Uncategorized

Mastitele sunt afecțiuni inflamatorii ale sânului, frecvent întâlnite în special în perioada alăptării, dar care pot apărea și în afara acesteia. Dincolo de disconfortul fizic, mastita poate complica serios starea generală de sănătate dacă nu este diagnosticată și tratată corect. În practica medicală modernă, abordarea mastitelor a evoluat considerabil, oferind pacientelor soluții rapide, eficiente și mai puțin traumatizante. Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă laparoscopică și robotică, explică în acest articol ce sunt mastitele, cum se manifestă și ce tratamente moderne sunt disponibile astăzi. Ce este mastita? Mastita reprezintă o inflamație acută sau cronică a țesutului mamar, apărută cel mai frecvent în context infecțios. Procesul inflamator se caracterizează prin instalarea rapidă a durerii locale, roșeață accentuată a pielii, tumefacție (edem) și, adesea, febră însoțită de frisoane. Această patologie afectează predominant femeile aflate în perioada alăptării, situație cunoscută sub denumirea de mastită lactațională. În acest caz, secreția laptelui și posibilele leziuni ale mamelonului favorizează pătrunderea agenților patogeni în parenchimul mamar. Totuși, mastita nu este exclusiv legată de perioada post-partum. Formele non-lactaționale pot surveni la orice vârstă, inclusiv în premenopauză și postmenopauză, fiind adesea asociate cu factori precum traumatismele locale, intervențiile chirurgicale anterioare, sau diverse comorbidități (diabet zaharat, imunodepresie). Nediagnosticată la timp sau tratată inadecvat, mastita poate progresa către complicații severe, cea mai importantă fiind abcesul mamar. Abcesul reprezintă acumularea de puroi într-o cavitate delimitată de țesut inflamat și necrozat, necesitând de cele mai multe ori intervenție chirurgicală pentru drenajul corect și complet al colecției purulente. Prin urmare, identificarea rapidă a simptomelor și instituirea tratamentului adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și pentru conservarea integrității anatomice și funcționale a sânului. Cauzele mastitelor Mastitele pot avea multiple cauze, în funcție de contextul în care apar, fie în perioada alăptării, fie independent de aceasta. Înțelegerea mecanismelor implicate este esențială pentru diagnosticarea și tratarea corectă a acestei afecțiuni. Cea mai frecventă cauză a mastitelor lactaționale este stagnarea laptelui în canalele galactofore. Acest fenomen, numit și stază de lapte, favorizează multiplicarea bacteriilor și crește riscul de infecție. Germenii patogeni, în special Staphylococcus aureus, pătrund prin microfisuri sau ragade ale mamelonului și determină instalarea procesului inflamator. În absența unui drenaj eficient al laptelui, inflamația se poate intensifica rapid, ducând la complicații locale severe. În ceea ce privește mastitele non-lactaționale, acestea sunt cauzate de o serie de factori de risc suplimentari, printre care: Trebuie subliniat că orice inflamație mamară apărută în afara perioadei de alăptare necesită o atenție specială. Este obligatoriu ca aceste cazuri să fie investigate minuțios pentru a exclude alte patologii grave, în special cancerul de sân, care poate debuta cu semne clinice asemănătoare unei mastite. Un diagnostic corect, realizat de un medic chirurg specializat, precum Dr. Drașovean Radu, este esențial pentru a stabili rapid cauza și pentru a institui tratamentul adecvat. Simptomele mastitei Manifestările clinice sunt adesea evidente și includ: În mastitele evoluate sau în caz de abces, pot apărea și fluctuații palpabile sau secreție purulentă la nivelul mamelonului. Când trebuie să mergi la medic? Orice durere persistentă a sânului, însoțită de semne inflamatorii sau febră, necesită consult medical urgent. Diagnosticul precoce și tratamentul rapid pot preveni complicațiile severe. Nu aștepta ca infecția să avanseze! Consultă-l din timp pe Dr. Drașovean Radu pentru o evaluare completă și pentru stabilirea celui mai eficient plan de tratament. Cum se diagnostichează mastita? Diagnosticul mastitei se bazează în principal pe o evaluare clinică riguroasă. Medicul specialist va analiza istoricul simptomelor – cum ar fi debutul durerii, intensitatea acesteia, prezența febrei, modificările locale ale sânului (roșeață, căldură, edem) – și va efectua un examen fizic atent. Palparea sânului permite identificarea zonelor de indurație, sensibilitate, eventuale colecții lichidiene sau semne de abces. În cazurile cu prezentare clinică tipică, diagnosticul poate fi stabilit rapid. Totuși, în situațiile în care există incertitudini sau când simptomatologia sugerează prezența unui abces mamar, se impune efectuarea unei ecografii mamare. Această investigație imagistică este esențială pentru a evalua structura internă a sânului, a detecta prezența colecțiilor purulente, a evidenția eventualele canale galactofore dilatate și a diferenția mastita de alte patologii mamare. Ecografia este o metodă non-invazivă, rapidă și extrem de eficientă în confirmarea diagnosticului și în ghidarea eventualelor intervenții terapeutice, cum ar fi puncția sau drenajul percutanat al unui abces. În anumite cazuri, mai ales când infecția este severă, recurentă sau nu răspunde la tratamentul inițial, medicul poate recomanda recoltarea unei probe din secreția mamară pentru efectuarea unei culturi bacteriene și a unei antibiograme. Aceasta permite identificarea exactă a agentului infecțios și adaptarea tratamentului antibiotic, crescând șansele de vindecare completă. De asemenea, analizele de sânge, precum hemoleucograma și proteina C reactivă (CRP), pot furniza informații utile privind severitatea inflamației și răspunsul organismului la infecție. Un diagnostic corect și rapid este cheia pentru inițierea tratamentului adecvat și prevenirea complicațiilor mastitei! Tratamentul mastitei – metode moderne și eficiente Tratamentul mastitelor se stabilește în funcție de stadiul bolii, severitatea simptomelor și prezența complicațiilor. Obiectivul principal este eliminarea infecției, reducerea inflamației și menținerea funcționalității sânului. În formele incipiente de mastită, tratamentul este conservator și presupune: Este vital ca tratamentul să fie instituit prompt, sub supravegherea unui medic specializat, pentru a preveni progresia infecției și apariția complicațiilor grave, cum ar fi abcesul mamar. Mastita recurentă – un semnal de alarmă Mastitele recurente necesită o abordare complexă, pentru identificarea cauzelor subiacente. Printre acestea se pot număra: În asemenea cazuri, Dr. Drașovean Radu efectuează investigații avansate și propune soluții personalizate de tratament, inclusiv intervenții chirurgicale corective, atunci când este necesar. Prevenirea mastitelor Deși nu toate mastitele pot fi prevenite, există câteva măsuri utile: De asemenea, în cazul mastitelor non-lactaționale, este importantă monitorizarea stării generale de sănătate și consultarea periodică a unui medic specialist. O abordare preventivă inteligentă poate reduce semnificativ riscul de apariție a mastitelor și a complicațiilor asociate! Ce se întâmplă dacă mastita nu este tratată? O mastită neglijată poate evolua rapid spre abces, septicemie sau, rar, complicații cronice care afectează definitiv sănătatea sânului. În plus, mastita cronică poate masca leziuni maligne, întârziind astfel diagnosticul precoce al cancerului mamar. De aceea, orice inflamație a sânului necesită o … Read more

