Chirurgia herniilor

Actualitati in herniile abdominale De ce apar herniile și cum ne afectează Herniile reprezintă protruzia unui organ sau a unui segment de țesut printr-o zonă slăbită a peretelui abdominal ori a altor structuri. Fiecare tip de hernie are propriile sale caracteristici, însă toate pot provoca disconfort și chiar complicații serioase dacă nu intervenim la timp. Mulți pacienți amână controlul din teama de a nu ajunge „prea repede” la operație. Din păcate, un astfel de comportament poate duce la situații periculoase. Simptome frecvente și factori de risc Eu vă recomand să acordați atenție semnelor și simptomelor asociate herniilor. Diagnosticul timpuriu, urmat de un management corect, vă poate scuti de multă suferință. Unele hernii pot rămâne „liniștite” o perioadă, apoi să evolueze brusc, provocând încarcerarea sau strangularea segmentului herniat. În astfel de situații, poate fi necesară o intervenție de urgență, cu un grad mai ridicat de risc și cu recuperare dificilă. Strategii de tratament: când și cum intervenim Observație și management conservator Există cazuri în care herniile sunt mici sau reversibile, iar riscul de complicații este scăzut. Atunci discutăm despre varianta de observație, asociată cu evitarea efortului intens și cu monitorizarea atentă a evoluției. Intervenția chirurgicală electivă Când hernia se mărește, devine dureroasă sau există riscul semnificativ de complicații (în special la herniile inghinale, femurale sau ombilicale cu „colet mic”), recomand intervenția chirurgicală. Aceasta poate fi realizată fie clasic, fie prin tehnici minim-invazive (laparoscopie sau robotic). Repararea herniei presupune: În situația în care pacientul are și alte afecțiuni asociate (de exemplu, un diagnostic de cancer colorectal), planificarea intervenției implică o echipă multidisciplinară, inclusiv anesteziști, gastroenterologi și oncologi. Suntem cu toții conștienți că recuperarea trebuie să fie cât mai sigură și mai rapidă. Hernia inghinală: de ce necesită atenție sporită Herniile inghinale reprezintă un procent ridicat din totalul herniilor cu care ne confruntăm. În majoritatea cazurilor, recomandăm repararea pentru a preveni complicațiile. Deși reducerea herniei (aducerea organelor la locul lor prin presiune externă) poate fi uneori eficientă, există situații în care: Hernia ombilicală: particularități la adulți și copii Hernii ombilicale la adulți La adulți, apare frecvent din cauza presiunii abdominale mari (obezitate, sarcină multiplă, ascită) sau a slăbirii mușchilor abdominali. Repararea este indicată atunci când există: Hernii ombilicale la copii La copii, abordarea este diferită: Statisticile arată că în 15 ani, la un spital universitar important din SUA, au existat doar 7 cazuri de hernie ombilicală încarcerată la copii, în timp ce peste 100 de cazuri similare au apărut la adulți. Aceasta confirmă faptul că, la adulți, herniile ombilicale pun probleme mai mari, necesitând o vigilență sporită. Alte tipuri de hernii și riscurile lor Dacă ignorați sfaturile medicale și așteptați prea mult, hernia poate deveni ireductibilă, ceea ce implică dureri acute și posibila compromitere a organelor afectate. Reparare electivă vs. reparare de urgență Din experiența mea, repararea herniilor în mod electiv (programat) are avantaje semnificative: rată mai mică de complicații și o perioadă scurtă de recuperare. Dacă amânăm prea mult și ajungeți la urgențe cu o hernie strangulată: Pe de altă parte, pacienții cu boli contagioase, infecții locale (cum ar fi o rană deschisă) sau alte afecțiuni acute pot avea nevoie de o amânare temporară a operației. Decizia se ia întotdeauna împreună cu medicul curant, după o evaluare complexă a riscurilor și beneficiilor. Integrarea tehnicilor minim-invazive în tratamentul herniilor Eu, în calitate de chirurg specializat în tehnici laparoscopice și robotice, am încredere în beneficiile pe care chirurgia minim-invazivă le poate aduce în repararea herniilor.  