Uncategorized

Tipurile cancerului colorectal Cancerul colorectal este una dintre cauzele principale ale deceselor asociate cancerului la nivel global, afectând atât bărbații, cât și femeile. Este un tip de cancer care se dezvoltă în colon (intestinul gros) sau rect, părți ale sistemului digestiv. Un aspect alarmant este că apare tot mai des în cazul populației tinere. Detectarea timpurie și înțelegerea tipurilor sale diverse pot îmbunătăți considerabil șansele de tratament și recuperare cu succes. În acest articol, voi explica diferitele tipuri de cancer colorectal, analizând caracteristicile, factorii de risc și opțiunile de tratament. Prin înțelegerea detaliată a cancerului colorectal, persoanele pot lua măsurile necesare pentru a-și reduce riscul și a depista orice semne timpurii ale bolii. Ce este cancerul colorectal? Cancerul colorectal apare atunci când celulele din colon sau rect încep să crească necontrolat, ducând la formarea de tumori. Aceste celule canceroase pot invada țesuturile învecinate și se pot răspândi în alte părți ale corpului, cum ar fi ficatul, plămânii sau ganglionii limfatici. Majoritatea cazurilor de cancer colorectal încep ca polipi, mici formațiuni pe mucoasa interioară a colonului sau rectului. În timp, unii dintre acești polipi pot deveni canceroși. Cancerul colorectal poate fi clasificat în mai multe tipuri, în funcție de locația cancerului, caracteristicile tumorii și tipul de celule implicate. Este esențial să înțelegem diferitele tipuri de cancer colorectal pentru a diagnostica, trata și gestiona mai bine boala. Tipuri de cancer colorectal 1. Adenocarcinomul Adenocarcinoamele sunt cel mai frecvent tip de cancer colorectal, reprezentând aproximativ 95% din toate cazurile. Aceste tumori se dezvoltă în celulele glandulare care căptușesc colonul sau rectul. Adenocarcinoamele pot începe ca polipi, care pot deveni canceroși în timp. Tumora se poate răspândi dincolo de colon sau rect către alte organe. Progresia de la un polip benign la un adenocarcinom malign poate dura câțiva ani, ceea ce face ca screeningul regulat să fie esențial pentru detectarea timpurie. Factorii de risc pentru adenocarcinom includ vârsta, istoricul familial de cancer colorectal, istoricul personal de polipi, un stil de viață sedentar, o dietă bogată în grăsimi și săracă în fibre, și anumite condiții genetice, cum ar fi sindromul Lynch și polipoza adenomatoasă familială (PAF). Opțiunile de tratament pentru adenocarcinom includ intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii, chimioterapia, radioterapia și terapiile țintite, în funcție de stadiul și localizarea cancerului. 2. Tumorile carcinoide Tumorile carcinoide sunt un tip rar de cancer colorectal care provine din celulele neuroendocrine din colon și rect. Aceste celule sunt responsabile pentru producerea hormonilor care reglează sistemul digestiv. Tumorile carcinoide cresc, de obicei, lent și nu provoacă simptome în stadiile incipiente. Când apar simptome, acestea pot include dureri abdominale, diaree și modificări ale obiceiurilor intestinale. Aceste tumori pot produce uneori cantități excesive de hormoni, ducând la o afecțiune cunoscută sub numele de sindrom carcinoid. Simptomele sindromului carcinoid includ înroșirea feței, diaree și probleme cardiace. Tratamentul tumorilor carcinoide poate include îndepărtarea chirurgicală a tumorii, chimioterapie și terapie hormonală, în funcție de stadiul cancerului și dacă acesta s-a răspândit la alte organe. 3. Tumorile stomacale gastrointestinale (GIST) Tumorile stomacale gastrointestinale (GIST) sunt o altă formă rară de cancer colorectal care își are originea în țesutul conjunctiv al tractului gastrointestinal. Aceste tumori pot apărea oriunde în sistemul digestiv, dar atunci când afectează colonul sau rectul, sunt considerate un tip de cancer colorectal. GIST-urile pot varia în dimensiune și pot fi canceroase sau nu. Unele GIST-uri sunt benigne, în timp ce altele pot fi maligne și se pot răspândi în alte părți ale corpului. Cauza GIST-urilor este adesea legată de mutații ale anumitor gene, cum ar fi gena KIT sau gena PDGFRA.  