Chirurgia herniilor

Eventrația epigastrică este o patologie abdominală relativ frecventă, dar adesea subestimată, deoarece la început nu produce simptome spectaculoase. Mulți pacienți descoperă întâmplător o mică proeminență la nivelul peretelui abdominal, situată între stern și ombilic, fără să îi acorde importanță. Totuși, în timp, această afecțiune poate deveni dureroasă, se poate complica și necesită tratament chirurgical. În cadrul chirurgiei generale moderne, tehnicile minim-invazive — laparoscopia și chirurgia robotică — oferă soluții eficiente, cu recuperare rapidă și risc redus de recidivă. Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), explică în detaliu ce presupune eventrația epigastrică și care sunt opțiunile de tratament. Ce este eventrația epigastrică? Eventrația epigastrică reprezintă o hernie a peretelui abdominal localizată în zona epigastrică, adică în porțiunea dintre stern și ombilic. Practic, printr-un defect apărut în structura mușchilor și a fasciei abdominale, țesuturile din interior (în special grăsime preperitoneală, iar uneori chiar fragmente din intestin sau epiploon) pot protruziona sub piele. Această patologie nu trebuie confundată cu hernia ombilicală sau cu alte tipuri de eventrații. Localizarea specifică o face particulară și necesită o abordare chirurgicală adaptată. De multe ori, pacienții observă inițial doar o mică umflătură dură, vizibilă mai ales la efort sau la tuse. În stadiile incipiente, durerea este absentă sau discretă, dar pe măsură ce defectul se mărește, pot apărea disconfort, jenă estetică și complicații serioase. Cauzele eventrației epigastrice Etiologia eventrației epigastrice este complexă și include atât factori congenitali, cât și dobândiți.Printre cele mai frecvente cauze se numără: Este important de subliniat că nu doar persoanele supraponderale sau cele care ridică greutăți mari sunt expuse riscului. Există pacienți tineri, fără factori de risc majori, care dezvoltă această patologie datorită unei predispoziții anatomice. Manifestări clinice și simptome Tabloul clinic al eventrației epigastrice variază în funcție de dimensiunea defectului și de structurile protruzionate. Cel mai frecvent simptom este apariția unei tumefacții în epigastru, vizibilă la tuse, la strănut sau la efort. În stadii incipiente, această umflătură dispare în repaus sau la culcare, dar în timp devine permanentă. Pe lângă acest semn caracteristic, pacienții pot prezenta: O mică umflătură ignorată ani de zile se poate transforma, peste noapte, într-o urgență chirurgicală.  Diagnosticul eventrației epigastrice Diagnosticul eventrației epigastrice se bazează în primul rând pe examenul clinic. Medicul chirurg evaluează pacientul prin inspecție și palpare, observând o proeminență la nivelul liniei albe abdominale, între stern și ombilic. Această formațiune devine mai evidentă la efort fizic, la tuse sau la strănut și poate fi însoțită de durere locală sau senzație de tensiune. La palpare, se poate identifica o mică breșă în peretele abdominal, prin care țesuturile protruzionează. Examenul clinic este de cele mai multe ori suficient pentru orientarea diagnosticului, însă pentru o evaluare corectă și completă sunt recomandate investigații imagistice. Acestea au rolul de a confirma diagnosticul, de a determina dimensiunea exactă a defectului și de a exclude alte patologii cu manifestări similare. Ecografia abdominală Ecografia este prima investigație indicată, fiind rapidă, neiradiantă și accesibilă. Permite vizualizarea defectului de perete, a conținutului sacului herniar și poate diferenția între o eventrație și o formațiune de țesut moale, precum un lipom. Este o metodă utilă mai ales pentru cazurile simple și pentru pacienții tineri. Tomografia computerizată (CT) În cazurile mai complexe sau la pacienții cu suspiciune de complicații, tomografia computerizată (CT) aduce informații detaliate și de mare precizie. Aceasta oferă imagini clare despre: CT-ul este standardul de aur atunci când se evaluează eventrațiile de dimensiuni mari, multiple sau asociate cu alte hernii abdominale. Diagnosticul diferențial Un aspect esențial îl reprezintă diagnosticul diferențial. Nu orice formațiune palpabilă la nivelul epigastrului este o eventrație. Medicul trebuie să diferențieze această patologie de alte leziuni abdominale superficiale, cum ar fi: Prin corelarea examenului clinic cu investigațiile imagistice, diagnosticul devine clar, iar chirurgul poate stabili cu exactitate cea mai potrivită strategie terapeutică. Tratamentul eventrației epigastrice Singura soluție eficientă pentru tratamentul eventrației epigastrice este intervenția chirurgicală. Nicio cremă, exercițiu fizic sau tratament medicamentos nu poate reface peretele abdominal. Chirurgia clasică (deschisă) Repararea clasică presupune incizia la nivelul defectului și sutura mușchilor și fasciei. În cazurile cu defect mare sau țesut fragil, se folosește o plasă sintetică pentru a întări zona. Deși această metodă este eficientă, recuperarea poate fi mai lentă, cu risc de durere postoperatorie și cicatrice vizibilă. Chirurgia minim-invazivă: laparoscopică și robotică În prezent, chirurgia minim-invazivă reprezintă standardul de aur în tratamentul eventrațiilor epigastrice. Spre deosebire de chirurgia clasică, care presupune o incizie mai mare, tehnicile moderne se bazează pe câteva incizii milimetrice prin care chirurgul introduce o cameră video de înaltă rezoluție și instrumente fine. Defectul peretelui abdominal este astfel reparat cu o precizie superioară, iar zona fragilă este consolidată prin aplicarea unei plase sintetice speciale. Această abordare oferă beneficii importante pentru pacient, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Chirurgia laparoscopică Laparoscopia este una dintre cele mai utilizate metode minim-invazive în tratamentul eventrațiilor. Prin vizualizarea internă a peretelui abdominal, chirurgul poate identifica cu exactitate dimensiunea și localizarea defectului, aplicând plasa într-o poziție optimă. Avantajele chirurgiei laparoscopice sunt multiple: Această metodă este ideală pentru pacienții activi, care își doresc o reintegrare rapidă în viața profesională și socială. Chirurgia robotică Un pas și mai avansat în chirurgia minim-invazivă îl reprezintă chirurgia robotică. Cu ajutorul unui sistem robotic de ultimă generație, chirurgul controlează instrumentele chirurgicale cu o precizie imposibil de atins prin mâna umană. Sistemul robotic oferă: Prin aceste avantaje, chirurgia robotică reduce semnificativ riscul de recidivă și oferă o reconstrucție solidă, cu rezultate excelente pe termen lung. Astăzi, un pacient cu eventrație epigastrică se poate ridica din pat și merge acasă a doua zi după operație, datorită chirurgiei minim-invazive. Complicații posibile dacă nu este tratată Lăsată netratată, eventrația epigastrică se poate complica sever. Încarcerarea sau strangularea conținutului herniar poate duce la necroza țesuturilor și ocluzie intestinală, situații care pun viața pacientului în pericol. În plus, chiar și fără complicații acute, defectul se mărește progresiv, provocând disconfort estetic și funcțional. În stadii avansate, reconstrucția devine mai dificilă și necesită intervenții complexe. Dacă ați observat o umflătură în zona dintre stern și ombilic, … Read more