Paratiroidectomia este una dintre cele mai eficiente soluții chirurgicale în tratarea adenoamelor paratiroidiene. Deși intervenția pare complexă, tehnicile moderne minim-invazive au simplificat semnificativ procedura, oferind pacienților recuperare rapidă și rezultate excelente. În acest articol vei afla exact ce presupune această intervenție, când este necesară și care sunt beneficiile reale pentru pacient. Ce sunt adenoamele paratiroidiene și când apar? Adenoamele paratiroidiene sunt tumori benigne care apar la nivelul glandelor paratiroide, situate posterior glandei tiroide. Cele patru glande paratiroide reglează nivelul calciului în organism prin secreția hormonului paratiroidian (PTH). Când una sau mai multe dintre acestea dezvoltă un adenom, nivelul PTH crește, determinând creșterea calciului în sânge – afecțiune numită hiperparatiroidism primar. Simptomele tipice includ oboseală cronică, dureri osoase, pietre renale recurente și chiar depresie. Este frecventă și apariția osteoporozei precoce, din cauza excesului de calciu mobilizat din oase. Dacă resimți astfel de simptome, nu ignora semnele – hiperparatiroidismul primar netratat poate duce la complicații grave. Te confrunți cu astfel de simptome? Nu amâna o consultație! Contactează-mă chiar astăzi pentru un diagnostic precoce. Diagnosticul și evaluarea preoperatorie Diagnosticarea corectă și precisă reprezintă primul și cel mai important pas către o intervenție chirurgicală de succes în cazul adenoamelor paratiroidiene. Procesul de diagnostic începe întotdeauna prin identificarea unor semne biochimice clare, mai exact, prin efectuarea analizelor de sânge specifice care măsoară nivelul calciului (calcemia) și al hormonului paratiroidian (PTH). În mod normal, hiperparatiroidismul primar este suspectat atunci când aceste analize relevă simultan creșterea persistentă a ambilor parametri: calciul seric și hormonul paratiroidian. Această combinație biochimică este extrem de sugestivă pentru un adenom paratiroidian, însă stabilirea exactă a localizării tumorii este esențială înainte de orice intervenție chirurgicală. Tocmai de aceea, diagnosticul biochimic este urmat obligatoriu de evaluarea imagistică riguroasă a glandelor paratiroide. Există mai multe tehnici imagistice avansate care permit identificarea precisă a adenoamelor. Ecografia cervicală reprezintă primul pas în această etapă, fiind rapidă, sigură, neinvazivă și extrem de eficientă în detectarea leziunilor paratiroidiene. Aceasta permite o vizualizare clară a glandelor paratiroide și identificarea adenoamelor cu dimensiuni chiar foarte mici. Scintigrafia cu sestamibi (cunoscută și sub denumirea de scanare sestamibi) este o altă tehnică imagistică esențială și extrem de valoroasă în evaluarea preoperatorie. Această metodă presupune administrarea intravenoasă a unei substanțe radioactive care se concentrează selectiv în adenoamele paratiroidiene active. Scanarea cu sestamibi este deosebit de eficientă, deoarece permite identificarea chiar și a adenoamelor ectopice, adică a acelor adenoame situate în poziții anatomice neobișnuite. În cazuri selectate, atunci când ecografia și scanarea sestamibi nu sunt concludente sau nu oferă suficiente informații despre localizarea precisă, se poate recurge la tomografia computerizată (CT). CT-ul cervical de înaltă rezoluție permite o evaluare detaliată și foarte precisă, având avantajul că poate identifica inclusiv glandele paratiroide ectopice situate retrosternal sau în alte poziții mai greu accesibile. Această abordare multidisciplinară și integrată a diagnosticului preoperator ajută la obținerea unor rezultate chirurgicale excelente, minimizând riscurile intervenției și asigurând o recuperare rapidă și fără complicații pentru pacient. Astfel, localizarea exactă preoperatorie a adenomului permite chirurgului să abordeze intervenția prin tehnici minim-invazive cu o precizie chirurgicală maximă, scurtând durata operației și crescând rata de succes a tratamentului. Ce se întâmplă după operație? După intervenția chirurgicală de paratiroidectomie, organismul începe rapid procesul de echilibrare a nivelului de calciu în sânge. În cele mai multe cazuri, nivelul crescut al calcemiei scade semnificativ chiar în primele ore și zile postoperator, revenind treptat la valori normale. Astfel, pacienții remarcă o ameliorare notabilă a simptomelor neplăcute, cum ar fi oboseala accentuată, durerile osoase sau senzația persistentă de slăbiciune musculară, încă din primele zile după operație. Pentru a monitoriza eficacitatea intervenției și a detecta rapid orice anomalie, este important ca pacienții să efectueze periodic teste sanguine care urmăresc nivelul calciului și al hormonului paratiroidian (PTH). În general, aceste analize se realizează la intervale regulate stabilite împreună cu medicul specialist, pentru a se asigura că glandele paratiroide rămase funcționează corespunzător și că nu există riscul reapariției adenoamelor. Recuperarea postoperatorie este, de obicei, rapidă și ușor de suportat. Majoritatea pacienților se pot întoarce la activitățile cotidiene obișnuite după câteva zile, fiind însă recomandată evitarea efortului fizic intens și a activităților solicitante în primele două-trei săptămâni. De asemenea, este esențial să se respecte recomandările medicului privind îngrijirea plăgii chirurgicale și administrarea eventualelor suplimente de calciu sau vitamine, pentru a asigura o recuperare completă și lipsită de complicații. Posibile complicații – cum le evităm? Deși rare, pot apărea complicații precum hipocalcemia tranzitorie (nivel scăzut al calciului) sau disfonia temporară cauzată de iritația nervului recurent laringeu. Aceste complicații sunt minimizate prin tehnica chirurgicală riguroasă și experiența echipei medicale. În practica mea, siguranța pacientului este prioritară, iar rata complicațiilor este extrem de redusă. Viața după paratiroidectomie – perspectiva pacientului Pacienții care au trecut prin această intervenție remarcă adesea o îmbunătățire semnificativă a calității vieții. Simptomele debilitante precum oboseala cronică și durerile osoase dispar în scurt timp. În plus, prevenirea complicațiilor pe termen lung (osteoporoză severă, insuficiență renală) reprezintă un beneficiu major al acestei intervenții. Vrei să experimentezi același rezultat pozitiv? Programează-te pentru o consultație și află cum poți beneficia de chirurgie minim-invazivă! Succesul paratiroidectomiei: experiența mea personală De-a lungul carierei mele ca medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă laparoscopică și robotică, am realizat intervenții de paratiroidectomie cu rezultate excelente. Consider că succesul acestei intervenții nu constă doar în eliminarea adenomului, ci și în redarea pacientului a unei vieți active și sănătoase, fără limitări. Alegerea corectă a chirurgului contează enorm Experiența și specializarea chirurgului în tehnici minim-invazive joacă un rol crucial. Alegând un chirurg experimentat, specializat în chirurgia laparoscopică și robotică, ai cele mai bune șanse pentru rezultate excelente și recuperare rapidă. Paratiroidectomia: șansa ta la o viață sănătoasă Paratiroidectomia pentru adenoame este astăzi o intervenție sigură și extrem de eficientă. Prin alegerea tehnicii minim-invazive, poți evita complicațiile majore și te poți bucura rapid de rezultate excelente. Nu aștepta ca simptomele să se agraveze. Paratiroidectomia modernă îți poate schimba viața – în bine și definitiv! Te invit să iei legătura cu mine.

Cancerul veziculei biliare reprezintă o patologie complexă și relativ rară, dar care poate avea consecințe grave dacă nu este depistată și tratată la timp. Dr. Radu Drașovean, medic primar chirurgie generală, cu expertiză în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), îți oferă informațiile esențiale despre acest tip de neoplasm, astfel încât să te poți proteja și să înțelegi mai bine importanța consultului medical la momentul oportun. Scopul meu este să te ghidez prin principalele aspecte legate de tumorile de la nivelul veziculei biliare, de la factori de risc și simptome până la opțiuni de tratament și șanse de vindecare. Nu uita că orice întârziere a unui consult sau a unui plan terapeutic adecvat poate duce la agravarea situației și la apariția complicațiilor. Informează-te corect și acționează responsabil! Ce este cancerul veziculei biliare Cancerul veziculei biliare, cunoscut și sub denumirile de tumora veziculei biliare, cancer vezicular sau carcinom vezicular, se dezvoltă la nivelul peretelui vezicii biliare. Vezicula biliară este un organ mic, în formă de pară, situat sub ficat, având rolul de a stoca și concentra bila, substanță indispensabilă în procesul de digestie. Tipuri frecvente Aceste tumori pot fi asociate și cu alte tumori ale tractului biliar, uneori extinzându-se către cancerul căilor biliare sau oncologie hepato-biliară mai extinsă. Când ne referim la cancer vezicular avansat sau cancerul veziculei biliare metastazat, situația este deja gravă, deoarece boala a depășit limitele veziculei și a implicat alte organe ori structuri. Factori de risc pentru cancerul veziculei biliare Nu poți controla întotdeauna toți factorii de risc pentru cancerul veziculei biliare, dar este important să cunoști câteva aspecte care cresc probabilitatea de a dezvolta această afecțiune. Printre acești factori de risc pentru cancerul veziculei biliare se numără: Chiar dacă prezența unui factor de risc nu înseamnă automat că vei dezvolta cancer vezicular, este esențial să fii vigilent și să îți programezi controale periodice atunci când apar simptome noi sau neliniștitoare. Simptomele cancerului veziculei biliare Simptomele cancerului veziculei biliare pot fi nespecifice, mai ales în stadii incipiente. Uneori, aceste simptome pot fi confundate cu alte tulburări digestive. Totuși, este foarte important să recunoști semnele care ar trebui să te trimită la medic: Dacă ignori aceste semne și amâni vizita la medic, cancerul veziculei biliare