Folosim metode minim-invazive pentru hernii, cu avantaje clare: Desigur, există situații în care abordarea clasică este preferabilă (hernie de dimensiuni foarte mari, aderente multiple, antecedente chirurgicale complexe). De aceea, fiecare caz se evaluează individual. Dacă observați o proeminență suspectă în zona abdominală sau aveți simptome persistente de disconfort, vă invit să nu amânați consultul. Programați-vă pentru un control de specialitate! Profilaxia și recomandări postoperatorii Poate vă întrebați cum puteți preveni reapariția herniei sau cum să vă protejați după operație. Dincolo de tehnica chirurgicală utilizată, contează mult și modul în care vă îngrijiți ulterior. În situațiile în care pacienții prezintă și un istoric de cancer colorectal sau se află sub investigații de chirurgie oncologică, planul de recuperare trebuie ajustat cu atenție. Când amânăm operația și când aceasta devine urgentă Există situații în care intervenția planificată poate fi temporar amânată: prezența unor boli intercurente, infecții respiratorii acute, răni deschise în zona propusă pentru incizie sau alte probleme medicale care cresc riscul operator. În schimb, dacă survin semne clare de strangulare (durere intensă, imposibilitatea de a reduce hernia, stare de rău generală, vărsături), trebuie să intervenim prompt. Rolul prevenției pe termen lung Pentru a ne asigura că hernia nu recidivează și că starea dumneavoastră de sănătate rămâne stabilă, recomand: Cum decurge consultația inițială Mulți pacienți se tem că o simplă discuție cu medicul îi va trimite direct în sala de operații însă lucrurile nu stau deloc așa. Iată ce se întâmplă de obicei: Tehnicile moderne și rezultatele lor Astăzi, datorită evoluției tehnologice, putem interveni cu mai multă precizie și rapiditate, cu un grad minim de disconfort pentru pacient. Fie că alegem laparoscopia sau chirurgia clasică, obiectivul rămâne același: repararea eficientă a defectului și evitarea complicațiilor. De-a lungul ultimilor 20 ani, am aplicat cu succes tehnicile minim-invazive și în tratamentul herniilor, iar pacienții s-au bucurat de o recuperare promptă. Statisticile demonstrează că repararea minim-invazivă a herniilor are un procent ridicat de reușită, cu rate scăzute de recidivă, mai ales atunci când pacientul respectă recomandările postoperatorii și revine la controlul periodic. Dacă ați observat semnele unei hernii sau suspectați că aveți nevoie de o evaluare specializată, vă invit să vă programați la cabinetul meu. Împreună, vom stabili cea mai bună cale de urmat pentru a preveni complicațiile și a vă reda confortul zilnic.

Etiologia herniei hiatale Hernia hiatală este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale tractului digestiv superior. Ea apare atunci când o parte din stomac migrează prin hiatusul esofagian al diafragmei în cavitatea toracică. Această modificare anatomică afectează mecanismul antireflux și poate determina simptome persistente care influențează calitatea vieții pacientului. Datele epidemiologice arată că incidența crește odată cu vârsta, însă factorii predispozanți sunt multipli și bine documentați. Înțelegerea cauzelor, a manifestărilor clinice și a opțiunilor de tratament este esențială pentru diagnostic corect și management personalizat. Dacă ai simptome digestive care persistă și îți scad confortul zilnic, un consult specializat te poate ajuta să afli cauza exactă și să primești tratamentul adecvat. Ce este hernia hiatală? Diafragma este principalul mușchi respirator. Ea are o deschidere naturală numită hiatus esofagian, prin care trece esofagul pentru a ajunge în stomac. În condiții normale, joncțiunea gastroesofagiană se află sub diafragmă. În hernia hiatală, această joncțiune, împreună cu o porțiune din stomac, urcă în cavitatea toracică. Acest fenomen perturbă funcția normală a sfincterului esofagian inferior și favorizează refluxul gastroesofagian. Există două tipuri principale: hernia hiatală alunecoasă și hernia hiatală paraesofagiană. Fiecare are mecanisme distincte și manifestări clinice specifice. Etiologia herniei hiatale Etiologia herniei hiatale este complexă și multifactorială. Numeroase cercetări au arătat că la apariția acestei afecțiuni contribuie factori anatomici, fiziologici și externi. Înțelegerea lor este esențială pentru explicarea prevalenței crescute și pentru adoptarea unor măsuri eficiente de diagnostic și tratament. Slăbirea mușchilor și îmbătrânirea țesuturilor Înaintarea în vârstă aduce modificări progresive la nivelul tuturor structurilor de susținere ale organismului. Mușchii și țesuturile conjunctive își pierd treptat elasticitatea și rezistența, ceea ce afectează și zona diafragmatică. La nivelul hiatusului esofagian, aceste schimbări se traduc prin lărgirea deschiderii prin care trece esofagul. Mușchii diafragmatici devin mai laxi, iar capacitatea lor de a menține cardia gastrică într-o poziție fixă scade vizibil. În