Hernia inghinală este una dintre cele mai frecvente afecțiuni chirurgicale, afectând aproximativ 25% dintre bărbați și 2% dintre femei de-a lungul vieții. Studiile arată că peste 20 de milioane de persoane în lume sunt operate anual din această cauză. Ca medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), observ că mulți pacienți ajung la consultație abia când simptomele devin insuportabile. Ignorarea semnelor timpurii poate duce la complicații grave, precum încarcerarea sau strangularea herniei, care pun viața în pericol. Imaginează-ți că efortul de a ridica un sac de cumpărături sau un râs puternic declanșează o durere ascuțită în zona inghinală. Acesta poate fi primul semn al unei hernii. Dacă simți o umflătură în zona inghinală sau dureri recurente, nu amâna evaluarea! Acest articol vă va învăța să identificați simptomele herniei inghinale și să înțelegeți de ce intervenția chirurgicală este adesea singura soluție eficientă. Ce este hernia inghinală? Hernia inghinală apare atunci când o porțiune din intestin sau țesutul adipos străpunge o zonă slăbită a peretelui abdominal, formând o protruzie în regiunea inghinală. Există două tipuri principale: Anatomia peretelui abdominal joacă un rol crucial. Mușchii oblici și transversali formează o barieră naturală, dar slăbiciuni congenitale sau traume repetate (de ex., ridicat greutăți) pot compromite această structură. La copii, hernia poate fi congenitală, datorită neînchiderii complete a canalului inghinal în timpul dezvoltării fetale. Știați că… Herniile inghinale sunt de 8 ori mai frecvente la bărbați decât la femei? Cauza principală este prezența cordonului spermatic, care traversează canalul inghinal, creând o zonă susceptibilă la slăbiciune. Simptomele herniei inghinale: de la umflături discrete la dureri intense 1. Umflătura vizibilă sau palpabilă Primul și cel mai evident semn al herniei inghinale este apariția unei umflături în regiunea inghinală sau scrotală (la bărbați). Această protruzie se formează atunci când o porțiune din intestin sau țesut adipos iese prin zona slăbită a peretelui abdominal. În fazele inițiale, umflătura poate fi intermitentă – apare și dispare în funcție de activități sau poziția corpului. La bărbați, hernia este adesea vizibilă în scrot, unde poate fi confundată cu o tumoră testiculară. Când pacientul se află în poziție verticală, la tuse, strănut sau ridică greutăți, presiunea intra-abdominală crește, făcând protruzia mai evidentă. În poziție culcată, umflătura tinde să se retragă spontan, deoarece conținutul herniar revine în abdomen. Pe măsură ce hernia progresează, peretele abdominal se slăbește și mai mult, iar protruzia devine permanentă, chiar și în repaus. La palpare, zona poate fi moale, dar tensionată, semn că țesutul este supus unei presiuni constante.  La femei, detectarea herniei inghinale este adesea mai dificilă din cauza anatomiei diferite. Canalul inghinal este mai îngust, iar protruzia apare de obicei în regiunea labială sau deasupra pliului inghinal. Uneori, hernia poate fi confundată cu un chist ovarian sau cu ganglioni limfatici inflamați. Femeile tind să raporteze mai degrabă o senzație de “presiune” în zona pelviană, mai ales în timpul menstruației sau activităților fizice.  O umflătură care nu poate fi repoziționată manual (redusă) poate indica o hernie încarcerată – o urgență chirurgicală care necesită intervenție imediată. Dacă observați o astfel de modificare, consultați urgent un medic.  2. Disconfort sau durere localizată Unul dintre cele mai frecvente simptome ale herniei inghinale este senzația de disconfort sau durere în zona inghinală. Majoritatea pacienților descriu această senzație ca o presiune internă, similară cu o „gheară” care apasă dinspre abdomen spre regiunea afectată. La început, disconfortul poate apărea doar în timpul activităților care cresc presiunea intra-abdominală, cum ar fi ridicarea greutăților, tusea prelungită sau strănutul. Durerea poate varia în intensitate. În fazele incipiente, se manifestă ca un junghi intermitent sau o furnicătură ușoară, care dispare odată cu odihna. Pe măsură ce hernia progresează, durerea devine mai persistentă și mai intensă, mai ales după statul prelungit în picioare sau efortul fizic. Uneori, poate fi ascuțită și localizată precis în zona umflăturii, iar în cazurile severe, se extinde spre coapsă, lombară sau organele genitale. Această irradiere a durerii se datorează iritației nervilor din regiune (ex.: nervul ilio-inguinal), care transmit semnale de la zona afectată către alte zone anatomice. În cazurile complicate, cum ar fi încarcerarea sau strangularea herniei, durerea devine bruscă și insuportabilă. Pacienții pot experimenta crampe abdominale severe, asociate cu transpirații reci și greață. Mobilitatea este afectată semnificativ – chiar și mersul sau culcatul pe partea afectată pot amplifica disconfortul. Dacă durerea apare brusc și este insuportabilă, ar putea semnala încarcerarea herniei – o urgență medicală. 3. Modificări ale tranzitului intestinal Când hernia conține o porțiune din intestinul subțire sau colon, poate apărea constipație severă, balonare persistentă sau chiar obstrucție intestinală. Pacienții descriu adesea senzația de plenitudine după mese mici sau dificultatea în eliminarea gazelor. În cazuri extreme, se pot observa și sanguinare în scaun din cauza leziunilor mucoasei intestinale. 4. Simptome specifice copiilor La nou-născuți și copii mici, hernia inghinală se manifestă prin umflături intermitente în zona inghinală, care devin mai vizibile în timpul plânsului. Copiii pot fi iritabili, să refuze mâncarea sau să prezinte vărsături recurente. Nu așteptați până la complicații! O hernie neglijată poate duce la perforații intestinale sau septicemie. Complicații ale herniei inghinale netratate Hernia încarcerată Hernia este considerată încarcerată atunci când porțiunea de intestin sau țesut prinsă în sacul herniar nu mai poate fi repoziționată manual. Acest lucru se întâmplă în aproximativ 5-10% din cazuri și necesită intervenție chirurgicală de urgență. Simptomele includ durere bruscă și intensă (asemănătoare unui cuțit înfipt), imposibilitatea de a elimina gazele sau scaunul și vărsături profuze. Fără tratament, intestinul poate perfora în 6-12 ore, eliberând bacterii în cavitatea abdominală. Hernia strangulată Strangularea apare când fluxul sanguin către țesutul prins în hernie este întrerupt, ducând la necroză (moartea țesutului). Pacienții prezintă febră (peste 38.5°C), palpitații, pielea albăstruie în zona herniei și durere insuportabilă. Mortalitatea în aceste cazuri poate ajunge la 50% dacă intervenția este amânată peste 24 de ore. Diagnosticul herniei inghinale: cum se confirmă suspiciunea? Diagnosticul pornește de la un examen clinic amănunțit. Medicul va palpa zona inghinală în poziție verticală și orizontală, cerând pacientului să tușească sau să strănute pentru a evidenția protruzia. Investigații imagistice: Auto-diagnosticarea este periculoasă. … Read more

Precizia și siguranța actului chirurgical devin priorități esențiale pentru fiecare pacient, iar un lucru rămâne esențial: competența medicului. Certificarea FEBS-AWS, acronim pentru Fellow of the European Board of Surgery in Abdominal Wall Surgery, reprezintă o recunoaștere oficială a excelenței în chirurgia peretelui abdominal. Această distincție este acordată doar medicilor care demonstrează, prin studiu riguros, experiență practică și examinare de specialitate, că respectă cele mai înalte standarde europene în tratarea herniilor și a altor afecțiuni parietale. Certificarea europeană FEBS-AWS Ce este această certificare? FEBS-AWS este o subspecializare în cadrul chirurgiei generale, oferită chirurgilor cu expertiză dovedită în chirurgia peretelui abdominal. Se adresează medicilor care operează constant hernii inghinale, ombilicale, ventrale, post-incizionale sau para-stomiale și care aplică tehnici moderne, minim-invazive sau clasice, în funcție de particularitățile fiecărui caz. Cine o acordă? Această certificare este emisă de către UEMS – Union Européenne des Médecins Spécialistes, prin intermediul European Board of Surgery. Este una dintre cele mai prestigioase acreditări europene în chirurgie și reprezintă un simbol al angajamentului față de formarea continuă și performanța profesională. Ce presupune obținerea ei? Obținerea certificării FEBS-AWS este un proces complex, care validează expertiza avansată în chirurgia peretelui abdominal. Nu este o simplă formalitate, ci o etapă importantă în parcursul profesional al unui chirurg care dorește să atingă standarde europene înalte. Primul pas îl reprezintă participarea la cursuri teoretice și practice acreditate, organizate sub egida UEMS (Union Européenne des Médecins Spécialistes) și