Tratamentul pentru GIST-uri implică, de obicei, intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii, împreună cu terapii țintite, cum ar fi imatinib (Gleevec) pentru tumorile care sunt rezistente la tratamentele convenționale. 4. Limfomul Limfomul este un tip de cancer care își are originea în sistemul limfatic și, deși este mai frecvent întâlnit în ganglionii limfatici și alte țesuturi limfatice, poate apărea și în colon și rect. Limfomul colorectal reprezintă doar un procent mic din totalul cancerelor colorectale, dar este totuși un tip important de care trebuie să fim conștienți. Limfoamele din colon pot prezenta simptome precum pierdere în greutate, dureri abdominale și sânge în scaun. Tratamentul limfomului colorectal include, de obicei, chimioterapie, radioterapie sau o combinație a ambelor, în funcție de tipul specific de limfom și de extinderea bolii. 5. Carcinomul cu celule scuamoase Carcinomul cu celule scuamoase este un tip rar de cancer colorectal care provine din celulele scuamoase, ce se află în căptușeala anusului și a rectului inferior. Acest tip de cancer este adesea asociat cu infecția cu papilomavirusul uman (HPV), care poate cauza modificări ale celulelor din regiunea anală.  Tratamentul pentru carcinomul cu celule scuamoase al colonului sau rectului include de obicei intervenția chirurgicală, împreună cu chimioterapie și/sau radioterapie, în funcție de stadiul bolii. 6. Carcinomul cu celule în inel semn Carcinomul cu celule în inel semn este o formă rară și agresivă de adenocarcinom, de obicei întâlnită în colon. Numele „inel semn” provine de la aspectul caracteristic al celulelor canceroase sub microscop, care seamănă cu inelele semn. Acest tip de cancer este mai frecvent la pacienții tineri și este adesea diagnosticat într-un stadiu avansat, ceea ce face dificil tratamentul eficient. Tratamentul pentru carcinomul cu celule în inel semn poate include chimioterapie, terapie țintită și intervenție chirurgicală. Cu toate acestea, din cauza naturii sale agresive, acest tip de cancer colorectal are de obicei un prognostic mai prost comparativ cu alte tipuri. Factorii de risc pentru cancerul colorectal Deși oricine poate dezvolta cancer colorectal, există mai mulți factori de risc care pot crește probabilitatea ca o persoană să dezvolte această afecțiune. Aceștia includ: Prevenirea și depistarea timpurie Prevenirea cancerului colorectal începe cu o înțelegere solidă a factorilor de risc implicați și cu adoptarea unor măsuri proactive pentru a-i minimiza. Deși unii factori de risc, cum ar fi vârsta sau istoricul familial, nu pot fi controlați, alegerile de stil de viață joacă un rol esențial în reducerea probabilității de a dezvolta boala. Măsurile preventive eficiente includ: Menținerea unei diete echilibrate, bogate în fibre, fructe și … Read more

Cancerul mamar, deși devastator, a înregistrat progrese semnificative în tratamentele disponibile în ultimele decenii. Pentru multe femei diagnosticate cu cancer mamar, tratamentul implică adesea o mastectomie — o procedură prin care unul sau ambii sâni sunt îndepărtați chirurgical pentru a elimina celulele canceroase. Deși îndepărtarea fizică a sânului/sânilor este esențială pentru prevenirea și tratamentul cancerului, aceasta reprezintă un eveniment ce schimbă viața, având un impact profund asupra stării emoționale și psihologice. Pentru multe femei, această pierdere este o experiență dificilă, care afectează nu doar aspectul fizic, ci și stima de sine și sentimentul de feminitate. Reconstrucția mamară după mastectomie reprezintă o opțiune care oferă speranță și vindecare. Aceasta permite femeilor să își recapete aspectul fizic, să își restabilească încrederea în propriul corp și să meargă mai departe pe drumul lor de recuperare. În acest articol, vei afla despre importanța reconstrucției mamare, tehnicile disponibile, beneficiile potențiale și aspectele de luat în considerare înainte de a lua decizia de a urma această procedură. Ce este reconstrucția mamară?  