poate evolua spre stadii mai avansate, când șansele de vindecare scad semnificativ. Nu aștepta să devină totul mult prea complicat! Diagnosticul cancerului veziculei biliare Când ai simptome sau factori de risc care sugerează un posibil cancer vezicular, medicul va începe investigațiile. Diagnosticarea cancerului veziculei biliare necesită de obicei mai multe etape: 1. Consultația și examenul clinic 2. Analize de sânge 3. Investigații imagistice 4. Biopsia veziculei biliare Dacă te regăsești într-una dintre situațiile de mai sus, nu amâna testele și investigațiile! Programează-te la un consult de specialitate și află din timp care este starea ta de sănătate. Stadii ale cancerului veziculei biliare Stadiile cancerului veziculei biliare joacă un rol crucial în alegerea tratamentului și în estimarea prognosticului. În general, cancerul veziculei biliare este clasificat în funcție de gradul de invazie locală, implicarea ganglionilor limfatici și apariția metastazelor la distanță. Dacă boala este descoperită într-un stadiu incipient, șansele de control și rata de supraviețuire în cancerul veziculei biliare pot fi semnificativ îmbunătățite. Monitorizarea și investigațiile anuale sau semestriale, în funcție de recomandările medicului, te pot ajuta să previi situațiile critice. Opțiuni de tratament pentru cancerul veziculei biliare Tratamentul pentru cancerul veziculei biliare variază în funcție de stadiu, localizare și starea ta generală de sănătate. Dr. Radu Drașovean, medic specializat în tehnici minim-invazive (laparoscopice și robotice), îți poate spune că, în majoritatea cazurilor, intervenția chirurgicală rămâne piatra de temelie a tratamentului. Operația pentru cancerul veziculei biliare În cazul în care cancerul veziculei biliare este depistat într-un stadiu tardiv, ar putea fi necesare tratamente suplimentare: Nu de puține ori, pacienții se tem de operație, însă operația pentru cancerul veziculei biliare efectuată în condiții optime, de către un chirurg cu experiență, poate oferi un grad ridicat de siguranță și beneficii pe termen lung. În plus, tehnicile laparoscopice și robotice scurtează perioada de recuperare și reduc riscurile postoperatorii. Importanța prevenției și a controalelor periodice Prevenirea cancerului veziculei biliare presupune, în principal, evitarea factorilor de risc ajustabili, ca de exemplu supraponderalitatea și dieta bogată în grăsimi. Totuși, există și alte măsuri pe care le poți lua: Nu uita: dacă ignori inflamațiile biliare repetate, colecistitele cronice sau dacă lași calculii biliari neinvestigați, te poți expune riscului de a dezvolta adenocarcinom al veziculei biliare. Vino la un control de specialitate și asigură-te că vezicula ta biliară este sănătoasă! Cazurile de cancer vezicular avansat necesită intervenție și monitorizare permanentă. De aceea, orice simptom nou sau recurent trebuie evaluat fără întârziere. Ignorarea acestor semnale de alarmă poate duce la complicații grave, precum icterul obstructiv sau chiar metastazele hepatice. Investigații avansate și noi direcții în oncologia hepato-biliară Domeniul de oncologie hepato-biliară evoluează constant. În prezent, se fac studii pentru a dezvolta terapii țintite și imunoterapii care să vizeze direct celulele tumorale. Analizele genetice oferă tot mai multe date despre mutațiile specifice, iar acest lucru permite medicilor să personalizeze tratamentul. Noile abordări laparoscopice și robotice îți oferă șansa unei recuperări mai rapide și a unui nivel de precizie chirurgicală crescut. Deși cancerul veziculei biliare rămâne o provocare, progresele medicale fac posibilă detectarea mai precoce și controlul mai eficient al bolii. Fă-ți timp pentru sănătatea ta și nu lăsa temerile să te îndepărteze de investigații și controale. Cancerul veziculei biliare poate fi tratat și gestionat eficient dacă este diagnosticat la timp și dacă urmezi cu strictețe recomandările. Dr. Radu Drașovean, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), îți stă la dispoziție cu expertiza necesară, astfel încât să te bucuri de o viață cât mai sănătoasă și echilibrată. Ai grijă de tine și nu ezita să iei deciziile corecte la momentul potrivit! Contactează-mă astăzi pentru o evaluare completă și pentru a discuta despre cea mai bună abordare în cazul tău!

Cancerul de rect, cunoscut și ca cancer rectal, reprezintă apariția unor formațiuni maligne în ultima porțiune a intestinului gros, respectiv în rect. Fiind parte a spectrului de afecțiuni din oncologia colorectală, această boală poate avea un impact major asupra sănătății tale, mai ales dacă nu este diagnosticată și tratată la timp. Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică) își propune să-ți ofere informații esențiale despre cum să recunoști simptomele cancerului de rect, când să te prezinți la medic și care sunt opțiunile de tratament pentru cancerul de rect. În același timp, vreau să-ți arăt cum poți să-ți îmbunătățești șansele de vindecare, să-ți prelungești speranța de viață și să eviți complicațiile ce pot apărea dacă ignori semnele bolii. Semne precoce de cancer de rect și simptome care îți atrag atenția Să fii informat este primul pas către prevenție și diagnostic precoce. Semnele precoce de cancer de rect pot fi ușor de trecut cu vederea, mai ales dacă te gândești că simptomele tale ar putea fi cauzate de afecțiuni benigne, precum hemoroizii. Totuși, nu subestima semnalele pe care corpul tău ți le transmite: Dacă observi oricare dintre aceste simptome, nu amâna controlul medical. Chiar și o sângerare ușoară, neînsoțită de dureri, poate ascunde un proces malign în dezvoltare. Adesea, evoluția timpurie a bolii nu e evidentă, așa că nu lăsa lucrurile la voia întâmplării. Programează-te acum pentru un screening și nu aștepta agravarea simptomelor! Factori de risc pentru cancerul rectal: cine este mai vulnerabil Nu este suficient să știi care sunt simptomele. E important să înțelegi și factorii de risc ai cancerului rectal, pentru a vedea dacă te încadrezi într-o categorie predispusă să dezvolte boala. Printre cei mai importanți factori se numără: E important să conștientizezi că prezența unui factor de risc nu înseamnă că vei face sigur boala, dar îți crește șansele. Prevenția și screening-ul efectuat la timp îți pot salva viața, mai ales dacă te încadrezi într-o categorie cu risc crescut. Screening pentru cancerul de rect și importanța colonoscopiei Dacă ești deja la vârsta recomandată pentru investigații – în general, peste 45-50 de ani – sau dacă prezinți simptome suspecte, nu amâna procedurile de diagnostic. Unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru a depista cancerul rectal este colonoscopia pentru cancer rectal. De ce colonoscopia este esențială În cadrul unui screening pentru cancerul de rect, colonoscopia se recomandă la intervale regulate, în funcție de rezultatele examinării inițiale și de istoricul personal sau familial. Prin detectarea timpurie a leziunilor, șansele de a evita un cancer rectal avansat cresc semnificativ. Dacă ai peste 50 de ani sau ești la risc, fă-ți o programare pentru o colonoscopie pentru cancer rectal și evită complicațiile nedorite! Diagnosticul cancerului de rect și stadializarea bolii Pasul următor, după ce există suspiciune clinică sau imagistică, este diagnosticul cancerului de rect. Investigațiile folosite în mod obișnuit includ: Stadializarea cancerului de rect Stadializarea reprezintă procesul prin care se evaluează cât de mult s-a extins tumorile maligne în rect și în alte zone ale corpului. Stadializarea cancerului de rect se face, în general, folosind sistemul TNM (Tumor, Node, Metastasis). Acesta oferă informații despre: Cunoașterea stadiului exact al bolii te ajută să înțelegi ce opțiuni de terapie ai, care este pronosticul și cum poți optimiza supraviețuirea în cancerul de rect. Diferența dintre cancer rectal și cancer de colon Deși fac parte din aceeași sferă a oncologiei colorectale, există diferențe notabile între cancer rectal vs. cancer de colon: E important să știi aceste diferențe, fiindcă ele determină modul în care va fi planificat tratamentul personalizat pentru cancerul rectal. Abordarea terapeutică ține cont de localizarea exactă și stadiul bolii, dar și de particularitățile individuale. Tratamentul cancerului de rect: opțiuni și etape Un tratament al cancerului de rect eficient se bazează pe colaborarea dintre mai multe specialități: chirurgie, gastroenterologie, oncologie și radioterapie. Planul terapeutic este, de obicei, personalizat și poate include: Intervenții chirurgicale minim-invazive Tehnicile minim-invazive (laparoscopice sau robotice) sunt asociate cu: Dr. Radu Drașovean, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), recomandă adesea