a European Board of Surgery. Aceste programe includ teme precum biomecanica peretelui abdominal, tratamentul chirurgical al diferitelor tipuri de hernii, utilizarea plaselor protetice, managementul complicațiilor și noile tendințe în tehnicile minim-invazive și robotice. Apoi, candidatul trebuie să documenteze în mod oficial un număr considerabil de intervenții chirurgicale realizate în sfera parietală. Acestea trebuie să acopere o varietate de tipuri de hernii – inghinale, ombilicale, ventrale, post-incizionale, para-stomiale – și să includă atât cazuri simple, cât și complexe. Toate cazurile sunt prezentate într-un portofoliu profesional, care este analizat în detaliu de comisia de evaluare. Etapa finală este susținerea unui examen riguros, compus dintr-o probă scrisă și una orală, ambele evaluate de o comisie internațională formată din experți reputați în chirurgia peretelui abdominal. Examenul testează nu doar cunoștințele teoretice, ci și raționamentul clinic, alegerea indicațiilor operatorii, planificarea preoperatorie și gestionarea complicațiilor intra- și postoperatorii. Pe lângă toate aceste cerințe, chirurgul trebuie să dovedească respectarea principiilor etice, deontologice și profesionale stabilite de UEMS, demonstrând integritate, responsabilitate și angajament față de calitatea actului medical. Această certificare este voluntară, nu este impusă de legislație, dar tocmai acest lucru îi conferă valoare. Este un demers care presupune dedicare reală, ani de formare și perfecționare, o abordare autodidactă constantă și, mai ales, dorința sinceră de a oferi pacienților cele mai sigure, moderne și eficiente tratamente chirurgicale. Pentru pacient, faptul că medicul său a parcurs acest drum și a fost validat la nivel european oferă o garanție solidă a calității îngrijirii primite. De ce este relevantă pentru pacient? Pentru pacient, certificarea FEBS-AWS are implicații directe și concrete asupra calității actului medical și a rezultatelor postoperatorii. Alegerea unui chirurg certificat în chirurgia peretelui abdominal înseamnă, în primul rând, siguranță și încredere. Această certificare atestă faptul că medicul are cunoștințe aprofundate și actualizate în domeniul chirurgiei herniilor – atât din punct de vedere teoretic, cât și practic. Expertiza certificată face diferența între un rezultat bun și unul remarcabil. Un chirurg certificat FEBS-AWS are acces direct la cele mai moderne tehnici chirurgicale și la cele mai noi materiale – de la plase biocompatibile avansate, până la tehnologii robotice de ultimă generație. Acest lucru permite realizarea unor intervenții minim-invazive, cu durere redusă, un risc scăzut de recidivă și o recuperare mult mai rapidă. Totodată, experiența acumulată în gestionarea unei varietăți de cazuri – de la hernii simple, la recidive sau hernii gigante – îi oferă chirurgului o viziune completă asupra riscurilor, complicațiilor posibile și soluțiilor eficiente pentru fiecare tip de pacient. În plus, pacientul beneficiază de un nivel ridicat de siguranță intraoperatorie și postoperatorie. Chirurgii certificați FEBS-AWS sunt instruiți să respecte cele mai stricte protocoale europene în ceea ce privește prevenirea complicațiilor, controlul durerii, reducerea sângerării și protejarea țesuturilor. Pe scurt, certificarea FEBS-AWS înseamnă pentru pacient o intervenție mai sigură, mai precisă și cu rezultate mai bune pe termen lung. De ce să alegi un chirurg certificat FEBS-AWS? Calificare recunoscută la nivel european Un chirurg FEBS-AWS este validat la nivel internațional ca expert în chirurgia peretelui abdominal. Asta înseamnă că tratamentele pe care le oferă sunt comparabile cu cele din centrele de excelență din Germania, Franța sau Italia. Pentru pacient, înseamnă acces la medicină de top, aici în România. Standarde ridicate în tratamentul herniilor Fiecare intervenție este ghidată de protocoale clare, adaptate fiecărui pacient în parte. Se evită supratratamentul, iar deciziile sunt luate în echilibru între beneficiile intervenției și riscurile acesteia. Chirurgia peretelui abdominal a cunoscut progrese majore în ultimele decenii. Datorită inovațiilor în domeniul tehnologiei medicale, intervențiile care altădată presupuneau incizii largi, recuperări dificile și un risc mai mare de complicații pot fi acum realizate prin metode minim-invazive, laparoscopice sau robotice. Aceste tehnici moderne aduc beneficii semnificative pentru pacient: Aceste avantaje nu sunt doar statistici; ele se reflectă direct în experiența pacienților care aleg intervențiile minim-invazive. O tehnică avansată bine aplicată înseamnă o operație reușită, o recuperare completă și o calitate a vieții mult îmbunătățită. 👉 Cauți un chirurg cu expertiză în hernii și tehnici minim-invazive? Programează o consultație și descoperă care este opțiunea potrivită pentru tine. Ce tipuri de intervenții realizez Ca medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), tratez o gamă variată de afecțiuni parietale: Hernii frecvente Chirurgie minim-invazivă laparoscopică și robotică Tehnologiile actuale permit tratarea cu precizie a herniilor, folosind incizii mici și vizualizare în profunzime. Aleg tehnica optimă în funcție de tipul herniei, dimensiune, localizare și particularitățile pacientului. Chirurgie clasică pentru cazurile complexe În anumite cazuri – cum sunt herniile gigante, recidivante sau asociate cu alte afecțiuni – abordarea clasică rămâne indicată. Important este ca decizia să fie medical argumentată, iar pacientul să înțeleagă clar opțiunile. Abordări personalizate Nu … Read more

Herniile abdominale sunt relativ frecvente, însă printre cele mai rare și mai greu de diagnosticat se numără hernia Spiegel. Denumită și hernia liniei semilunare, aceasta poate trece ușor neobservată, cauzând simptome vagi sau intermitente. Tocmai această caracteristică o face o provocare atât pentru pacient, cât și pentru medic. În practica mea ca medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), am întâlnit cazuri în care o durere aparent banală ascundea o patologie precum hernia Spiegel. Cu cât este diagnosticată și tratată mai devreme, cu atât riscul de complicații scade semnificativ. Ce este hernia Spiegel? Hernia Spiegel reprezintă o formă rară de hernie abdominală, localizată la nivelul marginii laterale a mușchiului drept abdominal, mai precis în zona benzii aponevrotice cunoscută sub denumirea de linia semilunară Spiegel. Această zonă se întinde oblic, de la nivelul cartilajelor costale până la simfiza pubiană, fiind un punct de slăbiciune naturală în peretele abdominal. De cele mai multe ori, hernia Spiegel apare în porțiunea inferioară a acestei linii, sub nivelul ombilicului, unde fascia este mai subțire și mai puțin bine susținută muscular. Spre deosebire de alte tipuri de hernie, aceasta nu este vizibilă la exterior în stadiile incipiente, ceea ce contribuie la diagnosticarea tardivă. De ce apare? Hernia Spiegel este cauzată de o slăbire localizată a peretelui abdominal, în special în zona liniei semilunare. Factorii de risc includ: Există și o predispoziție genetică la dezvoltarea acestei hernii, mai ales în contextul unei calități slabe a țesutului conjunctiv. De asemenea, poate apărea la orice vârstă, însă este mai frecventă la adulți, în special între 40 și 70 de ani. Simptomele herniei Spiegel  Una dintre cele mai frustrante caracteristici ale herniei Spiegel este lipsa simptomelor specifice. În multe cazuri, pacienții se plâng de o jenă sau o durere surdă în partea inferioară a abdomenului lateral, mai ales la efort sau tuse. Această durere poate fi intermitentă și ușor de confundat cu alte afecțiuni digestive, musculare sau ginecologice. Doar în stadiile mai avansate poate apărea o umflătură discretă, care se accentuează la ridicarea greutăților sau la mișcări bruște. Totuși, spre deosebire de alte tipuri de hernii, această umflătură nu este evidentă și adesea nu este palpabilă în poziția culcat. Un semnal de alarmă îl constituie apariția durerii abdominale intense