aduce îmbunătățiri semnificative. În schimb, în cazurile de hernie de linie albă severă, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a repara zona afectată și a preveni complicațiile.
Când este necesar tratamentul chirurgical?
Tratamentul chirurgical este indicat atunci când diastazisul este sever și cauzează simptome precum:
- Proeminența persistentă a abdomenului, care nu dispare prin exerciții fizice.
- Dureri de spate cronice.
- Slăbiciune musculară care afectează funcționalitatea peretelui abdominal.
- Hernii asociate (ombilicală sau epigastrică).
- Disconfort abdominal persistent și dificultăți în efectuarea activităților fizice obișnuite.
- Probleme estetice semnificative care afectează stima de sine a pacientului.
În multe cazuri, pacienții încearcă inițial tratamente conservatoare, precum fizioterapia și exercițiile de tonifiere a mușchilor abdominali. Totuși, atunci când aceste metode nu oferă rezultatele dorite, intervenția chirurgicală devine soluția optimă.
Tratamentul chirurgical clasic (abdominoplastia cu plicatură de mușchi drepți abdominali)
Această metodă este recomandată pentru pacienții care au diastazis sever și exces de piele, frecvent în urma sarcinilor multiple sau a unei pierderi semnificative de greutate.
Etapele intervenției
- Anestezia generală – Pacientul este plasat sub anestezie generală pentru confort și siguranță.
- Incizia abdominală – Se realizează o incizie la nivelul liniei bikini, similar cu cea a unei operații cezariene, dar mai extinsă.
- Disecția și expunerea mușchilor drepți abdominali – Pielea și țesutul adipos sunt ridicate pentru a expune mușchii drepți abdominali.
- Plicatura mușchilor drepți abdominali – Mușchii sunt apropiați și suturați cu fire neresorbabile, pentru a asigura o corecție durabilă.
- Excizia excesului de piele – Se îndepărtează excesul de piele și grăsime pentru un aspect estetic mai bun.
- Repoziționarea ombilicului – Dacă este necesar, ombilicul este repoziționat pentru a menține un aspect natural al abdomenului.
- Sutura și drenajul – Inciziile sunt suturate și sunt plasate tuburi de drenaj pentru a preveni acumularea de lichide.
- Recuperarea – Pacientul trebuie să poarte o burtieră specială timp de câteva săptămâni pentru a asigura o vindecare optimă.
Această tehnică este de obicei realizată în colaborare cu un chirurg plastician, pentru a obține un rezultat estetic optim.
Tratamentul laparoscopic al diastazisului abdominal
Pentru pacienții care nu au exces de piele semnificativ, corecția diastazisului poate fi realizată minim-invaziv, prin chirurgie laparoscopică.
Etapele intervenției laparoscopice
- Anestezia generală – Se administrează anestezie generală pentru confortul pacientului.
- Crearea pneumoperitoneului – Se introduce dioxid de carbon (CO2) în cavitatea abdominală pentru a facilita vizualizarea structurilor anatomice.
- Introducerea trocarelor – Se folosesc 3-4 mici incizii prin care sunt introduse trocarele și instrumentele laparoscopice.
- Disecția spațiului dintre mușchii drepți – Se identifică zona de diastazis și se pregătește peretele abdominal pentru suturare.
- Sutura diastazisului – Mușchii sunt apropiați și fixați cu fire speciale pentru a asigura o consolidare adecvată.
- Aplicarea unei plase de susținere – În cazurile necesare, se plasează o plasă pentru a întări peretele abdominal și pentru a reduce riscul de recidivă.
- Extracția trocarelor și sutura inciziilor – Se îndepărtează instrumentele, iar inciziile sunt suturate cu fire resorbabile.
Avantajele acestei metode includ durere postoperatorie redusă, recuperare mai rapidă și cicatrici minime.
Tratamentul robotic al diastazisului abdominal
O variantă avansată a chirurgiei minim-invazive este utilizarea sistemelor robotice pentru corecția diastazisului abdominal. Aceasta oferă o precizie mai mare, datorită vizualizării 3D și a instrumentelor cu mobilitate superioară față de laparoscopia clasică.
Etapele intervenției robotice
- Anestezia generală – Similar cu abordările precedente, se utilizează anestezie generală.
- Montarea sistemului robotic – Brațele robotului sunt introduse prin incizii mici și controlate de chirurg dintr-o consolă.
- Disecția și expunerea zonei de diastazis – Cu ajutorul sistemului robotic, chirurgul separă cu mare precizie țesuturile afectate.
- Sutura mușchilor drepți abdominali – Mușchii sunt aduși în poziția corectă și fixați cu fire speciale.
- Fixarea unei plase de întărire (opțional) – Dacă este necesar, se introduce o plasă pentru susținerea peretelui abdominal.