aceste tehnici atunci când situația clinică o permite. Scopul este de a-ți oferi o șansă mai bună la o recuperare rapidă, cu menținerea calității vieții pe termen lung. Cancerul rectal avansat și metastaze Atunci când boala progresează, pot apărea metastaze ale cancerului rectal în organe precum ficatul, plămânii sau chiar oasele. În fazele avansate, tratamentul include: Dacă te afli într-o etapă avansată, nu uita că și în aceste situații există opțiuni, inclusiv tratament personalizat pentru cancer rectal bazat pe teste genetice sau imunoterapie. Cu toate acestea, cu cât descoperi boala mai devreme, cu atât cresc șansele de a evita complicațiile severe. Supraviețuirea în cancerul de rect și importanța prevenției Rata de supraviețuire în cancerul de rect variază în funcție de stadiul bolii la momentul diagnosticului. Conform datelor din marile ghiduri internaționale de chirurgie oncologică, pacienții diagnosticați în stadii incipiente pot avea o rată de supraviețuire la 5 ani de peste 90%. Pentru stadiile avansate, această rată scade semnificativ. Cu cât boala este identificată mai devreme, cu atât ai perspective mai bune. Imaginează-ți cât de mult îți poate schimba viața un simplu control la timp. Am văzut, de-a lungul carierei mele, pacienți care, printr-un screening corect, au evitat complet apariția cancerului. Dar am văzut și cazuri tragice, în care ignorarea simptomelor și teama de doctor au dus la cancer rectal avansat și complicații ireversibile. Nu aștepta până când simptomele devin insuportabile. Contactează-mă pentru un consult și asigură-te că îți protejezi sănătatea! Riscurile amânării tratamentului și recidiva cancerului de rect Poate te gândești că mai poți aștepta puțin până să te prezinți la medic. Adevărul este că amânarea investigațiilor și a tratamentului crește probabilitatea ca tumora să se extindă și să apară o recidivă a cancerului de rect după o perioadă de aparentă vindecare. Știai că un număr considerabil de pacienți prezintă recidive tocmai pentru că nu și-au urmat planul de tratament corespunzător sau pentru că au ignorat controalele periodice? Ce riști dacă nu te prezinți la medic în timp util? Dacă … Read more

Cu siguranță, ai auzit măcar o dată despre procedurile chirurgicale destinate tratamentului cancerului gastric. Printre acestea, gastrectomia totală – sau rezecția gastrică completă – ocupă un loc esențial. Pentru că sănătatea ta merită toată atenția, îți voi explica în continuare ce înseamnă această intervenție chirurgicală pentru cancerul gastric, care sunt indicațiile, cum te pregătești, la ce să te aștepți după operație și, mai ales, de ce e atât de important să nu amâni controalele și recomandările medicului. Eu sunt Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, cu specializare în chirurgie minim-invazivă (laparoscopică și robotică). În practica mea de zi cu zi, văd pacienți care se confruntă cu multiple afecțiuni gastrointestinale, de la simple inflamații până la situații complexe precum cancerul gastric. Știu cât de dificil este să afli că ar putea fi nevoie de îndepărtarea stomacului, însă vreau să te asigur că ai la dispoziție soluții moderne și eficiente, menite să îți ofere cele mai bune șanse la o viață sănătoasă. De ce este necesară gastrectomia totală? Gastrectomia totală înseamnă chirurgia de îndepărtare a stomacului în întregime, fiind una dintre opțiunile terapeutice-cheie în tratamentul cancerului gastric. Deși poate părea un gest extrem, această intervenție salvează vieți, în special în cazurile unde boala este extinsă și implică porțiuni mari ale stomacului. Unele dintre principalele situații în care ai putea avea nevoie de o rezecție gastrică completă sunt: Dacă te regăsești într-unul dintre aceste cazuri și ți se recomandă o intervenție chirurgicală pentru cancer gastric, nu lăsa frica sau amânarea să preia controlul. Tumorile gastrice, netratate la timp, îți pot pune viața în pericol, existând risc crescut de răspândire a bolii și afectare a altor organe. Evaluarea și pregătirea preoperatorie Consultația inițială și investigațiile Pentru a te pregăti corespunzător, Dr. Radu Drașovean îți va recomanda mai întâi: În urma acestor investigații, vei afla clar dacă ai nevoie de gastrectomie totală sau dacă o altă procedură chirurgicală ori terapie oncologică ar fi mai potrivită. Oricum ar fi, îți recomand să nu amâni aceste examene. Timpul este esențial: un diagnostic precoce crește considerabil rata de succes a tratamentului și șansele tale de recuperare. Dacă bănuiești că ai simptome sugestive de afecțiuni gastrice, cum ar fi dureri persistente sau disconfort la înghițire, programează-te acum la o consultație. Așteptarea poate complica situația și poate reduce opțiunile terapeutice. Pregătirea pentru operație După stabilirea diagnosticului și înainte de operație, este posibil să urmezi unul sau mai multe dintre următoarele: Uneori, chimioterapia sau radioterapia neoadjuvantă pot fi recomandate înaintea procedurii de gastrectomie totală, pentru a reduce dimensiunea tumorii și a crește eficiența operației. Regimul exact depinde de stadiul bolii și de recomandările multidisciplinare (chirurg, oncolog, radioterapeut). Cum decurge procedura de gastrectomie totală Odată ce ești pregătit și ți-ai dat acordul informat, urmează operația propriu-zisă. În ultimii ani, s-a dezvoltat foarte mult gastrectomia totală laparoscopică, ceea ce înseamnă că intervenția se poate face minim-invaziv, cu incizii mici și recuperare mai rapidă. Eu, în calitate de medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia laparoscopică și robotică, recurg la aceste metode ori de câte ori este posibil, deoarece oferă rezultate excelente și un disconfort postoperator redus. Etapele principale ale intervenției Durata operației variază: poate fi între 3 și 5 ore, în funcție de complexitate și de tipul de abord. Avantajul major al unei gastrectomii totale laparoscopice este timpul de recuperare mai scurt și cicatricile reduse, ceea ce contează enorm atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Beneficiile și obiectivele gastrectomiei totale Scopul principal al acestei intervenții chirurgicale pentru cancer gastric este eliminarea completă a tumorii și a țesuturilor adiacente afectate, prevenind recidiva sau răspândirea bolii către alte structuri. Beneficiile includ: Este adevărat că traiul fără stomac implică unele schimbări semnificative în alimentație, însă cu o bună informare, educație nutrițională și urmărire medicală, poți avea o viață activă și echilibrată. Riscuri și complicații ale gastrectomiei totale Orice procedură chirurgicală majoră are riscuri, iar complicațiile gastrectomiei totale includ: Deși pot părea numeroase și grave, aceste riscuri sunt gestionabile printr-o echipă medicală experimentată și printr-o monitorizare atentă. Ignorarea oricărui semnal de alarmă – febră, dureri acute, slăbiciune accentuată sau scădere în greutate – poate agrava situația. Într-un context oncologic, orice întârziere poate duce la metastaze ori complicații redutabile, așa că nu amâna consultul dacă apar simptome neobișnuite. Nu ignora semnele pe care corpul tău ți le transmite! Dacă ai fost deja diagnosticat cu o afecțiune gastrică severă sau dacă ți s-a recomandat îndepărtarea stomacului, ia legătura cu un specialist și programează-te pentru evaluare. Prevenția și tratamentul la timp îți pot salva viața. Recuperarea după gastrectomie totală și viața de după operație Spitalizarea și îngrijirea imediată După procedura de gastrectomie totală, vei petrece în mod normal între 5 și 10 zile în spital, în funcție de modul în care decurge recuperarea postoperatorie. În această perioadă: Este posibil să ai un tub de dren care să evacueze excesul de lichid din zona operației. Acesta se îndepărtează atunci când riscul de acumulare scade considerabil. Dieta și suplimentele alimentare Odată ce medicul consideră că tranzitul intestinal este funcțional, vei putea începe să consumi alimente pe cale orală, însă treptat: Din cauza faptului că nu mai ai stomac, organismul tău nu va mai putea stoca și digera alimentele în același mod. De aceea: Respectarea indicațiilor și colaborarea cu echipa medicală (chirurg, oncolog, nutriționist) sunt fundamentale pentru o recuperare optimă după gastrectomia totală și pentru menținerea calității vieții. Urmărirea postoperatorie și controalele periodice După ce ai trecut de perioada inițială de recuperare, urmează controale periodice la 3, 6 și 12 luni sau conform schemei stabilite de medic. La aceste controale: Dacă lași timpul să treacă fără a-ți verifica starea, există riscul ca anumite probleme să se agraveze în liniște. De exemplu, deficiențele nutriționale pot duce la anemie severă, oboseală cronică sau fragilitate osoasă. Iar în cazul unui cancer gastric, orice amânare a urmăririi medicale poate face diferența între o recidivă depistată precoce și una mult avansată. Importanța abordării multidisciplinare În prezent, tratamentul cancerului gastric implică o echipă extinsă de specialiști: Toate aceste componente lucrează împreună pentru a-ți asigura … Read more