și continue, însoțită uneori de greață sau vărsături. Acestea pot indica o complicație gravă: încarcerarea sau strangularea herniei. Nu ignora o durere abdominală persistentă, chiar dacă pare minoră. În spatele unei manifestări subtile se poate ascunde o urgență chirurgicală! Diagnostic – de ce nu este ușor de identificat? Diagnosticul herniei Spiegel se bazează pe o combinație de examinare clinică și investigații imagistice. Examinarea fizică este uneori insuficientă, mai ales dacă pacientul are un perete abdominal gros sau dacă hernia este mică. În acest context, ecografia abdominală devine prima linie de investigație, mai ales dacă este realizată de un medic cu experiență. Tomografia computerizată (CT) oferă însă cele mai clare informații și permite localizarea exactă a defectului parietal, dimensiunea sacului herniar și conținutul acestuia. Atenție: un diagnostic corect și precoce poate face diferența dintre o intervenție programată și o urgență chirurgicală majoră! Complicațiile herniei Spiegel Deși rare, complicațiile herniei Spiegel sunt severe și impun tratament imediat. Cele mai frecvente sunt: Aceste complicații sunt asociate cu simptome acute, cum ar fi durere intensă, distensie abdominală, greață, vărsături și absența tranzitului. Netratate prompt, pot pune viața pacientului în pericol. Tratamentul chirurgical – singura opțiune reală Spre deosebire de alte hernii care pot fi monitorizate conservator în stadiile incipiente, hernia Spiegel necesită aproape întotdeauna tratament chirurgical. Motivul este simplu: riscul de complicații este crescut, iar defectul parietal nu se închide de la sine. În funcție de dimensiunea herniei și de statusul general al pacientului, intervenția poate fi realizată: 1. Clasic (deschis) Această metodă presupune o incizie la nivelul herniei, cu reducerea conținutului și închiderea defectului parietal, de obicei prin plasarea unei proteze sintetice (plasă chirurgicală). 2. Laparoscopic Intervenția laparoscopică reprezintă o opțiune modernă și eficientă pentru tratamentul herniei Spiegel, fiind parte din arsenalul minim-invaziv al chirurgiei generale actuale. Procedura se realizează prin 3–4 incizii de mici dimensiuni (0,5–1 cm), prin care se introduc o cameră video de înaltă rezoluție și instrumente chirurgicale speciale. Sub control vizual direct, chirurgul explorează cavitatea abdominală, identifică cu precizie defectul parietal și reduce conținutul sacului herniar. Ulterior, se montează o plasă sintetică, care se fixează ferm pentru a întări peretele abdominal și a preveni recidiva. Avantajele abordării laparoscopice sunt remarcabile. În primul rând, durerea postoperatorie este considerabil redusă față de intervențiile clasice, datorită traumatismului minim asupra țesuturilor. În al doilea rând, riscul de infecții este scăzut, iar pierderea de sânge este minimă. Totodată, recuperarea este mult mai rapidă – majoritatea pacienților se pot mobiliza chiar din ziua intervenției și revin la activitățile obișnuite în decurs de câteva zile. Un alt beneficiu important este cel estetic: cicatricile sunt mici, abia vizibile, iar structura peretelui abdominal este respectată. Pentru pacienții activi, care doresc o reintegrare profesională și socială rapidă, sau pentru cei supraponderali, la care chirurgia deschisă implică riscuri mai mari, tehnica laparoscopică este de primă intenție. În mâinile unui chirurg cu experiență în chirurgie minim-invazivă, precum Dr. Drașovean Radu, această abordare oferă un echilibru ideal între siguranță, eficiență și confort postoperator. 3. Robotic Chirurgia robotică reprezintă vârful tehnologiei minim-invazive și aduce beneficii incontestabile în tratamentul herniei Spiegel, mai ales în cazurile dificile sau recidivante. Sistemele robotice moderne, precum da Vinci, oferă chirurgului un control excepțional asupra instrumentelor, prin intermediul unor brațe robotice care reproduc fidel și precis mișcările mâinii umane, dar fără tremur și cu amplitudine controlată. Unul dintre cele mai importante avantaje îl constituie vizualizarea tridimensională (3D), de înaltă rezoluție, care permite o disecție fină a țesuturilor și o identificare clară a structurilor anatomice, chiar și în zonele profunde sau greu accesibile. Astfel, defectul parietal poate fi identificat cu o acuratețe milimetrică, iar sacul herniar poate fi redus în condiții optime, cu un risc minim de traumatisme adiacente. De asemenea, tehnica robotică oferă o ergonomie superioară pentru chirurg, ceea ce permite o execuție meticuloasă și … Read more

Eventrațiile laparoscopice prin eTEP Eventrațiile reprezintă o problemă medicală comună, cu impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Deși aparent simplă, această afecțiune poate deveni complexă, necesitând intervenții chirurgicale minuțioase și precise. Tratamentul modern, utilizând abordul laparoscopic eTEP, a revoluționat modul în care gestionăm această patologie. În continuare, vei afla tot ce trebuie să știi despre eventrațiile tratate laparoscopic prin tehnica eTEP, o metodă minim-invazivă care combină eficiența, recuperarea rapidă și rezultate estetice deosebite. Ce sunt eventrațiile și cum apar? O eventrație este o herniere a conținutului abdominal printr-un defect al peretelui abdominal, de cele mai multe ori apărut după o intervenție chirurgicală anterioară. Aceste defecte pot apărea în urma vindecării necorespunzătoare, infecțiilor locale sau a efortului fizic excesiv postoperator. Deși inițial sunt de mici dimensiuni, eventrațiile tind să crească progresiv, devenind o sursă continuă de disconfort. În anumite cazuri, complicațiile precum încarcerarea sau strangularea intestinului pot transforma o problemă aparent banală într-o urgență chirurgicală majoră. Vă confruntați cu o eventrație? Programați acum o consultație cu Dr. Drașovean Radu pentru a beneficia de tratament modern și eficient! Ce înseamnă abordul eTEP în cura laparoscopică a eventrațiilor? Tehnica eTEP (Extended Totally Extraperitoneal) reprezintă o evoluție avansată a chirurgiei laparoscopice standard, fiind o metodă modernă, minim-invazivă, de tratare a eventrațiilor. Prin această tehnică inovatoare, chirurgul poate repara defectul peretelui abdominal fără a pătrunde în interiorul cavității abdominale, lucrând într-un spațiu extins creat între straturile musculare și peritoneu. Abordul eTEP permite o disecție atentă și controlată, cu o vizibilitate excelentă asupra țesuturilor implicate, oferind chirurgului libertate maximă de mișcare și precizie chirurgicală superioară. Astfel, intervenția devine mai sigură, iar rezultatele obținute sunt semnificativ îmbunătățite comparativ cu metodele laparoscopice clasice. Datorită acestui spațiu extraperitoneal, riscul de afectare a organelor interne este redus considerabil, iar durerea postoperatorie este minimă. Pacienții beneficiază de o recuperare rapidă, confort postoperator sporit și rezultate estetice excelente, confirmând superioritatea abordului laparoscopic eTEP în chirurgia modernă a eventrațiilor. Cum decurge operația laparoscopică prin abord eTEP? Operația laparoscopică prin abord eTEP începe cu realizarea unor mici incizii la nivelul peretelui abdominal, având de regulă între 5 și 10 mm fiecare. Aceste mici deschideri permit introducerea unor instrumente laparoscopice avansate și a unei camere video speciale (laparoscop), care îi oferă chirurgului o vizualizare clară și detaliată asupra zonei afectate. După introducerea instrumentelor, spațiul dintre stratul muscular abdominal și peritoneu este atent dilatat folosind dioxid de carbon (CO₂), un gaz inert și sigur pentru pacient. Această etapă creează un spațiu de lucru optim, asigurând chirurgului o imagine precisă și tridimensională asupra defectului provocat de eventrație. Odată expus defectul, chirurgul efectuează reconstrucția peretelui abdominal prin poziționarea unei plase chirurgicale speciale, biocompatibile și rezistente. Această plasă are rolul esențial de a întări zona slăbită și de a preveni apariția unei recidive. Fixarea