mod normal, cardia rămâne sub diafragmă și revine imediat după fiecare deglutiție. Însă, odată cu pierderea tonusului, această revenire nu mai are loc eficient, ceea ce favorizează migrarea porțiunii superioare a stomacului în torace. Acest mecanism explică de ce hernia hiatală este mult mai frecvent diagnosticată la pacienții vârstnici. Studiile epidemiologice arată că după vârsta de 60 de ani incidența crește semnificativ, ceea ce confirmă rolul îmbătrânirii țesuturilor ca factor predispozant major. În plus, la această categorie de pacienți apar și alte condiții asociate, precum obezitatea sau constipația cronică, care amplifică riscul. Pentru pacienții vârstnici, identificarea timpurie a acestei modificări anatomice este esențială. O abordare medicală corectă, care include atât recomandări de stil de viață, cât și monitorizare atentă, poate preveni complicațiile severe și poate menține o bună calitate a vieții. Sexul și particularitățile fiziologice Studiile clinice arată că femeile prezintă o prevalență mai mare a herniei hiatale comparativ cu bărbații. Explicațiile țin de modificările hormonale și de factorii mecanici asociați sarcinii. În timpul sarcinii, uterul mărit comprimă diafragma și determină o creștere constantă a presiunii intra-abdominale. Această presiune suplimentară împinge stomacul către hiatusul esofagian, ceea ce favorizează migrarea lui în cavitatea toracică. În plus, modificările hormonale din această perioadă, în special nivelurile crescute de progesteron, determină relaxarea musculaturii netede, inclusiv a sfincterului esofagian inferior. Rezultatul este un teren mai favorabil pentru apariția refluxului gastroesofagian și, pe termen lung, pentru formarea unei hernii. Repetarea sarcinilor amplifică acest efect. Structurile diafragmatice își pierd treptat rezistența și elasticitatea, iar hiatusul esofagian se lărgește. În timp, aceste modificări cresc riscul de hernie hiatală chiar și în afara sarcinii. De asemenea, trebuie luată în considerare incidența mai mare a obezității la femei după menopauză, ceea ce contribuie suplimentar la creșterea presiunii intra-abdominale. Astfel, combinația dintre factori hormonali, mecanici și metabolici explică susceptibilitatea mai mare a femeilor pentru această afecțiune. Dieta și constipația cronică Un alt element etiologic important este dieta săracă în fibre, caracteristică regiunilor occidentale. Aceasta favorizează constipația cronică. Efortul repetat la defecație crește presiunea intra-abdominală și determină migrarea stomacului prin hiatusul esofagian. Astfel se explică incidența mai mare a herniei hiatale în societățile industrializate, comparativ cu populațiile unde alimentația este bogată în fibre. Rolul obezității Obezitatea este un factor predispozant major. Depozitele de grăsime intra-abdominală determină o presiune constant crescută asupra diafragmei și organelor digestive. Această presiune împinge stomacul în torace și destabilizează mecanismul de închidere al joncțiunii gastroesofagiene. În plus, obezitatea se corelează strâns cu refluxul gastroesofagian cronic, ceea ce agravează simptomatologia și accelerează apariția complicațiilor. Esofagita cronică și scurtarea esofagului Inflamațiile cronice ale esofagului pot determina fibroză și scurtarea segmentului esofagian. În aceste condiții, joncțiunea gastroesofagiană este atrasă în cavitatea toracică, favorizând dezvoltarea herniei hiatale. Relația exactă dintre reflux și hernie rămâne discutată. Există două ipoteze: fie refluxul cronic determină scurtarea esofagului, fie hernia preexistentă accentuează refluxul. Probabil că ambele mecanisme pot coexista la același pacient. Ascita abdominală Pacienții cu boli hepatice avansate și ascită prezintă frecvent hernii hiatale. Lichidul acumulat în cavitatea abdominală crește presiunea asupra diafragmei și împinge stomacul în sus, în torace. Această situație este întâlnită în special la pacienții cu ciroză hepatică și reprezintă o complicație suplimentară, cu impact direct asupra simptomelor de reflux și asupra calității vieții. Tipurile de hernii hiatale Hernia hiatală prin alunecare Acest tip reprezintă aproximativ 90% din cazuri. Atât joncțiunea gastroesofagiană, cât și o parte a stomacului migrează în cavitatea toracică. Majoritatea pacienților sunt asimptomatici sau au simptome minime. Totuși, acest tip de hernie favorizează refluxul gastroesofagian, pentru că sfincterul esofagian inferior