Te-ai întrebat vreodată cum poți preveni sau trata afecțiunile colonului înainte ca acestea să devină periculoase? Dr. Radu Drașovean, medic primar chirurgie generală, cu specializare în chirurgia minim-invazivă, îți spune direct: momentul potrivit pentru consult și diagnostic devine esențial. Întârzierea poate duce la complicații serioase, la agravarea simptomelor și, în unele cazuri, la imposibilitatea de a mai opta pentru soluții minim-invazive. Prin urmare, în rândurile următoare vei descoperi informații practice și actuale despre colectomia laparoscopică, ce beneficii îți poate aduce și de ce nu merită să amâni controlul medical. Ce este colectomia laparoscopică? Colectomia laparoscopică este o procedură chirurgicală prin care se îndepărtează parțial sau total o porțiune a colonului, folosind tehnici minim-invazive. Această metodă a evoluat semnificativ în ultimii ani, datorită progreselor tehnologice și experienței tot mai vaste a chirurgilor. Spre deosebire de chirurgia clasică, ce presupune incizii mari, colectomia laparoscopică implică doar mici incizii, prin care se introduc instrumente speciale și o cameră video ce oferă o vizualizare detaliată a interiorului cavității abdominale. De ce se face această operație? Dacă amâni consultul și simptomele se înrăutățesc, există riscul să ajungi într-o etapă în care o intervenție minim-invazivă să nu mai fie posibilă. În asemenea situații, recuperarea devine mult mai dificilă, iar riscurile de complicații cresc exponențial. Indicații pentru colectomia laparoscopică În general, indicațiile colectomiei laparoscopice includ: Când te confrunți cu oricare dintre afecțiunile de mai sus, ești sfătuit să nu amâni evaluarea medicală. De multe ori, un diagnostic și un tratament precoce pot face diferența dintre o recuperare rapidă și complicații nedorite. Procedura de colectomie laparoscopică Ca să înțelegi mai bine ce presupune acest tip de intervenție, iată câteva repere generale: 1. Anestezie generală Intervenția se desfășoară sub anestezie, iar tu vei fi monitorizat permanent de echipa de anestezie. 2. Incizii mici Se fac câteva incizii de dimensiuni reduse (1-2 cm), prin care se introduc trocarele (tuburi speciale) și camera video. 3. Mobilizarea segmentului de colon Zona afectată a colonului se separă cu atenție de structurile adiacente. 4. Secționarea și îndepărtarea segmentului Chirurgul folosește instrumente laparoscopice pentru a separa segmentul bolnav de restul colonului. Poate fi vorba de o colectomie parțială laparoscopică (doar o parte din colon) sau o colectomie totală laparoscopică (îndepărtarea completă a colonului), în funcție de diagnostic. 5. Anastomoza Se reconectează capetele intestinului rămas sau se creează stome (dacă este necesar, în funcție de situația clinică). Durata operației laparoscopice de colon variază în funcție de complexitatea cazului, dar de obicei se încadrează între 2 și 4 ore. În situații mai complicate, timpul poate crește. Ai nevoie de mai multe informații sau ai deja un diagnostic și cauți o a doua opinie medicală? Programează-te cât mai curând la un consult pentru a discuta detaliile și opțiunile terapeutice! Pregătirea pentru colectomia laparoscopică Pregătirea corectă pentru o colectomie laparoscopică face diferența între o intervenție cu risc minim și una cu posibile complicații: Dacă nu urmezi aceste indicații, riscul de complicații, inclusiv infecții sau probleme de vindecare, crește. O bună colaborare cu echipa medicală este vitală, deoarece fiecare detaliu poate influența rezultatul final. Colectomie laparoscopică vs colectomie clasică Comparând colectomia laparoscopică cu intervenția clasică (deschisă), poți observa imediat diferențele: Cu toate acestea, nu toți pacienții sunt candidați pentru colectomia laparoscopică. Decizia se ia în urma unei evaluări complexe, care ține cont de stadiul bolii, de localizarea leziunii și de starea ta generală de sănătate. Avantaje colectomiei laparoscopice Mă bucur să-ți spun că avantajele colectomiei laparoscopice sunt semnificative și demonstrează cât de mult a evoluat chirurgia colorectală: Dacă îți dorești o recuperare rapidă, un nivel de durere postoperatorie scăzut și rezultate oncologice care pot fi la fel de bune ca în chirurgia deschisă, această opțiune poate fi potrivită pentru tine. Risc și complicații asociate colectomiei laparoscopice Chiar dacă vorbim despre o tehnică modernă și bine controlată, este important să știi că riscurile și complicațiile colectomiei laparoscopice există: Deși incidența acestor complicații este relativ mică, ele pot apărea mai ales când boala este deja avansată sau când pregătirea preoperatorie a fost neglijată. Din nou, iată un motiv serios să nu amâni consultul – cu cât descoperim problemele mai devreme, cu atât șansele de reușită crescută sunt mai mari. Durata operației laparoscopice de colon În mod obișnuit, durata operației laparoscopice de colon se situează între 2 și 4 ore, așa cum menționam anterior. Timpul exact depinde de: Nu uita că, în unele situații, se poate trece de la abordul laparoscopic la cel deschis dacă apar dificultăți sau complicații intraoperatorii. Această conversie nu este un eșec, ci o măsură de siguranță pentru a te proteja. Recuperarea postoperatorie  Recuperarea postoperatorie este, de obicei, mai rapidă decât în cazul chirurgiei clasice. În primele ore după operație, vei fi atent monitorizat. Apoi: În mod normal, externarea se face la 3-5 zile postoperator, dacă nu există complicații. Totuși, orice semn de febră, dureri persistente sau modificări ale tranzitului intestinal ar trebui semnalat imediat. Dacă ignori aceste semne, există riscul să dezvolți probleme grave, care pot necesita reintervenție sau prelungirea spitalizării. Alimentația după colectomie laparoscopică Odată ajuns acasă, trebuie să fii atent la alimentația după colectomie laparoscopică, pentru a permite colonului tău să se adapteze noului context: Ascultă-ți corpul și urmărește dacă apar balonări, diaree sau constipație accentuată. De obicei, colonul are nevoie de câteva săptămâni să se obișnuiască. Dacă te confrunți cu tulburări persistente, nu aștepta să treacă de la sine. Solicită sprijin medical pentru ajustarea dietei sau a medicației. Dacă te preocupă perioada de recuperare și vrei să te asiguri că urmezi pașii corecți, nu ezita: Programează-te la un control postoperator! Colectomie parțială laparoscopică și colectomie totală laparoscopică Există două forme majore de îndepărtare a colonului minim-invaziv: 1. Colectomie parțială laparoscopică: 2. Colectomie totală laparoscopică: În ambele cazuri, abordarea laparoscopică aduce beneficii în ceea ce privește recuperarea și complicațiile postoperatorii, însă decizia finală se ia în urma unor investigații complexe, pentru a stabili cu precizie extinderea leziunii și starea ta generală. De ce este important să acționezi la timp Nu lăsa timpul să treacă. Programează chiar acum consultația la Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie … Read more

Tipurile cancerului colorectal Cancerul colorectal este una dintre cauzele principale ale deceselor asociate cancerului la nivel global, afectând atât bărbații, cât și femeile. Este un tip de cancer care se dezvoltă în colon (intestinul gros) sau rect, părți ale sistemului digestiv. Un aspect alarmant este că apare tot mai des în cazul populației tinere. Detectarea timpurie și înțelegerea tipurilor sale diverse pot îmbunătăți considerabil șansele de tratament și recuperare cu succes. În acest articol, voi explica diferitele tipuri de cancer colorectal, analizând caracteristicile, factorii de risc și opțiunile de tratament. Prin înțelegerea detaliată a cancerului colorectal, persoanele pot lua măsurile necesare pentru a-și reduce riscul și a depista orice semne timpurii ale bolii. Ce este cancerul colorectal? Cancerul colorectal apare atunci când celulele din colon sau rect încep să crească necontrolat, ducând la formarea de tumori. Aceste celule canceroase pot invada țesuturile învecinate și se pot răspândi în alte părți ale corpului, cum ar fi ficatul, plămânii sau ganglionii limfatici. Majoritatea cazurilor de cancer colorectal încep ca polipi, mici formațiuni pe mucoasa interioară a colonului sau rectului. În timp, unii dintre acești polipi pot deveni canceroși. Cancerul colorectal poate fi clasificat în mai multe tipuri, în funcție de locația cancerului, caracteristicile tumorii și tipul de celule implicate. Este esențial să înțelegem diferitele tipuri de cancer colorectal pentru a diagnostica, trata și gestiona mai bine boala. Tipuri de cancer colorectal 1. Adenocarcinomul Adenocarcinoamele sunt cel mai frecvent tip de cancer colorectal, reprezentând aproximativ 95% din toate cazurile. Aceste tumori se dezvoltă în celulele glandulare care căptușesc colonul sau rectul. Adenocarcinoamele pot începe ca polipi, care pot deveni canceroși în timp. Tumora se poate răspândi dincolo de colon sau rect către alte organe. Progresia de la un polip benign la un adenocarcinom malign poate dura câțiva ani, ceea ce face ca screeningul regulat să fie esențial pentru detectarea timpurie. Factorii de risc pentru adenocarcinom includ vârsta, istoricul familial de cancer colorectal, istoricul personal de polipi, un stil de viață sedentar, o dietă bogată în grăsimi și săracă în fibre, și anumite condiții genetice, cum ar fi sindromul Lynch și polipoza adenomatoasă familială (PAF). Opțiunile de tratament pentru adenocarcinom includ intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii, chimioterapia, radioterapia și terapiile țintite, în funcție de stadiul și localizarea cancerului. 