plasei este realizată, în general, prin tehnici atraumatice moderne, cum ar fi lipirea biologică sau utilizarea unor dispozitive speciale de fixare care reduc semnificativ riscul durerii cronice după intervenție. Această abordare minim-invazivă asigură pacientului un confort postoperator superior și o recuperare rapidă și eficientă. Beneficiile abordului laparoscopic eTEP în tratamentul eventrațiilor Abordul laparoscopic eTEP aduce avantaje clare față de chirurgia deschisă clasică: Mai mult decât atât, abordul eTEP este ideal chiar și pentru eventrații complexe, oferind rezultate sigure și durabile în timp. Vrei să afli dacă abordul laparoscopic eTEP este potrivit pentru tine? Contactează-mă pentru o consultație detaliată! Chirurgia robotică: alternativa complementară la abordul laparoscopic eTEP Deși abordul laparoscopic eTEP aduce beneficii extraordinare în tratamentul eventrațiilor, chirurgia robotică a devenit o opțiune tot mai valoroasă, mai ales în cazurile dificile sau complexe. Ca medic primar specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), recomand adesea pacienților să ia în considerare și această tehnologie de ultimă generație atunci când aleg strategia chirurgicală optimă. Chirurgia robotică permite realizarea procedurilor cu o precizie chirurgicală excepțională, datorită sistemelor de control avansat și a vizualizării tridimensionale de înaltă rezoluție. Mâinile robotice reproduc cu fidelitate mișcările chirurgului, dar cu o finețe și o stabilitate imposibil de egalat manual. Această dexteritate superioară facilitează manevre extrem de delicate, esențiale în reconstruirea corectă a peretelui abdominal. În plus, chirurgia robotică elimină tremurul natural al mâinii și permite accesul în spații anatomice înguste, dificil de abordat prin tehnici convenționale. Acest lucru devine crucial în cazul eventrațiilor voluminoase, recidivate sau asociate cu aderențe extinse. Prin utilizarea robotului chirurgical, chirurgul beneficiază și de un confort ergonomic sporit, ceea ce îmbunătățește considerabil performanța în intervențiile de durată mare. Experiența combinată a chirurgului cu avantajele tehnologice ale robotului asigură o disecție mai atentă, o reconstrucție mai solidă și, implicit, rezultate postoperatorii excelente. În contextul tratamentului eventrațiilor, chirurgia robotică nu înlocuiește abordul laparoscopic eTEP, ci îl completează. Alegerea metodei potrivite este personalizată pentru fiecare pacient, în funcție de complexitatea defectului, istoricul medical și obiectivele de recuperare. Pentru pacienți, acest progres înseamnă mai mult decât o simplă intervenție: înseamnă șansa la o recuperare rapidă, un risc redus de complicații și un rezultat funcțional și estetic de excepție. Cine poate beneficia de cura laparoscopică eTEP? Tehnica laparoscopică eTEP este indicată pentru majoritatea pacienților diagnosticați cu eventrații, indiferent dacă acestea sunt de dimensiuni mici sau implică defecte abdominale mari și complexe. Datorită avantajelor oferite de acest abord minim-invaziv — inclusiv vizualizarea excelentă a structurilor anatomice și posibilitatea unei reconstrucții anatomice corecte a peretelui abdominal — intervenția poate fi aplicată într-o gamă largă de situații clinice. Pacienții cu eventrații medii sau mari, recidivate sau asociate cu alte intervenții chirurgicale anterioare, pot beneficia semnificativ de tehnica eTEP, întrucât aceasta permite întărirea peretelui abdominal fără deschiderea largă a cavității peritoneale, reducând astfel riscul de complicații postoperatorii. Cu toate acestea, alegerea celei mai potrivite metode de tratament se bazează întotdeauna pe o evaluare individualizată. În cadrul consultației, Dr. Drașovean Radu va analiza amănunțit istoricul medical, tipul și localizarea defectului, starea generală de sănătate și eventualele riscuri asociate. Există și anumite situații în care abordul laparoscopic eTEP nu este recomandat. Contraindicațiile, deși rare, includ prezența unor comorbidități severe, precum insuficiența cardiacă avansată, insuficiența respiratorie decompensată sau tulburările severe de coagulare. De asemenea, particularitățile anatomice, cum ar fi aderențele … Read more

Eventrația laterală este o afecțiune rară și complexă care presupune proeminența conținutului abdominal printr-un defect muscular situat pe părțile laterale ale peretelui abdominal. Spre deosebire de eventrațiile mediane, cele laterale sunt mai puțin frecvente și pot ridica dificultăți în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul. În acest articol, vom aprofunda în detaliu cauzele, simptomele, metodele de diagnostic și opțiunile terapeutice disponibile pentru eventrația laterală, oferind o perspectivă cuprinzătoare asupra acestei patologii. Ce este eventrația laterală? Eventrația este un termen medical care definește ieșirea viscerelor abdominale printr-un defect muscular sau aponevrotic al peretelui abdominal, acoperite doar de piele și țesut subcutanat. Această patologie poate apărea fie ca o complicație postoperatorie, fie ca urmare a unui traumatism sever sau a unei slăbiri structurale a peretelui abdominal. Când eventrația apare pe laturile abdomenului, în afara liniei mediane, vorbim despre eventrația laterală. Aceasta poate fi localizată în regiunea lombară, subcostală sau iliacă și poate implica diverse straturi musculare, în funcție de severitatea defectului. Cauze și factori de risc 1. Cauze postoperatorii Cea mai frecventă cauză a eventrației laterale este complicația postoperatorie în urma unor intervenții chirurgicale asupra peretelui abdominal, cum ar fi: 2. Traumatisme abdominale Un impact puternic asupra peretelui abdominal lateral poate duce la ruptura structurilor musculare și la apariția eventrației. Aceasta poate apărea în cazul accidentelor rutiere, loviturilor directe sau căderilor de la înălțime. 3. Slăbirea peretelui abdominal Factori care pot contribui la slăbirea structurii musculare și a fasciei includ: Simptome și manifestări clinice Tabloul clinic al eventrației laterale este variabil și depinde de mai mulți factori, inclusiv dimensiunea defectului, tipul de țesuturi implicate și prezența eventualelor complicații. În stadiile inițiale, simptomele pot fi discrete, dar pe măsură ce defectul se mărește, acestea devin din ce în ce mai evidente și pot afecta semnificativ calitatea vieții pacientului. În general, pacienții pot experimenta o combinație de durere, disconfort, modificări estetice evidente și, în cazurile mai severe, complicații care necesită intervenție medicală de urgență. De aceea, recunoașterea precoce a simptomelor este esențială pentru evitarea complicațiilor grave. 1. Durere și disconfort Durerea este unul dintre cele mai frecvente simptome ale eventrației laterale și poate varia ca intensitate în funcție de dimensiunea și localizarea defectului. În fazele incipiente, durerea poate fi ușoară sau intermitentă, resimțită doar în timpul efortului fizic sau al activităților care implică utilizarea mușchilor abdominali, cum ar fi ridicarea de greutăți, tusea sau statul prelungit în picioare. Pe măsură ce eventrația progresează, durerea poate deveni persistentă și mai intensă, afectând activitățile zilnice ale pacientului. Aceasta poate fi însoțită de o senzație de greutate sau presiune în zona afectată, mai ales după mese sau la sfârșitul unei zile solicitante. În unele cazuri, pacienții pot resimți arsuri sau furnicături în regiunea afectată, semne ale unei posibile compresii nervoase. Dacă durerea devine bruscă, severă și însoțită de roșeață sau sensibilitate crescută la nivelul eventrației, acest lucru poate indica o complicație gravă, cum ar fi strangularea conținutului eventrat, caz în care este necesară o intervenție medicală imediată. 