își pierde funcția de barieră. Unghiul lui His dispare, iar conținutul gastric refluează mai ușor în esofag. Hernia hiatală paraesofagiană Este mai rară, dar are implicații clinice importante. În acest caz, joncțiunea gastroesofagiană rămâne sub diafragmă, însă fundusul stomacului se herniază în torace. Relația dintre stomac și esofag rămâne relativ normală, astfel că refluxul nu este simptomul principal. În schimb, există riscul de obstrucție, volvulus gastric sau ischemie gastrică, situații care necesită intervenție chirurgicală de urgență. Hernia mixtă Unele cazuri combină elemente ale ambelor tipuri, cu simptome complexe și risc crescut de complicații. Manifestările clinice Simptomele herniei hiatale variază de la forme asimptomatice la manifestări severe. Cele mai frecvente sunt: În herniile paraesofagiene, pacienții … Read more

Hernia ombilicală în timpul sarcinii Sarcina este o perioadă plină de schimbări și emoții intense. Pe lângă bucuria așteptării unui copil, corpul trece printr-o serie de transformări impresionante, care pot aduce la suprafață diverse afecțiuni. Una dintre acestea este hernia ombilicală, o problemă des întâlnită, dar adesea înțeleasă greșit. Eu sunt dr. Radu Drasovean, medic primar în chirurgie generală, cu competență în chirurgie minim-invazivă (laparoscopică și robotică). În acest articol, îți voi prezenta informații esențiale despre hernia ombilicală în timpul sarcinii, cauzele ei, factorii de risc, semnele și simptomele, precum și opțiunile de tratament. Am ales să vorbesc despre acest subiect deoarece multe paciente se tem când aud că o “umflătură” în zona buricului ar putea să le pună sarcina în pericol. Voi încerca să îți ofer claritate și să te ghidez către soluțiile medicale potrivite, astfel încât să te simți în siguranță, atât tu, cât și bebelușul tău. Amintește-ți: O informare corectă poate face diferența între anxietate și încredere. Cu cât știi mai multe despre corpul tău, cu atât vei lua decizii mai bune pentru sănătatea ta și a copilului. Hernia ombilicală în timpul sarcinii nu are nimic de-a face cu cordonul ombilical al bebelușului în creștere. Dimpotriva, are mai mult de-a face cu propriul tău cordon ombilical – sau mai degrabă cu cel pe care l-ai avut înainte de a te naște. Ce este hernia ombilicală? Hernia ombilicală reprezintă o afecțiune în care o mică porțiune din intestin sau țesut adipos iese prin orificiul ombilical, formând o umflătură vizibilă în zona buricului. Aceasta poate fi rezultatul unei presiuni excesive exercitate asupra mușchilor abdominali slăbiți, în special în timpul sarcinii. Deși poate da bătăi de cap, trebuie să știți că hernia ombilicală este o problemă comună și, de cele mai multe ori, gestionabilă. Cauze și factori de risc În timpul sarcinii, organismul femeii suferă numeroase schimbări, inclusiv slăbirea mușchilor abdominali. Acest lucru poate crea o vulnerabilitate la nivelul orificiului ombilical, permițând intestinului sau țesutului adipos să iasă și să creeze hernia. Factorii care pot contribui la dezvoltarea herniei ombilicale în timpul sarcinii includ: Semne și simptome Principalul simptom al herniei ombilicale în timpul sarcinii este prezența unei umflături sau a unei proeminențe la nivelul buricului. Această umflătură poate varia ca mărime și poate deveni mai vizibilă atunci când femeia este în picioare sau își exercită presiune asupra abdomenului. În general, herniile ombilicale în timpul sarcinii sunt dureroase doar atunci când sunt apăsate sau iritate. Cu toate acestea, dacă apare durere severă, modificări ale culorii pielii de la nivelul umflăturii sau te simți slăbită, consultă imediat un specialist pentru o evaluare adecvată. Tratament și management În multe cazuri, hernia ombilicală în timpul sarcinii se poate rezolva de la sine după naștere, pe măsură ce mușchii abdominali se întăresc în mod natural. Se poate interveni chirurgical după naștere dacă hernia persistă. Dacă apar complicații acute, ce nu pot fi tratate conservator se indică intervenția chirurgicală. Sper că acest articol ți-a oferit informațiile de care ai nevoie pentru a înțelege mai bine hernia ombilicală în timpul sarcinii. Aștept cu nerăbdare să îți ofer și alte sfaturi utile pe site-ul meu. Ai grijă de tine și de sănătatea ta. Hernia ombilicală și presiunea abdominală Când vine vorba despre sarcină, corpul tău trece printr-un proces incredibil: uterul crește, schimbând poziția organelor interne, iar volumul