2. Tumorile carcinoide Tumorile carcinoide sunt un tip rar de cancer colorectal care provine din celulele neuroendocrine din colon și rect. Aceste celule sunt responsabile pentru producerea hormonilor care reglează sistemul digestiv. Tumorile carcinoide cresc, de obicei, lent și nu provoacă simptome în stadiile incipiente. Când apar simptome, acestea pot include dureri abdominale, diaree și modificări ale obiceiurilor intestinale. Aceste tumori pot produce uneori cantități excesive de hormoni, ducând la o afecțiune cunoscută sub numele de sindrom carcinoid. Simptomele sindromului carcinoid includ înroșirea feței, diaree și probleme cardiace. Tratamentul tumorilor carcinoide poate include îndepărtarea chirurgicală a tumorii, chimioterapie și terapie hormonală, în funcție de stadiul cancerului și dacă acesta s-a răspândit la alte organe. 3. Tumorile stomacale gastrointestinale (GIST) Tumorile stomacale gastrointestinale (GIST) sunt o altă formă rară de cancer colorectal care își are originea în țesutul conjunctiv al tractului gastrointestinal. Aceste tumori pot apărea oriunde în sistemul digestiv, dar atunci când afectează colonul sau rectul, sunt considerate un tip de cancer colorectal. GIST-urile pot varia în dimensiune și pot fi canceroase sau nu. Unele GIST-uri sunt benigne, în timp ce altele pot fi maligne și se pot răspândi în alte părți ale corpului. Cauza GIST-urilor este adesea legată de mutații ale anumitor gene, cum ar fi gena KIT sau gena PDGFRA.  Tratamentul pentru GIST-uri implică, de obicei, intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii, împreună cu terapii țintite, cum ar fi imatinib (Gleevec) pentru tumorile care sunt rezistente la tratamentele convenționale. 4. Limfomul Limfomul este un tip de cancer care își are originea în sistemul limfatic și, deși este mai frecvent întâlnit în ganglionii limfatici și alte țesuturi limfatice, poate apărea și în colon și rect. Limfomul colorectal reprezintă doar un procent mic din totalul cancerelor colorectale, dar este totuși un tip important de care trebuie să fim conștienți. Limfoamele din colon pot prezenta simptome precum pierdere în greutate, dureri abdominale și sânge în scaun. Tratamentul limfomului colorectal include, de obicei, chimioterapie, radioterapie sau o combinație a ambelor, în funcție de tipul specific de limfom și de extinderea bolii. 5. Carcinomul cu celule scuamoase Carcinomul cu celule scuamoase este un tip rar de cancer colorectal care provine din celulele scuamoase, ce se află în căptușeala anusului și a rectului inferior. Acest tip de cancer este adesea asociat cu infecția cu papilomavirusul uman (HPV), care poate cauza modificări ale celulelor din regiunea anală.  Tratamentul pentru carcinomul cu celule scuamoase al colonului sau rectului include de obicei intervenția chirurgicală, împreună cu chimioterapie și/sau radioterapie, în funcție de stadiul bolii. 6. Carcinomul cu celule în inel semn Carcinomul cu celule în inel semn este o formă rară și agresivă de adenocarcinom, de obicei întâlnită în colon. Numele „inel semn” provine de la aspectul caracteristic al celulelor canceroase sub microscop, care seamănă cu inelele semn. Acest tip de cancer este mai frecvent la pacienții tineri și este adesea diagnosticat într-un stadiu avansat, ceea ce face dificil tratamentul eficient. Tratamentul pentru carcinomul cu celule în inel semn poate include chimioterapie, terapie țintită și intervenție chirurgicală. Cu toate acestea, din cauza naturii sale agresive, acest tip de cancer colorectal are de obicei un prognostic mai prost comparativ cu alte tipuri. Factorii de risc pentru cancerul colorectal Deși oricine poate dezvolta cancer colorectal, există mai mulți factori de risc care pot crește probabilitatea ca o persoană să dezvolte această afecțiune. Aceștia includ: Prevenirea și depistarea timpurie Prevenirea cancerului colorectal începe cu o înțelegere solidă a factorilor de risc implicați și cu adoptarea unor măsuri proactive pentru a-i minimiza. Deși unii factori de risc, cum ar fi vârsta sau istoricul familial, nu pot fi controlați, alegerile de stil de viață joacă un rol esențial în reducerea probabilității de a dezvolta boala. Măsurile preventive eficiente includ: Menținerea unei diete echilibrate, bogate în fibre, fructe și … Read more

Cancerul mamar, deși devastator, a înregistrat progrese semnificative în tratamentele disponibile în ultimele decenii. Pentru multe femei diagnosticate cu cancer mamar, tratamentul implică adesea o mastectomie — o procedură prin care unul sau ambii sâni sunt îndepărtați chirurgical pentru a elimina celulele canceroase. Deși îndepărtarea fizică a sânului/sânilor este esențială pentru prevenirea și tratamentul cancerului, aceasta reprezintă un eveniment ce schimbă viața, având un impact profund asupra stării emoționale și psihologice. Pentru multe femei, această pierdere este o experiență dificilă, care afectează nu doar aspectul fizic, ci și stima de sine și sentimentul de feminitate. Reconstrucția mamară după mastectomie reprezintă o opțiune care oferă speranță și vindecare. Aceasta permite femeilor să își recapete aspectul fizic, să își restabilească încrederea în propriul corp și să meargă mai departe pe drumul lor de recuperare. În acest articol, vei afla despre importanța reconstrucției mamare, tehnicile disponibile, beneficiile potențiale și aspectele de luat în considerare înainte de a lua decizia de a urma această procedură. Ce este reconstrucția mamară?  Reconstrucția mamară este o procedură chirurgicală care are ca scop refacerea formei sânului după o mastectomie. Aceasta poate ajuta femeile să se simtă întregi din nou, recreând forma sânului și restabilind simetria corpului. Procedura nu se limitează doar la îmbunătățiri estetice, ci joacă și un rol esențial în recuperarea emoțională și psihologică, permițând femeilor să îmbrățișeze noul lor normal cu încredere. Reconstrucția mamară poate avea loc fie imediat după mastectomie, fie după o anumită perioadă de timp, în funcție de starea generală de sănătate a femeii, tratamentul împotriva cancerului și pregătirea emoțională. Reconstrucția mamară imediată se realizează de obicei în cadrul aceleiași intervenții chirurgicale ca și mastectomia, în timp ce reconstrucția mamară amânată se face după câteva săptămâni, luni sau chiar ani, în funcție de preferințele pacientei și planul de tratament. De ce să iei în considerare reconstrucția mamară după mastectomie?  Decizia de a urma reconstrucția mamară este una personală și variază de la o femeie la alta. Pentru unele, reconstrucția sânului ajută la restabilirea unui sentiment de identitate și încredere, permițându-le să se simtă din nou ele însele după trauma tratamentului pentru cancer. Pentru altele, aceasta poate să nu fie o prioritate și pot prefera să îmbrățișeze noua lor formă corporală așa cum este. Totuși, reconstrucția mamară oferă o serie de beneficii care pot îmbunătăți atât bunăstarea fizică, cât și pe cea emoțională: Opțiuni pentru reconstrucția mamară Reconstrucția mamară vine în mai multe forme, fiecare având un set propriu de avantaje, dezavantaje și o potrivire în funcție de circumstanțele individuale ale fiecărei persoane. Mai jos, voi detalia cele două categorii principale de tehnici de reconstrucție mamară: reconstrucția bazată pe implanturi și reconstrucția autologă (sau prin folosirea de lambouri de țesut). 