2. Proeminența  Principalul semn vizibil al eventrației laterale este apariția unei umflături în zona afectată. Aceasta poate fi mică și discretă la început, devenind mai evidentă pe măsură ce defectul se mărește. Umflătura este de obicei mai vizibilă în ortostatism (când pacientul stă în picioare) sau în timpul unor activități care cresc presiunea intraabdominală, cum ar fi ridicarea greutăților, tusea sau efortul fizic intens. În unele cazuri, eventrația poate fi reductibilă, ceea ce înseamnă că proeminența poate fi împinsă înapoi în cavitatea abdominală printr-o manevră ușoară de compresie. Totuși, dacă eventrația devine ireductibilă, adică nu mai poate fi reintrodusă manual, există riscul unor complicații precum strangularea viscerelor abdominale. În plus, pacienții pot observa o modificare a aspectului peretelui abdominal, cu o asimetrie evidentă cauzată de proeminența defectului. Această schimbare estetică poate crea un disconfort psihologic considerabil, afectând încrederea în sine și limitând participarea la activități sociale sau fizice. Complicații 1. Strangularea eventrației  Strangularea apare atunci când conținutul eventrat (de obicei o ansă intestinală) este prins într-un spațiu îngust și își pierde aportul sanguin. Această situație duce la ischemie tisulară, ceea ce înseamnă că țesutul afectat nu mai primește oxigen și nutrienți adecvați. 2. Infecția locală Pacienții cu antecedente de intervenții chirurgicale abdominale sau cu plăgi infectate în trecut sunt mai predispuși la infecții ale eventrației. O infecție poate apărea fie ca urmare a iritării cronice a pielii și țesuturilor din jurul defectului, fie din cauza unui proces inflamator asociat. 3. Dificultăți în mișcare În cazul defectelor mari, eventrația laterală poate interfera cu mobilitatea normală a pacientului. Pacienții pot experimenta: Diagnosticul eventrației laterale Diagnosticul eventrației laterale este un proces complex, care necesită o evaluare detaliată a istoricului medical al pacientului, un examen clinic amănunțit și investigații imagistice avansate. Având în vedere că această afecțiune poate fi confundată cu alte patologii ale peretelui abdominal, cum ar fi herniile laterale sau tumorile, este esențială utilizarea unor metode de diagnostic precise pentru a determina severitatea defectului și pentru a stabili cea mai bună strategie terapeutică. 1. Examinarea clinică Primul pas în diagnostic este examinarea clinică, care oferă indicii importante despre localizarea, dimensiunea și caracteristicile eventrației. Medicul începe prin efectuarea unei inspecții vizuale a peretelui abdominal, observând prezența unei proeminențe în zona laterală a abdomenului, care devine mai evidentă în ortostatism sau în timpul unor manevre de efort, cum ar fi tusea sau contracția musculaturii abdominale. Palparea defectului este esențială pentru a evalua dimensiunea, reductibilitatea și posibilele semne de complicație. În cazul în care conținutul eventrat poate fi reintrodus în cavitatea abdominală printr-o manevră delicată, eventrația este considerată reductibilă. Pe de altă parte, dacă eventrația devine dureroasă, tensionată și nu poate fi redusă manual, se ridică suspiciunea unei complicații, cum ar fi strangularea viscerelor abdominale. De asemenea, se analizează semnele inflamatorii locale, cum ar fi roșeața, edemul sau sensibilitatea accentuată, care pot indica o infecție sau ischemie a țesuturilor. Medicul poate solicita pacientului să efectueze anumite mișcări pentru a evalua impactul eventrației asupra funcționalității peretelui abdominal. 2. Ecografia abdominală Ecografia este o metodă de investigație neinvazivă, rapidă și accesibilă, care oferă informații utile despre … Read more

Hernia inghinală și cura robotică: o nouă eră în chirurgia minim-invazivă Hernia inghinală este una dintre cele mai frecvent întâlnite afecțiuni chirurgicale, afectând anual milioane de oameni din întreaga lume. Deși în stadiile incipiente poate părea doar o problemă minoră, această afecțiune se poate agrava progresiv, provocând disconfort sever și, în anumite cazuri, complicații care necesită intervenție chirurgicală de urgență. În ultimele decenii, progresul tehnologic a revoluționat medicina, oferind pacienților soluții mai eficiente, mai sigure și mai confortabile pentru tratarea diferitelor afecțiuni. Una dintre aceste inovații este chirurgia robotică, o tehnică avansată care redefinește standardele chirurgiei minim-invazive. În acest articol, vom explora în detaliu ce reprezintă hernia inghinală, care sunt cauzele și simptomele acesteia, dar mai ales, de ce cura robotică este una dintre cele mai eficiente și sigure metode de tratament disponibile astăzi. Ce este hernia inghinală și cum apare? Hernia inghinală apare atunci când un organ intraabdominal (cel mai frecvent intestinul subțire sau epiploonul) protruzionează printr-o zonă slabă a peretelui abdominal, formând o umflătură vizibilă în regiunea inghinală. Aceasta poate fi congenitală, prezentă încă de la naștere, sau dobândită, apărând ca rezultat al slăbirii progresive a musculaturii abdominale. Factori de risc și cauze frecvente Slăbirea peretelui abdominal poate fi influențată de o serie de factori, printre care: ✔️ Efortul fizic excesiv – Ridicarea de greutăți mari sau practicarea unor activități care solicită intens musculatura abdominală poate favoriza apariția herniei. ✔️ Tusea cronică – Pacienții cu afecțiuni pulmonare cronice, precum bronșita sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), sunt predispuși la dezvoltarea unei hernii din cauza presiunii constante exercitate asupra peretelui abdominal. ✔️ Constipația cronică – Efortul susținut necesar pentru defecație poate duce la slăbirea progresivă a țesuturilor și la formarea unei hernii. ✔️ Obezitatea – Excesul ponderal exercită o presiune constantă asupra peretelui abdominal, slăbind structurile de susținere. ✔️ Înaintarea în vârstă – Procesul natural de îmbătrânire determină scăderea elasticității și a rezistenței musculare, favorizând apariția herniilor. ✔️ Factorii genetici – Persoanele care au antecedente familiale de hernie inghinală prezintă un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. De ce este necesară intervenția chirurgicală? Hernia inghinală nu este doar o problemă estetică sau un simplu disconfort trecător. Aceasta reprezintă o afecțiune progresivă, care nu se poate vindeca de la sine, ci, dimpotrivă, se va agrava în timp. Odată instalată, presiunea constantă exercitată asupra peretelui abdominal favorizează lărgirea defectului herniar, permițând protruzia tot mai accentuată a organelor intraabdominale. Pe măsură ce hernia crește în dimensiune, simptomele devin mai intense, afectând calitatea vieții pacientului. Inițial, hernia poate fi reductibilă, ceea ce înseamnă că organul protruzionat poate fi împins manual înapoi în cavitatea abdominală. Însă, în lipsa tratamentului, aceasta poate deveni ireductibilă și poate duce la complicații severe, unele dintre ele punând în pericol viața pacientului. Principalele complicații ale herniei inghinale netratate 🔴 Încarcerarea herniei – În această situație, segmentul de intestin sau organul herniat rămâne blocat în sacul herniar și nu mai poate fi reintrodus în cavitatea abdominală. Acest fenomen determină apariția unor dureri intense și persistente, care nu cedează la repaus și care se pot agrava la efort. De asemenea, pot apărea simptome precum greața, vărsăturile și o senzație de presiune constantă în zona afectată. În unele cazuri, pacienții pot observa o umflătură fermă, dureroasă la atingere, care nu își modifică dimensiunea atunci când stau întinși. 