de sânge și fluidele se mărește. Această adaptare normală creează un plus de presiune în cavitatea abdominală. Dacă mușchii care formează peretele abdominal au fost deja slăbiți sau întinși anterior (din cauza unei sarcini anterioare, a excesului de greutate sau chiar a factorilor genetici), se poate instala cu ușurință hernia ombilicală. Pe lângă schimbările fiziologice, multe viitoare mămici obișnuiesc să poarte greutăți sau să facă exerciții nepotrivite, crezând că își mențin forma fizică. Desigur, exercițiile moderate și aprobate de medic rămân o idee bună, însă ridicarea obiectelor prea grele poate accentua presiunea asupra buricului. Rezultatul? Mușchii se pot distanța și țesuturile pot hernia prin orificiul ombilical. De ce apare hernia ombilicală mai ales în trimestrul al doilea sau al treilea? De cele mai multe ori, hernia ombilicală devine vizibilă în a doua jumătate a sarcinii. Atunci, volumul uterului este suficient de mare pentru a exercita presiune asupra zonei ombilicale. Unele femei pot observa o mică umflătură care devine mai pronunțată atunci când strănută, tușesc, râd sau când se ridică din pat. În anumite situații, pot simți un disconfort ușor, mai ales dacă stau mult timp în picioare. Trebuie subliniat că majoritatea herniilor ombilicale rămân mici și asimptomatice, dar e bine să fii atentă la semnele de alarmă. Dacă hernia devine dureroasă sau se schimbă brusc la culoare (roșie, vineție), aceasta ar putea indica o complicație, precum încarcerarea sau strangularea. În astfel de cazuri, intervenția chirurgicală devine o urgență. Evaluarea medicală și investigațiile necesare Dacă suspectezi că ai o hernie ombilicală, primul pas este să discuți cu medicul tău obstetrician și, eventual, cu un chirurg generalist cu experiență în aborduri minim-invazive. De obicei, o simplă examinare fizică poate confirma diagnosticul. Uneori, se recomandă efectuarea unei ecografii sau a unor investigații imagistice suplimentare pentru a evalua conținutul herniei și a exclude alte posibile probleme. Ce ar putea investigația să arate? Ești însărcinată și bănuiești că ai o hernie ombilicală? Programează-te acum pentru un consult specializat și află ce opțiuni există pentru situația ta! Stil de viață și prevenție După cum ai văzut, factorii de risc includ sarcinile anterioare, excesul de greutate și efortul fizic intens. Există însă câteva măsuri simple care pot reduce riscul apariției herniei ombilicale: În plus, e bine să rămâi în contact cu medicul obstetrician și să raportezi orice modificare suspectă, de la disconfort abdominal până la schimbările de aspect ale buricului. Cu cât semnalezi mai repede, cu atât se poate interveni mai prompt. Când este urgent să mergi la doctor? Deși, în majoritatea situațiilor, hernia ombilicală nu provoacă mari probleme, există câteva cazuri care necesită asistență medicală de urgență: Astfel de simptome pot indica o complicație gravă precum strangularea herniei, ceea ce limitează fluxul de sânge către … Read more

Tratamentul chirurgical al herniei ombilicale: alegerea chirurgiei minim-invazive, laparoscopice și robotice Hernia ombilicală este o afecțiune frecventă, caracterizată prin protruzia unei porțiuni de intestin sau a țesutului abdominal printr-un punct slăbit din peretele abdominal, în zona ombilicului. Aceasta poate afecta atât copiii, cât și adulții, iar tratamentul chirurgical este adesea necesar pentru prevenirea complicațiilor. În ultimii ani, chirurgia minim-invazivă, laparoscopică și robotică a revoluționat tratamentul herniei ombilicale, oferind beneficii semnificative față de metodele tradiționale. Ce este hernia ombilicală și când este necesară operația? Hernia ombilicală apare atunci când o parte a intestinului sau a țesutului adipos împinge printr-un defect al peretelui abdominal, în apropierea buricului. La adulți, principalele cauze includ obezitatea, sarcina, efortul fizic intens și intervențiile chirurgicale anterioare. În multe cazuri, simptomele herniei ombilicale includ: Atunci când hernia devine dureroasă, crește în dimensiune sau există riscul unor complicații, intervenția chirurgicală devine necesară. Avantajele chirurgiei minim-invazive în tratamentul herniei ombilicale Chirurgia minim-invazivă, fie laparoscopică, fie robotică, reprezintă standardul modern pentru tratamentul herniei ombilicale. Comparativ cu chirurgia deschisă, aceste tehnici oferă multiple avantaje: Chirurgia laparoscopică pentru hernia