1. Reconstrucția mamară pe bază de implanturi Reconstrucția pe bază de implanturi este una dintre cele mai comune metode de reconstrucție mamară. Aceasta presupune utilizarea unor implanturi din silicon sau ser fiziologic pentru a recrea forma sânului. 2. Reconstrucția autologă (prin lambouri de țesut) Reconstrucția autologă implică utilizarea unui țesut din altă parte a corpului, precum abdomenul, spatele sau coapsele, pentru a recrea forma sânului. Această tehnică oferă un aspect și o senzație mai naturală comparativ cu implanturile, deoarece utilizează țesutul propriu al pacientei. 3. Abordarea combinată În unele cazuri, se utilizează o combinație între reconstrucția pe bază de implanturi și reconstrucția prin lambou. Aceasta poate fi ideală pentru paciente care au nevoie de un volum și o formă suplimentare după procedura cu lambou sau pentru cele care nu au suficient țesut pentru o reconstrucție completă cu lambou. O abordare hibridă poate ajuta la obținerea celor mai bune rezultate cosmetice, minimizând totodată riscurile. Factori de luat în considerare înainte de a decide reconstrucția mamară Alegerea metodei potrivite de reconstrucție mamară este o decizie complexă ce necesită o atenție deosebită asupra mai multor factori. Iată câțiva aspecte esențiale de luat în considerare atunci când decizi dacă reconstrucția mamară este opțiunea potrivită pentru tine: Considerații psihologice și suport Reconstrucția mamară după mastectomie nu este doar o procedură fizică; este o călătorie emoțională. Multe femei experimentează o gamă largă de sentimente pe parcursul acestui proces, de la speranță la incertitudine până la sentimentul de împuternicire. Suportul din partea profesioniștilor în sănătatea mentală, a grupurilor de suport sau a celor dragi este esențial pentru a face față acestor provocări emoționale. Discuțiile cu un consilier sau psiholog specializat în recuperarea după cancer pot oferi instrumente valoroase pentru a face față aspectelor emoționale ale procesului de reconstrucție. Grupurile de suport între persoane sunt, de asemenea, o modalitate excelentă de a te conecta cu alte femei care au trecut prin experiențe similare și de a împărtăși strategii de coping. Un pas spre vindecare Reconstrucția mamară după mastectomie este mai mult decât o procedură estetică. Este un pas transformator care poate juca un rol esențial în procesul de vindecare emoțională și fizică al multor femei. Indiferent dacă optezi pentru reconstrucția cu implanturi, reconstrucția autologă sau dacă alegi să nu urmezi deloc reconstrucția, este crucial ca femeile să aibă acces la informațiile și suportul necesar pentru a lua decizia care li se potrivește cel mai bine. Înțelegerea riscurilor, beneficiilor și a duratei recuperării pentru fiecare opțiune te va ajuta să iei o decizie informată care să se alinieze nevoilor și obiectivelor tale de sănătate. Amintește-ți, indiferent de drumul pe care îl alegi, călătoria ta este unică și suportul este disponibil la fiecare pas.Dacă iei în considerare reconstrucția mamară după mastectomie, nu ezita să solicitați o consultație cu mine pentru a explora opțiunile disponibile. Vindecarea este posibilă, iar cu suportul și ghidajul potrivit, poți să-ți recapezi puterea, frumusețea și încrederea.

Excizia leziunilor mamare reprezintă o procedură chirurgicală esențială în tratamentul diverselor afecțiuni ale sânului. Aceasta este indicată în cazul leziunilor benigne, dar și al celor maligne, fiind un pas fundamental în diagnosticarea și tratamentul corect al pacientelor. De-a lungul acestui articol, vom explora tehnicile de excizie, indicațiile medicale, riscurile și beneficiile, precum și evoluția postoperatorie a pacientelor. Ce sunt leziunile mamare? Leziunile mamare reprezintă orice modificare anormală apărută în țesutul mamar, care poate fi detectată prin diverse tehnici de imagistică. Aceste leziuni pot include o gamă largă de afecțiuni, de la chisturi benigne și fibroadenome până la tumori maligne, iar identificarea și evaluarea lor corectă sunt esențiale pentru stabilirea unui diagnostic precis și pentru alegerea celui mai potrivit tratament. Detectarea leziunilor mamare se face de obicei prin metode imagistice avansate, cum ar fi mamografia, ecografia mamară sau RMN-ul, fiecare dintre aceste tehnici având rolul să contribuie la o imagine detaliată a structurii sânilor și să ofere informații importante despre natura leziunii. Mamografia este, de exemplu, eficientă în depistarea leziunilor microcalcificate, iar ecografia este adesea folosită pentru a evalua natura unei mase, dacă aceasta este solidă sau plină cu lichid. Leziunile mamare pot fi clasificate în benigne și maligne. Leziunile benigne, precum chisturile sau fibroadenomul, sunt în general nepericuloase și nu se răspândesc în alte părți ale corpului. Totuși, în anumite cazuri, chiar și aceste leziuni pot provoca disconfort sau pot prezenta riscuri, motiv pentru care excizia poate fi necesară, mai ales dacă leziunea crește în dimensiuni sau cauzează simptome. Leziunile maligne, pe de altă parte, pot fi semnele unui cancer mamar. În astfel de cazuri, excizia chirurgicală este esențială nu doar pentru a obține un diagnostic definitiv (prin biopsie), ci și pentru a îndepărta tumorile și pentru a preveni răspândirea acestora. Indiferent de natura leziunii, evaluarea atentă și excizia la momentul oportun sunt fundamentale pentru succesul tratamentului și pentru sănătatea pe termen lung a pacientei. Tipuri de leziuni mamare care necesită excizie 1. Leziuni benigne: 2. Leziuni maligne: Tehnici de excizie a leziunilor mamare Excizia leziunilor mamare este o procedură care presupune îndepărtarea unui segment de țesut mamar, fie pentru a trata o leziune benignă, fie ca parte a unui tratament oncologic. Există mai multe abordări chirurgicale care pot fi utilizate, în funcție de tipul leziunii și de localizarea acesteia: 1. Excizia leziunii benigne: 2. Mastectomia parțială (sau lumpectomia): 3. Mastectomia totală: Indicațiile pentru excizia leziunilor mamare Indicațiile pentru excizia leziunilor mamare sunt variate și depind de natura leziunii, de vârsta pacientei, de istoricul medical și de preferințele personale ale acesteia. Printre cele mai frecvente motive pentru care o pacientă poate avea nevoie de excizie mamară se numără: Riscurile asociate cu excizia leziunilor mamare Ca orice intervenție chirurgicală, excizia leziunilor mamare implică anumite riscuri, care includ: Recuperarea postoperatorie și monitorizarea pacientelor Recuperarea după excizia unei leziuni mamare variază în funcție de tipul procedurii efectuate și de starea generală a pacientei. De obicei, pacientele pot pleca acasă în aceeași zi sau după o noapte de observație. Curiozități despre leziunile mamare și tratamentele lor 1. Leziunile mamare sunt frecvente la femei:  Aproape 50% dintre femei vor dezvolta o leziune benignă la un moment dat în viața lor. Chisturile și fibroadenomele sunt cele mai comune tipuri de leziuni benigne și sunt, de obicei, detectate între 20 și 40 de ani. 2. Leziunile maligne pot fi “tăcute”: Multe leziuni mamare maligne, mai ales în stadiile incipiente, nu cauzează simptome vizibile sau durere. De aceea, mamografiile și ecografiile regulate sunt esențiale pentru a le depista înainte de a se extinde. 3. Fibroadenomul, o leziune benignă frecventă, se poate micșora spontan: Deși fibroadenomele sunt adesea îndepărtate chirurgical, unele pot deveni mai mici în timp, fără a necesita intervenție. Totuși, dacă leziunea este mare sau provoacă disconfort, excizia este recomandată. 4. Biopsia chirurgicală este esențială în diagnosticarea precisă a cancerului mamar: Când se suspectează cancerul mamar, biopsia chirurgicală este metoda de aur pentru a confirma diagnosticul. Aceasta implică îndepărtarea unei mici porțiuni din leziune pentru a examina celulele la microscop. 5. Leziunile mamare pot apărea și la bărbați: Deși mult mai rare, leziunile mamare pot apărea și la bărbați, în special fibroadenomul sau chiar cancerul mamar. Acestea sunt adesea mai greu de diagnosticat din cauza lipsei de conștientizare. 6. Mamografia poate detecta modificări care nu sunt vizibile la palpare: Unele leziuni mamare, cum ar fi microcalcificările, pot fi vizibile doar prin mamografie, chiar dacă nu pot fi simțite manual. De aceea, examinările regulate sunt vitale. 7. Ciclul menstrual poate influența apariția leziunilor benigne: Unele leziuni mamare benigne, cum ar fi chisturile, pot deveni mai vizibile sau mai dureroase în timpul ciclului menstrual. Aceste leziuni sunt adesea hormonale și se pot modifica pe măsură ce nivelurile hormonale fluctuează. 8. Tehnologiile de imagistică mamară sunt în continuă evoluție: În ultimele decenii, tehnologiile de imagistică, cum ar fi tomosinteza (mamografie 3D), au îmbunătățit semnificativ precizia diagnosticării leziunilor mamare. Aceste noi tehnici pot detecta mai multe leziuni și pot reduce numărul de fals pozitive. 