🔴 Strangularea herniei – Aceasta este cea mai gravă complicație și necesită intervenție chirurgicală de urgență. Strangularea apare atunci când fluxul sanguin către organul herniat este complet întrerupt, ceea ce duce la ischemie și, ulterior, la necroză tisulară. Pacientul resimte o durere intensă, care devine rapid insuportabilă, fiind însoțită de greață, vărsături, febră și distensie abdominală. Dacă nu se intervine prompt, țesuturile afectate pot suferi leziuni ireversibile, existând riscul de perforație intestinală, peritonită și chiar sepsis. Având în vedere aceste riscuri, intervenția chirurgicală nu este doar o opțiune recomandată, ci o necesitate absolută pentru a preveni complicațiile grave și pentru a asigura o viață sănătoasă și fără disconfort. Cu cât tratamentul este realizat mai devreme, cu atât recuperarea este mai rapidă și mai ușoară, evitându-se situațiile critice care necesită chirurgie de urgență. Cura robotică a herniei inghinale: chirurgia de ultimă generație În trecut, intervențiile chirurgicale pentru tratarea herniei inghinale se realizau printr-o abordare deschisă, ce implica o incizie mare și un timp de recuperare îndelungat. Ulterior, tehnica laparoscopică a permis efectuarea operației prin incizii mici, utilizând o cameră video și instrumente specializate. Astăzi, chirurgia robotică reprezintă cea mai avansată metodă de tratament pentru hernia inghinală, oferind un nivel de precizie, siguranță și confort superior tehnicilor tradiționale. Cum se desfășoară cura robotică a herniei inghinale? Intervenția este realizată cu ajutorul unui sistem robotic de ultimă generație, precum da Vinci Xi, care permite chirurgului să controleze instrumentele printr-o consolă computerizată. Principalele etape ale operației includ: ✔️ Realizarea a 3 incizii minime (de aproximativ 5-8 mm), prin care se introduc instrumentele robotice și camera video 3D. ✔️ Vizualizarea precisă a structurilor anatomice, datorită imaginilor tridimensionale de înaltă rezoluție, care oferă o claritate superioară față de laparoscopia clasică. ✔️ Disecția delicată a sacului herniar, utilizând mișcări extrem de precise, eliminate de tremorul natural al mâinii chirurgului. ✔️ Fixarea unei plase sintetice pentru a întări peretele abdominal și a preveni recidiva. ✔️ Închiderea inciziilor cu fire resorbabile, minimizând riscul de cicatrici vizibile. Beneficiile chirurgiei robotice Cura robotică a herniei inghinale aduce multiple avantaje pacienților, comparativ cu metodele tradiționale: ✅ Precizie chirurgicală superioară – Mișcările robotului sunt fine și stabile, eliminând tremurul și permițând disecția delicată a țesuturilor. ✅ Durere postoperatorie redusă – Intervenția minim-invazivă determină o traumă tisulară scăzută, ceea ce se traduce printr-o recuperare mai rapidă și mai puțin dureroasă. ✅ Recuperare accelerată – Majoritatea pacienților pot reveni la activitățile zilnice în câteva zile, spre deosebire de săptămânile necesare după o operație clasică. ✅ Riscuri minime de complicații – Datorită preciziei sporite, riscul de infecții, sângerări sau recidive este semnificativ redus. ✅ Rezultat estetic îmbunătățit – Cicatricile sunt mult mai mici și mai puțin vizibile comparativ cu chirurgia deschisă. Cui se adresează cura robotică? Chirurgia robotică pentru … Read more

Tratamentul robotic în hernia ombilicală și diastazisul de mușchi drepți abdominali În ultimii ani, chirurgia robotică a revoluționat domeniul chirurgiei generale, în special în procedurile complexe, cum ar fi repararea herniei ombilicale și diastazisul de mușchi drepți abdominali. Folosirea tehnologiei asistate de robot oferă o precizie mai mare, tehnici minim-invazive și îmbunătățirea rezultatelor pentru pacienți. Acest articol explorează beneficiile, metodele și potențialul viitor al tratamentului robotic în abordarea herniei ombilicale și a diastazisului de mușchi drepți abdominali, cu scopul de a oferi o înțelegere completă pentru cei interesați de reconstrucția avansată a peretelui abdominal. Înțelegerea herniei ombilicale și a diastazisului de mușchi drepți abdominali Hernia ombilicală este o afecțiune comună în care o parte a intestinului iese printr-o zonă slăbită a mușchilor abdominali în apropierea buricului. În timp ce herniile mai mici pot să nu provoace simptome, cele mai mari pot cauza disconfort, durere și chiar complicații, cum ar fi obstrucția intestinală. Diastazisul de mușchi drepți abdominali se referă la separarea mușchilor rectus abdominis de-a lungul liniei mediane, adesea din cauza creșterii presiunii intra-abdominale, a sarcinii sau a schimbărilor semnificative în greutate. Spre deosebire de o hernie, diastazisul nu implică protruzia țesutului prin mușchi, dar poate duce la disfuncționalitate, probleme estetice și, în cazuri severe, dureri cronice de spate. Tehnologia robotică a devenit un element esențial în managementul chirurgical al ambelor afecțiuni, oferind opțiuni inovatoare, minim-invazive, care îmbunătățesc recuperarea pacienților și sporesc precizia chirurgicală. Beneficiile chirurgiei asistate de robot pentru hernia ombilicală și diastazisul de mușchi drepți abdominali Chirurgia robotică oferă mai multe avantaje față de procedurile tradiționale deschise sau laparoscopice: Procedura de reparație robotică pentru hernia ombilicală și diastazisul de mușchi drepți abdominali 1. Evaluarea preoperatorie Se efectuează o evaluare cuprinzătoare, inclusiv studii imagistice, precum ecografia sau scanările CT, pentru a evalua dimensiunea, localizarea herniei și eventualele implicări ale țesuturilor învecinate. În cazurile de diastazis, examinarea fizică și eventual imagistica vor determina gradul de separare. 2. Plasarea porturilor robotice și accesul În chirurgia robotică, abdomenul este accesat prin mici incizii, prin care se introduc porturi pentru brațele robotice. Odată plasate, brațele robotice sunt echipate cu instrumente specializate care permit disecția, suturarea și plasarea plasei cu precizie, dacă este necesar. 3. Consolidarea cu plasă În cazul unei hernii ombilicale, se poate utiliza o plasă pentru a consolida peretele abdominal și a reduce riscul de recurență. Platforma robotică permite plasarea și fixarea precisă a plasei, minimizând riscul de migrare sau încrețire, care ar putea provoca disconfort sau complicații. 4. Corecția diastazisului rectus abdominis Pentru diastazis, platforma robotică permite o apropiere exactă a mușchilor rectus de-a lungul liniei mediane. Acest lucru se realizează prin tehnici de suturare care închid diastazisul, restabilind forța de bază și aspectul estetic. Natura minim-invazivă a procedurii duce la rezultate estetice mai bune și la o recuperare mai rapidă. 5. Îngrijirea postoperatorie și recuperarea Pacienții au, de obicei, perioade mai scurte de spitalizare și recuperări mai rapide cu chirurgia robotică. Cei mai mulți pot reveni la activitățile zilnice în câteva săptămâni, deși ridicările grele și exercițiile intense trebuie evitate inițial. Considerații de cost și accesibilitate Deși chirurgia robotică oferă numeroase avantaje, este adesea mai costisitoare din cauza echipamentului și a tehnologiei implicate. În plus, sistemele robotice sunt disponibile în principal în spitalele mari, ceea ce poate limita accesul pentru pacienții din zonele izolate sau defavorizate. Perspectivele viitoare pentru chirurgia robotică în repararea peretelui abdominal Pe măsură ce tehnologia avansează, chirurgia robotică este de așteptat să devină mai accesibilă și mai rentabilă. Chirurgii îmbunătățesc constant tehnicile pentru a optimiza rezultatele pacienților, iar cercetările continue se concentrează pe optimizarea materialelor pentru plasă, reducerea timpului operator și minimizarea durerii postoperatorii. În plus, tehnologiile emergente, cum ar fi inteligența artificială și învățarea automată, au potențialul de a spori și mai mult precizia chirurgicală, făcând repararea asistată robotic a peretelui abdominal chiar mai sigură și mai eficientă. Concluzie Chirurgia asistată de robot pentru hernia ombilicală și diastazisul rectus abdominis reprezintă o opțiune inovatoare, minim-invazivă, pentru pacienții care doresc rezultate eficiente și favorabile estetic. Cu capacitatea sa de a spori precizia, de a reduce timpul de recuperare și de a îmbunătăți rezultatele estetice, chirurgia robotică modelează viitorul reconstrucției peretelui abdominal. Pentru pacienți și profesioniștii din domeniul sănătății, înțelegerea acestor beneficii și limitări este esențială pe măsură ce tratamentul robotic devine o opțiune tot mai viabilă pentru repararea peretelui abdominal. Dacă prezenți una dintre aceste afecțiuni, te invit la o consultație.