ombilicală Chirurgia laparoscopică este o metodă modernă, care utilizează un laparoscop (o cameră video subțire introdusă printr-o mică incizie) și instrumente speciale pentru a repara defectul herniar. Etapele intervenției laparoscopice includ: Beneficiile chirurgiei laparoscopice includ o durere postoperatorie redusă și o recuperare mai rapidă, ceea ce permite pacienților să-și reia activitățile zilnice într-un timp mai scurt. Chirurgia robotică: viitorul tratamentului herniei ombilicale Chirurgia robotică reprezintă cea mai avansată metodă pentru repararea herniei ombilicale, utilizând sisteme robotice de ultimă generație, cum ar fi sistemul Da Vinci. Aceasta oferă o precizie excepțională, datorită instrumentelor controlate de chirurg printr-o consolă computerizată. Principalele avantaje ale chirurgiei robotice includ: Deși chirurgia robotică poate fi mai costisitoare decât cea laparoscopică, avantajele sale o fac o alegere preferată în centrele medicale avansate. Procedura TAPP laparoscopică și robotică pentru cura herniei ombilicale Etapele intervenției laparoscopice TAPP (Transabdominal Preperitoneal) Procedura TAPP (Transabdominal Preperitoneal) este o tehnică laparoscopică utilizată pentru repararea herniilor, inclusiv a herniei ombilicale, prin abordarea spațiului preperitoneal. Aceasta implică utilizarea unei plase de susținere pentru a întări peretele abdominal și a preveni recurența. 1. Pregătirea pacientului și anestezia 2. Crearea pneumoperitoneului și introducerea trocarelor 3. Explorarea cavității abdominale și identificarea defectului herniar 4. Disecția preperitoneală și reducerea sacului herniar 5. Plasarea protezei (plasei) de întărire a peretelui abdominal 6. Închiderea peritoneului 7. Extracția trocarurilor și închiderea inciziilor Etapele intervenției robotice TAPP (Transabdominal Preperitoneal) Chirurgia robotică pentru cura herniei ombilicale folosind procedura TAPP urmează aceleași principii ca laparoscopia, dar cu avantaje tehnologice semnificative. 1. Poziționarea pacientului și pregătirea preoperatorie 2. Crearea pneumoperitoneului și introducerea trocarurilor 3. Disecția sacului herniar și pregătirea spațiului preperitoneal 4. Plasarea și fixarea plasei 5. Închiderea peritoneului și finalizarea procedurii Avantajele operației TAPP robotice față de cea laparoscopică Chirurgia minim-invazivă a revoluționat tratamentul herniilor, iar procedura TAPP (Transabdominal Preperitoneal) poate fi realizată atât laparoscopic, cât și robotic. Deși ambele tehnici oferă avantaje semnificative față de chirurgia deschisă, chirurgia robotică TAPP prezintă o serie de beneficii suplimentare, care pot influența rezultatele postoperatorii și recuperarea pacienților. 1. Precizie și control îmbunătățit Una dintre principalele diferențe între chirurgia laparoscopică și cea robotică este nivelul de precizie. Sistemele robotice, precum Da Vinci Xi, permit chirurgului să efectueze mișcări fine și precise, datorită brațelor robotice articulate și a tehnologiei de filtrare a tremurului. Comparativ, laparoscopia convențională utilizează instrumente rigide, care limitează gama de mișcări. 2. Vizualizare superioară Chirurgia robotică oferă imagini tridimensionale de înaltă rezoluție, ceea ce permite chirurgului să vizualizeze mai bine structurile anatomice delicate. Laparoscopia clasică, pe de altă parte, furnizează imagini bidimensionale, ceea ce poate reduce profunzimea percepției și precizia disecției. 3. Ergonomie îmbunătățită pentru chirurg În chirurgia laparoscopică, chirurgul operează în poziție statică, cu mișcări care pot deveni obositoare în timpul procedurilor îndelungate. Chirurgia robotică permite chirurgului să controleze instrumentele dintr-o consolă ergonomică, reducând astfel oboseala și riscul de erori cauzate de disconfort fizic. 4. Reducerea riscului de leziuni tisulare Datorită controlului superior al brațelor robotice și a vizualizării detaliate, chirurgia robotică minimizează riscul de leziuni ale țesuturilor înconjurătoare. În laparoscopie, instrumentele rigide pot cauza traume adiționale la nivelul peretelui abdominal și al organelor vecine. 5. Fixarea mai precisă a plasei Fixarea plasei este o etapă esențială în procedura TAPP. Chirurgia robotică permite utilizarea unor tehnici mai precise de sutură sau adezivi biologici, eliminând necesitatea unor capse metalice, care pot cauza durere cronică postoperatorie. 