9. Leziunile mamare pot fi și genetice: Unele afecțiuni mamare, cum ar fi cancerul mamar, pot avea o componentă genetică. Mutarea BRCA1 și BRCA2 este asociată cu un risc crescut de cancer mamar și ovarian. Femeile cu aceste mutații pot opta pentru intervenții preventive, cum ar fi mastectomia profilactică. 10. Reconstrucția mamară este posibilă după excizie: După mastectomie sau excizia unei leziuni mamare mari, multe paciente optează pentru reconstrucție mamară. Aceasta poate fi realizată prin implanturi mamare sau prin reconstrucție cu țesut propriu (grefa de țesut). Reconstrucția ajută la restaurarea aspectului estetic al sânului și la îmbunătățirea încrederii în sine a pacientei. Concluzie Excizia leziunilor mamare este o procedură chirurgicală fundamentală, cu aplicații atât în tratamentele benigne, cât și în cele oncologice. Alegerea metodei de excizie depinde de caracteristicile leziunii, de starea generală a pacientei și de obiectivele tratamentului. În ciuda riscurilor asociate, excizia leziunilor mamare reprezintă un pas crucial în asigurarea unui diagnostic corect și în tratamentele care pot salva viața. Dacă ai descoperit o leziune mamară sau ai fost diagnosticată cu o afecțiune mamară, … Read more

Rezecția hepatică reprezintă una dintre cele mai importante intervenții chirurgicale utilizate în tratamentul tumorilor hepatice, fie ele primare sau secundare. Această procedură constă în îndepărtarea unei porțiuni a ficatului afectată de o tumoră malignă sau benignă, cu scopul de a elimina complet sau parțial formațiunea patologică. Succesul unei astfel de intervenții depinde de o selecție riguroasă a pacienților, de o tehnică chirurgicală precisă și de o recuperare postoperatorie bine gestionată. În prezent, rezecțiile hepatice sunt realizate atât prin metode deschise, cât și prin abordări minim-invazive, cum ar fi chirurgia laparoscopică sau chirurgia robotică, oferind pacienților beneficii semnificative în ceea ce privește reducerea morbidității și accelerarea vindecării. Tumori hepatice: clasificare și indicații pentru rezecție Tumorile hepatice pot fi clasificate în două categorii principale: primare, care iau naștere direct din celulele ficatului, și secundare, reprezentate de metastazele provenite din alte tipuri de cancer. În cazul tumorilor hepatice primare, cele mai frecvent întâlnite sunt carcinomul hepatocelular (HCC), colangiocarcinomul intrahepatic și, mai rar, adenomul hepatic sau hiperplazia nodulară focală. Carcinomul hepatocelular este strâns asociat cu prezența bolii hepatice cronice, cum ar fi ciroza, iar tratamentul chirurgical poate fi considerat doar la pacienții care prezintă o funcție hepatică compensată și care nu au afectare extrahepatică. Colangiocarcinomul intrahepatic, o tumoră malignă care se dezvoltă din epiteliul ductelor biliare, necesită de asemenea o rezecție extinsă, având în vedere agresivitatea sa. Pe de altă parte, tumorile hepatice secundare sunt reprezentate în principal de metastazele hepatice provenite de la cancerul colorectal, acestea având cea mai mare indicație de rezecție hepatică, în special atunci când sunt izolate și controlabile prin chirurgie. În unele cazuri, metastazele de la tumori neuroendocrine, cancer mamar sau melanom pot beneficia, de asemenea, de tratament chirurgical, cu scopul de a îmbunătăți supraviețuirea pe termen lung. Criterii de selectare a pacienților Nu toți pacienții diagnosticați cu o tumoră hepatică sunt candidați potriviți pentru rezecție. Decizia de a efectua intervenția chirurgicală trebuie să fie luată pe baza unei evaluări riguroase a mai multor factori critici. Printre aceștia se numără funcția hepatică a pacientului, care se evaluează utilizând scorurile Child-Pugh și MELD, pentru a determina gradul de deteriorare hepatică și riscurile asociate intervenției. De asemenea, este esențial ca volumul hepatic restant post-operator să fie suficient pentru a garanta o funcție hepatică normală. Starea generală a pacientului, inclusiv capacitatea de recuperare postoperatorie, reprezintă un alt factor important în luarea deciziei. În plus, absența bolii metastatice extrahepatice este un criteriu esențial, deoarece prezența metastazelor poate contraindica rezecția. În cazul pacienților cu ciroză avansată, rezecția hepatică este de obicei evitată, iar tratamentele alternative, cum ar fi transplantul hepatic sau terapiile loco-regionale, sunt preferate pentru a asigura o abordare mai sigură și eficientă a bolii. Tehnici de rezecție hepatică Intervențiile de rezecție hepatică pot fi clasificate în două tipuri principale: hepatectomii anatomice și hepatectomii non-anatomice. Hepatectomia anatomică presupune îndepărtarea unui segment sau a unui lob hepatic respectând structura vasculară și biliară naturală, ceea ce asigură o rezecție mai curată și reduce riscul de recidivă tumorală. Pe de altă parte, hepatectomia non-anatomică implică excizia tumorii cu o margine de siguranță, fără a respecta delimitările anatomice stricte ale ficatului, fiind utilizată mai ales în cazul metastazelor unice situate periferic. În funcție de amploarea intervenției, rezecțiile hepatice pot include lobectomii hepatice, în care se îndepărtează un lob întreg, segmentectomii, prin care sunt excizate unul sau mai multe segmente hepatice, trisegmentectomii, ce presupun îndepărtarea a trei segmente hepatice, sau rezecții atipice, care sunt realizate în funcție de localizarea tumorii, fără a respecta neapărat limitele anatomice clasice ale ficatului. Dezvoltarea tehnologiilor minim-invazive a permis introducerea chirurgiei laparoscopice pentru rezecțiile hepatice, o metodă care oferă avantaje semnificative, precum reducerea durerii postoperatorii, scăderea timpului de spitalizare și o recuperare mai rapidă. Cu toate acestea, chirurgia deschisă rămâne preferată în cazul tumorilor voluminoase, localizate profund sau care necesită rezecții extinse. Ce este rezecția hepatică? Procedura implică administrarea anesteziei generale pacientului, ceea ce îl va face să fie inconștient și să nu resimtă durere în timpul intervenției. În funcție de tipul de rezecție, chirurgul va face o incizie în abdomen. În cazul intervenției chirurgicale deschise, incizia va fi mai mare, iar în cazul rezecțiilor hepatice prin tehnici laparoscopice sau robotice, se fac mai multe incizii mici. Chirurgul va evalua cu atenție ficatul și structurile adiacente pentru a confirma planul de intervenție și pentru a ajusta orice detalii necesare. Apoi, ficatul va fi tăiat de-a lungul liniilor stabilite. Aceste etape pot include: În unele cazuri, pot fi plasate drenaje pentru a elimina lichidele acumulate după operație. La final, incizia abdominală va fi închisă cu suturi sau capse. Pregătirea pentru procedura de rezecție hepatică Înainte de realizarea unei rezecții hepatice, sunt esențiale mai multe etape pregătitoare care ajută la obținerea celor mai bune rezultate și la minimizarea riscurilor. Acestea includ: Aceste măsuri ajută la optimizarea șanselor unei intervenții reușite și la protejarea sănătății tale. Riscuri și complicații Rezectia hepatică, fiind o intervenție chirurgicală majoră, comportă riscuri semnificative. Printre cele mai frecvente riscuri se numără hemoragia intraoperatorie, care poate necesita intervenții suplimentare pentru controlul sângerării. De asemenea, insuficiența hepatică post-rezecție reprezintă o complicație severă, care poate pune în pericol funcția hepatică globală a pacientului. Infecțiile postoperatorii sunt o altă provocare, iar riscul de apariție a complicațiilor biliare, precum fistulele biliare sau stenozele, poate afecta negativ recuperarea pacientului. Un alt risc important în perioada postoperatorie este dezvoltarea trombozelor venoase hepatice, o complicație ce poate duce la obstrucția fluxului sanguin și la o deteriorare suplimentară a funcției hepatice. Aceste cazuri necesită o atenție specială și un tratament prompt pentru a preveni agravarea situației. Pentru a minimiza riscurile și a îmbunătăți prognosticul pacientului, gestionarea acestora se bazează pe o monitorizare riguroasă în perioada postoperatorie, folosirea unor tehnici chirurgicale moderne și precise, și implementarea unui protocol de îngrijire perioperatorie structurat, care să includă măsuri pentru prevenirea și tratamentul rapid al oricăror complicații. Recuperarea după rezecția hepatică Perioada imediată postoperatorie este una critică și necesită monitorizare atentă în secția de terapie intensivă pentru primele 24-48 de ore, timp în care se urmăresc semnele precoce de insuficiență hepatică, hemoragie sau … Read more