Perspective actuale în tratamentul chirurgical al herniilor abdominale Herniile sunt afecțiuni comune care pot provoca disconfort și complicații grave dacă nu sunt tratate corespunzător. În timp ce unele hernii pot fi reduse temporar sau necesită doar observație, altele necesită intervenție chirurgicală imediată pentru a preveni consecințele grave, cum ar fi încarcerarea sau strangularea. Este esențial să înțelegem diferitele tipuri de hernii și să evaluăm opțiunile de tratament în funcție de nevoile și condițiile individuale ale pacienților. Considerații privind abordarea Abordările trebuie să fie atent evaluate, deoarece, de exemplu, centurile pentru hernie exercită presiune asupra pielii și intestinului, ceea ce poate duce la leziuni secundare și la mascarea semnelor de încarcerare și strangulare. În unele situații, utilizarea temporară a bandajelor sau corsetelor poate fi benefică, în special în cazul pacienților cu hernii cu gât larg, înainte de intervenția chirurgicală sau în cazurile în care riscul de complicații pe termen lung este ridicat. Reducerea sau repararea herniei poate fi efectuată în funcție de tipul herniei și de prezența încarcerării. Reducerea poate fi adesea efectuată în departamentul de urgență, dar un chirurg ar trebui consultat din următoarele motive: Hernia inghinală În general, prezența unei hernii inghinale, în absența factorilor de atenuare, constituie o indicație pentru reparare pentru a preveni complicațiile expunerii prelungite (de exemplu, încarcerare, obstrucție și strangulare). Deși reducerea sub presiune a unei hernii incarcerate este în general sigură, eșecul reducerii nu este neobișnuit și impune explorare promptă. Semnele de inflamație sau obstrucție ar trebui să excludă încercările de reducere. Reducerea dificilă ar trebui urmată prompt de reparare. Reducerea accidentală a intestinului cu compromitere vasculară duce la perforație și peritonită cu morbiditate și mortalitate ridicate. Reducerea en masse după încercări viguroase de reducere a unei hernii cu un colet fibros mic duce la compromiterea continuă a intestinului capturat. Hernia ombilicală La adulți, repararea herniei ombilicale este indicată pentru încarcerare, un colet mic în raport cu dimensiunea herniei, ascită, modificare cromatică a pielii sau ruptură. La copii, abordarea gestionării unei hernii ombilicale este legată de evoluția naturală a herniilor ombilicale și de importanța lor în viața adultă. Cele mai multe hernii ombilicale se închid spontan la copii în perioada preșcolară. Prin urmare, repararea unei hernii ombilicale nu este indicată la copii sub 5 ani decât dacă copilul are o hernie proboscoidă mare cu piele subțire, hiperpigmentată sau este supus unei intervenții chirurgicale din alte motive sau dacă hernia provoacă probleme familiale sau sociale. Este dimensiunea defectului fascial, nu dimensiunea protruziei externe, care prezice potențialul de închidere spontană. S-a demonstrat că inelele fasciale cu diametru mai mic de 1 cm se închid de obicei spontan, în timp ce inelele mai mari de 2 cm rar se închid. Prin urmare, mulți chirurgi pediatrici vor repara herniile ombilicale cu defecte fasciale mari (>2,5 cm) mai devreme decât herniile cu defecte fasciale mai mici. Încarcerarea herniilor ombilicale este rară în populația pediatrică. Pe o perioadă de 15 ani, numai șapte copii cu o hernie ombilicală încarcerată au fost raportați la Spitalul Johns Hopkins. În comparație, în aceeași perioadă de 15 ani, la aceeași instituție s-au înregistrat 101 cazuri de încarcerare a herniei ombilicale la adulți. Omentul este organul cel mai frecvent încarcerat. Alte tipuri de hernii Grăsimea preperitoneală dureroasă dintr-un epiplocel sau o hernie paraombilicală poate fi încarcerată. Deoarece aceste defecte nu se închid spontan și există o tendință spre strangulare dureroasă, se recomandă repararea ambulatorie electivă. Datorită potențialului de încarcerare, herniile Spigelian ar trebui reparate, la fel și herniile interparietale, supravezicale, lombare, obturatoare, sciatică și perineală. Se remarcă faptul că strangularea poate surveni într-o hernie Richter fără evidențe de încarcerare sau obstrucție. Repararea electivă vs repararea acută Un studiu retrospectiv, unic-instituțional, a raportat că pacienții cu hernii femorale, scrotale și recurente, precum și pacienții de vârstă înaintată, au mai multe șanse să fie supuși unei reparări acute a herniei decât unei reparații elective a herniei. Repararea acută a herniei raportează o morbiditate mai mare și rate de supraviețuire mai mici decât repararea electivă a herniei. Boli contagioase, iritații la scutec, răni deschise în apropiere, o boală intercurentă a căilor respiratorii superioare sau alte boli intercurente ar trebui să amâne o procedură electivă; alte întârzieri probabil cresc riscurile de complicații operatorii. În cazurile în care riscul operației depășește cel al problemelor potențiale din hernie, observația non operatorie este recomandată. Gestionarea herniilor necesită o abordare individualizată și coordonată între pacient, medic și chirurg. În timp ce unele hernii pot fi gestionate non-chirurgical sau pot fi supuse observației, altele necesită intervenție chirurgicală promptă pentru a preveni complicațiile grave. Înainte de a decide asupra unei opțiuni de tratament, este crucial să se evalueze cu atenție starea pacientului, tipul și severitatea herniei și riscurile și beneficiile diferitelor abordări terapeutice. Prin urmare, o colaborare strânsă între toți membrii echipei medicale este esențială pentru asigurarea unui rezultat optim pentru pacient.