6. Recuperare mai rapidă și complicații reduse Datorită preciziei sporite și a traumatismului redus asupra țesuturilor, pacienții care beneficiază de chirurgia robotică au un risc mai mic de complicații, precum infecții, hematoame sau recidivă herniară. De asemenea, recuperarea postoperatorie este mai rapidă, permițând pacienților să revină la activitățile zilnice într-un timp mai scurt. 7. Adaptabilitate mai mare la cazuri complexe În cazul herniilor mari sau recidivante, chirurgia robotică oferă un avantaj semnificativ, deoarece permite o disecție mai detaliată și o reconstrucție mai precisă a peretelui abdominal. În plus, utilizarea brațelor robotice facilitează intervenția în spații anatomice dificile, unde laparoscopia tradițională poate întâmpina limitări. Recuperarea postoperatorie și recomandări pentru pacienți Indiferent de tehnica utilizată, recuperarea după operația de hernie ombilicală este rapidă în cazul chirurgiei minim-invazive. Majoritatea pacienților pot reveni acasă în aceeași zi sau în ziua următoare intervenției. Recomandările generale pentru recuperare includ: Întrebări frecvente despre tratamentul chirurgical al herniei ombilicale 1. Este obligatorie intervenția chirurgicală pentru hernia ombilicală? Nu toate herniile ombilicale necesită operație. Cu toate acestea, dacă hernia provoacă durere, disconfort sau crește în dimensiune, intervenția chirurgicală este recomandată pentru a preveni complicațiile. 2. Care este cea mai bună metodă chirurgicală pentru hernia ombilicală? Atât chirurgia laparoscopică, cât și cea robotică sunt metode moderne și eficiente. Alegerea depinde de complexitatea herniei, preferințele pacientului și recomandarea medicului chirurg. 3. Cât durează recuperarea după operația de hernie ombilicală? Recuperarea variază în funcție de pacient și de tipul intervenției. În general, pacienții se pot întoarce la activitățile normale în 1-2 săptămâni, evitând efortul fizic intens timp de 4-6 săptămâni. 4. Există riscuri asociate cu chirurgia minim-invazivă? Riscurile sunt minime, dar pot include infecții, sângerări sau … Read more

Hernia inghinală este cel mai comun și este important să facem diferența între tratamentele avizate de medici și cele „auzite”. Astfel, vă propun să lămurim câteva aspecte, unele greșit înțelese, despre această afecțiune. Sper să vă consolideze cunoștințele și să aflați mai multe despre ce puteți face în caz că vă aflați în această situație! Hernia inghinală: adevar sau mit? Singura metodă de tratament pentru hernia inghinală este operația. ADEVĂRATHernia inghinală nu se poate trata eficient prin medicamente sau alte metode conservatoare. Singura opțiune de tratament care garantează vindecarea este intervenția chirurgicală. Hernia, care presupune o protruzie a unui organ sau a unei părți dintr-un organ printr-o zonă slabă a peretelui abdominal, nu se poate “vindeca” de la sine, iar ignorarea acesteia poate duce la complicații grave. De aceea, intervenția chirurgicală este esențială pentru a corecta hernia și a preveni riscurile suplimentare. Hernia inghinală este o afecțiune rară. MITDeși poate părea că hernia inghinală este o problemă rară, în realitate este una dintre cele mai comune afecțiuni chirurgicale. Aproape 25% dintre bărbați și 2% dintre femei vor dezvolta o hernie inghinală pe parcursul vieții lor. Acesta este un mit adânc înrădăcinat care poate duce la întârzierea diagnosticării și a tratamentului adecvat. Hernia inghinală provoacă dureri intense. MITDe multe ori, hernia inghinală nu este însoțită de dureri severe, iar simptomele pot fi subtile. Unele persoane pot simți doar o senzație de disconfort sau o umflătură în zona inghinală, care devine mai evidentă la efort fizic sau la ridicarea unor greutăți. Durerea apare de obicei atunci când hernia devine mai mare sau se complică. Astfel, nu toate herniile inghinale sunt asociate cu dureri intense, dar oricum este important să fie monitorizate atent. Hernia inghinală poate dispărea de la sine. MITAșa cum am menționat anterior, hernia nu se poate vindeca de la sine. Deși simptomele pot varia și unele persoane pot simți o ameliorare temporară a acestora, hernia nu va dispărea fără tratament chirurgical. În unele cazuri, hernia poate chiar să se agraveze, iar complicațiile, cum ar fi strangularea intestinului, pot deveni o urgență medicală. Hernia inghinală afectează doar bărbații. MITDeși este adevărat că bărbații au un risc mai mare de a dezvolta hernie inghinală datorită