Suprarenalectomia laparoscopică
Prima suprarenalectomie laparoscopică de succes a fost descrisă în 1992. Deși inițial a fost adoptată pentru gestionarea leziunilor mici benigne, în prezent este considerată la nivel mondial tehnica de referință pentru tratamentul leziunilor suprarenale funcționale și non-funcționale, cu mase raportate de până la 11–12 cm în dimensiune. Suprarenalectomia laparoscopică s-a dovedit a fi sigură și ar trebui preferată în locul suprarenalectomiei deschise datorită perioadei mai scurte de spitalizare, pierderilor de sânge reduse și morbidității echivalente, cu excepția cazurilor selectate, cum ar fi tumorile maligne care pot infiltra organele învecinate.
Cu toate acestea, recent, frecvența chirurgiei minim-invazive pentru carcinomul adrenocortical este în creștere, deși sunt necesare studii suplimentare pentru a defini rolul acesteia în tratamentul malignității. În plus, superioritatea suprarenalectomiei laparoscopice față de abordarea deschisă a fost susținută chiar și pentru beneficiile derivate din reducerea durerii post-operatorii și a complicațiilor la nivelul plăgii și pentru o estetică mai bună.
De asemenea, a fost propusă o tehnică retroperitoneoscopică cu pacientul plasat în poziție de procubit (pe burta) ca abordare alternativă și a câștigat popularitate datorită rezultatelor excelente demonstrate. Un beneficiu important al abordării posterioare este accesul direct la câmpul operator, evitând necesitatea mobilizării structurilor adiacente.
În plus, tehnica retroperitoneoscopică reduce riscurile complicațiilor asociate cu pătrunderea în cavitatea peritoneală și s-au demonstrat unele beneficii tehnice pentru pacienții cu leziuni adrenale bilaterale sau pentru pacienții care au suferit anterior o intervenție chirurgicală abdominală cu potențiale aderențe.
Pe de altă parte, unele limitări erau reprezentate de spațiul de lucru îngust, care ar putea colapsa în cazul unei aspirații excesive, poziția apropiată a trocarelor și angularea redusă a instrumentului laparoscopic rigid.
Suprarenalectomia asistată robotic
După aprobarea sistemului robotic pentru scenariul chirurgical, acesta a câștigat progresiv mai multă răspândire. Prima suprarenalectomie asistată robotic a fost realizată în 1999 pentru un pacient cu adenom adrenocortical drept, folosind ZEUS AESOP 2000.
De atunci, au fost făcuți mulți pași înainte și, odată cu introducerea sistemului da Vinci, suprarenalectomia asistată de robot a primit atât de multă atenție încât a fost adăugată la opțiunile chirurgicale, deși suprarenalectomia laparoscopică rămâne încă tehnica standard de aur.
Cu toate acestea, tehnica robotică oferă avantaje care depășesc unele deficiențe ale laparoscopiei (instrumente rigide, pierderea vederii 3D, cameră instabilă). Într-adevăr, sistemul robotic este dotat cu vedere stereoscopică 3D mărită, un grad suplimentar de libertate prin intermediul brațelor robotice multi-articulate cu tehnologie Endowrist și o cameră stabilă. În plus, tremurul natural al mâinii este eliminat și chiar poziția devine mai ergonomică, datorită unei poziții confortabile de ședere.
În ciuda acestor avantaje tehnice, suprarenalectomia asistată de robot nu a demonstrat încă îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește rezultatele pentru a submina suprarenalectomia laparoscopică și, în consecință, au apărut îngrijorări cu privire la sistemul robotic. În primul rând, chiar și pentru chirurgii laparoscopici experimentați, este necesară o curbă semnificativă de învățare (aproximativ 20 de cazuri) pentru a obține rezultate comparabile cu standardul. În plus, din cauza pașilor suplimentari necesari, cum ar fi andocarea turnului robotic, se recunoaște un timp operator prelungit. Ultimul, dar nu cel din urmă, principalul dezavantaj al chirurgiei robotice este reprezentat de costurile ridicate de achiziție și întreținere a unității.
În concluzie, suprarenalectomia, atât laparoscopică, cât și asistată robotic, a revoluționat tratamentul leziunilor suprarenale, oferind multiple avantaje față de abordările deschise tradiționale. Suprarenalectomia laparoscopică a devenit tehnica de referință datorită perioadei de recuperare mai scurte, pierderilor de sânge reduse și complicațiilor post-operatorii minime. De asemenea, abordarea retroperitoneoscopică a câștigat popularitate datorită accesului direct la câmpul operator și a riscurilor reduse de complicații.
Pentru mai multe informații și noutăți despre suprarenalectomie, te invit să mă contactezi.