- Finalizarea intervenției – Brațele robotice sunt retrase, iar inciziile sunt suturate minim-invaziv.
Avantajele chirurgiei robotice
- Precizie superioară datorită vizualizării detaliate și controlului fin al instrumentelor.
- Risc redus de complicații și traumă tisulară minimă.
- Recuperare rapidă, cu mai puțină durere postoperatorie.
- Cicatrici mici și rezultate estetice mai bune.
Diastazisul de mușchi drepți abdominali poate fi tratat eficient prin chirurgie clasică, laparoscopică sau robotică, fiecare metodă având avantajele sale specifice. Alegerea celei mai potrivite tehnici depinde de severitatea diastazisului, prezența excesului de piele și preferințele pacientului. Indiferent de metoda aleasă, intervenția chirurgicală oferă beneficii semnificative în ceea ce privește funcționalitatea peretelui abdominal și aspectul estetic. Este recomandată o evaluare detaliată a fiecărui pacient pentru alegerea celui mai potrivit tratament, în funcție de obiectivele sale estetice și funcționale.
Întrebări și răspunsuri despre tratamentul chirurgical al diastazisului de muschi drepți abdominali.
Î:De ce ar alege un pacient chirurgia robotica?
R:Aceasta metoda oferă: o recuperare și mai rapidă, risc minim de complicatii, precizie superioară în sutura muschilor.
Î:Care sunt dezavantajele chirurgiei robotice?
R:Costul mai mare al consumabilelor de chirurgie robotică este singurul dezavantaj al acestei tehnici comparativ cu tehnica laparoscopică.
Î:Cat dureaza recuperarea după fiecare tip de intervenție?
R:Chirurgia clasică: 4-6 saptamani. Chirurgia laparoscopica: 2-4 saptamani. Chirurgia robotica: 1-3 saptamani
Î:Ce complicatii pot aparea dupa operatie?
R:Posibile complicatii includ: hematoame și seroame, infectii, recidiva diastazisului, dureri persistente. Aceste complicații sunt însă foarte rare dacă se utilizează tehnica corectă.
Î:Cand poate pacientul reveni la activitățile fizice?
R:Revenirea la activitățile fizice ușoare se poate face după 2-4 saptamani, iar la exerciții intense după aproximativ 8-12 saptamani, în funcție de metoda utilizata și de recomandările medicului.
Î:Ce metoda este cea mai recomandata?
R:Alegerea metodei depinde de severitatea diastazisului, starea generala a pacientului si preferintele acestuia. Pentru un rezultat optim, este esențială consultarea unui chirurg experimentat.
Î:Diastazisul poate recidiva dupa operatie?
R:Da, recidiva este posibilă dacă nu se respecta recomandările postoperatorii și dacă nu se intaresc muschii abdominali prin exerciții adecvate.
Î:Cat de dureroasa este recuperarea postoperatorie?
R:Durerea variaza in functie de metoda chirurgicala utilizata, dar poate fi gestionata eficient cu medicamente analgezice prescrise de medic.
Î:Este nevoie de kinetoterapie dupa operatie?
R:Da, kinetoterapia este recomandata pentru a întări musculatura abdominala și a preveni recidiva diastazisului.
Î:Poate fi corectat diastazisul fara operatie?
R:În cazurile ușoare, exercițiile specifice pot ajuta la îmbunătățirea situației, dar în cazurile moderate și severe, operația este singura soluție eficienta.
Î:Exista riscul de afectare a organelor interne în timpul operației?
R:Da, deși rar, exista riscul de leziuni accidentale ale intestinelor sau altor organe, dar acest risc este minim în mâinile unui chirurg experimentat.
Î:Ce tip de anestezie se folosește în fiecare tip de intervenție?
R:Toate cele trei metode chirurgicale se efectuează sub anestezie generala.
Î:Cat timp trebuie sa poarte pacientul o centură abdominala dupa operatie?
R:Se recomanda purtarea unei centuri abdominale timp de 4-8 saptamani pentru a susține peretele abdominal și a preveni complicatiile. Acest lucru este necesar doar pentru tehnica clasică.
Î:Este necesara spitalizarea dupa operatie?
R:Chirurgia clasică: 2-4 zile de spitalizare. Chirurgia laparoscopica: 1-2 zile. Chirurgia robotica: 1 zi sau externare în aceeași zi.
Î:Poate fi efectuată operația la persoane în varsta?
R:Da, dar pacienții trebuie sa fie evaluati înainte de intervenție pentru a determina riscurile asociate anesteziei și operației.
Dacă aveți plăcerea de a mă urmări și în social media, click pentru Facebook sau click pentru Instagram.
Pentru o consultație de tiroidectomie, contactează-mă aici.
Multă sănătate!