structurii anatomice, femeile nu sunt ferite de această afecțiune. Hernia inghinală poate apărea și la femei, mai ales în urma unor sarcini multiple sau în cazul celor care au avut intervenții chirurgicale anterioare la nivelul zonei inghinale. Riscul este mai mare și în cazul femeilor care au un țesut conjunctiv mai slab. Operația de hernie inghinală este riscantă. MITDeși orice intervenție chirurgicală implică riscuri, operațiile pentru hernia inghinală sunt, în general, sigure și eficiente. Tehnicile chirurgicale moderne, cum ar fi laparoscopia sau intervențiile cu ajutorul plaselor de protecție, au redus semnificativ riscurile și perioada de recuperare. Majoritatea pacienților se recuperează rapid și pot relua activitățile normale în scurt timp după intervenție. Hernia inghinală poate fi prevenită. MITDin păcate, nu există o metodă garantată de prevenire a herniei inghinale. Totuși, anumite măsuri pot reduce riscul de apariție, cum ar fi menținerea unei greutăți corporale sănătoase, evitarea ridicării de greutăți mari și corectarea constipației cronice. De asemenea, antrenamentele de întărire a mușchilor abdominali pot contribui la prevenirea slăbirii peretelui abdominal, dar nu vor elimina complet riscul. Intervenția chirurgicală pentru hernia inghinală este dureroasă și necesită o perioadă lungă de recuperare. MITMulți pacienți se tem de durerea post-operatorie, dar în realitate, intervențiile pentru hernia inghinală sunt relativ puțin dureroase, mai ales dacă sunt efectuate prin tehnici moderne, cum ar fi laparoscopia sau prin utilizarea plaselor de protecție. Durerea post-operatorie este de obicei gestionabilă și nu necesită o perioadă lungă de recuperare. Majoritatea pacienților pot reveni la activitățile lor normale în câteva săptămâni, în funcție de tipul de intervenție efectuată. Hernia inghinală poate duce la complicații grave dacă nu este tratată. ADEVĂRATUna dintre cele mai periculoase complicații ale herniei inghinale netratate este strangularea, o afecțiune în care o bucată de intestin sau alt organ devine închisă în hernie și nu mai primește sânge. Aceasta poate duce la gangrena și la infecții severe. De asemenea, o hernie netratată poate crește în dimensiuni, ceea ce face intervenția chirurgicală mai complexă și cu un risc mai mare. Dacă hernia inghinală nu provoacă durere, nu este necesar tratament. MITChiar dacă hernia inghinală nu provoacă durere sau disconfort, aceasta nu trebuie ignorată. Chiar și o hernie asimptomatică poate duce la complicații severe în timp. De aceea, este important să consultați un medic chiar dacă simptomele sunt minime. Intervenția chirurgicală timpurie este adesea mai simplă și mai puțin riscantă decât intervențiile ulterioare, când hernia s-ar putea complica Purtarea unei centuri/brâu pentru hernie previne complicațiile. FALS Centurile sau brâurile pentru hernie nu previn complicațiile și, în plus, determină modificări inflamatorii cronice la nivelul herniei, făcând operația mai dificilă. Din acest motiv, nu le recomand deloc. Operația clasică este mai bună decât cea laparoscopică. FALS Operația laparoscopică este net superioară operației clasice, datorită durerilor reduse și ratei mai mici de complicații ce asigură o recuperare mai rapidă. Recomand pacienților mei întotdeauna operația laparoscopică. La operația de hernie trebuie pusă întotdeauna plasă (proteză). ADEVĂRAT Toate ghidurile actuale de tratament recomandă doar operația cu plasă (proteză) deoarece asigură cele mai bune rezultate pe termen lung. Există pacienți care nu suportă plasa chirurgicală. FALS Plasa chirurgicală este creată special pentru a fi biocompatibilă, dar este realizată din polipropilenă, un material cu care intrăm în contact în fiecare zi fără a suferi reacții adverse. Din acest motiv plasele chirurgicale sunt bine tolerate și nu pun probleme decât dacă se infectează. Aceasta este situația cel mai des invocată de chirurgi care spun pacientului că “nu a suportat organismul plasa” când în realitate este vorba de o infecție a plasei chirurgicale. Hernia inghinală reapare întotdeauna după operație. MIT Deși există un risc mic de recidivă, tehnicile chirurgicale moderne, cum ar fi utilizarea plaselor sintetice pentru a întări peretele abdominal, au redus semnificativ riscul reapariției. Cu o intervenție corect efectuată și respectarea recomandărilor postoperatorii, riscul este foarte scăzut. Hernia inghinală este cauzată exclusiv de efort … Read more