Reconstrucția mamară este o procedură chirurgicală care are ca scop refacerea formei sânului după o mastectomie. Aceasta poate ajuta femeile să se simtă întregi din nou, recreând forma sânului și restabilind simetria corpului. Procedura nu se limitează doar la îmbunătățiri estetice, ci joacă și un rol esențial în recuperarea emoțională și psihologică, permițând femeilor să îmbrățișeze noul lor normal cu încredere. Reconstrucția mamară poate avea loc fie imediat după mastectomie, fie după o anumită perioadă de timp, în funcție de starea generală de sănătate a femeii, tratamentul împotriva cancerului și pregătirea emoțională. Reconstrucția mamară imediată se realizează de obicei în cadrul aceleiași intervenții chirurgicale ca și mastectomia, în timp ce reconstrucția mamară amânată se face după câteva săptămâni, luni sau chiar ani, în funcție de preferințele pacientei și planul de tratament. De ce să iei în considerare reconstrucția mamară după mastectomie?  Decizia de a urma reconstrucția mamară este una personală și variază de la o femeie la alta. Pentru unele, reconstrucția sânului ajută la restabilirea unui sentiment de identitate și încredere, permițându-le să se simtă din nou ele însele după trauma tratamentului pentru cancer. Pentru altele, aceasta poate să nu fie o prioritate și pot prefera să îmbrățișeze noua lor formă corporală așa cum este. Totuși, reconstrucția mamară oferă o serie de beneficii care pot îmbunătăți atât bunăstarea fizică, cât și pe cea emoțională: Opțiuni pentru reconstrucția mamară Reconstrucția mamară vine în mai multe forme, fiecare având un set propriu de avantaje, dezavantaje și o potrivire în funcție de circumstanțele individuale ale fiecărei persoane. Mai jos, voi detalia cele două categorii principale de tehnici de reconstrucție mamară: reconstrucția bazată pe implanturi și reconstrucția autologă (sau prin folosirea de lambouri de țesut). 1. Reconstrucția mamară pe bază de implanturi Reconstrucția pe bază de implanturi este una dintre cele mai comune metode de reconstrucție mamară. Aceasta presupune utilizarea unor implanturi din silicon sau ser fiziologic pentru a recrea forma sânului. 2. Reconstrucția autologă (prin lambouri de țesut) Reconstrucția autologă implică utilizarea unui țesut din altă parte a corpului, precum abdomenul, spatele sau coapsele, pentru a recrea forma sânului. Această tehnică oferă un aspect și o senzație mai naturală comparativ cu implanturile, deoarece utilizează țesutul propriu al pacientei. 3. Abordarea combinată În unele cazuri, se utilizează o combinație între reconstrucția pe bază de implanturi și reconstrucția prin lambou. Aceasta poate fi ideală pentru paciente care au nevoie de un volum și o formă suplimentare după procedura cu lambou sau pentru cele care nu au suficient țesut pentru o reconstrucție completă cu lambou. O abordare hibridă poate ajuta la obținerea celor mai bune rezultate cosmetice, minimizând totodată riscurile. Factori de luat în considerare înainte de a decide reconstrucția mamară Alegerea metodei potrivite de reconstrucție mamară este o decizie complexă ce necesită o atenție deosebită asupra mai multor factori. Iată câțiva aspecte esențiale de luat în considerare atunci când decizi dacă reconstrucția mamară este opțiunea potrivită pentru tine: Considerații psihologice și suport Reconstrucția mamară după mastectomie nu este doar o procedură fizică; este o călătorie emoțională. Multe femei experimentează o gamă largă de sentimente pe parcursul acestui proces, de la speranță la incertitudine până la sentimentul de împuternicire. Suportul din partea profesioniștilor în sănătatea mentală, a grupurilor de suport sau a celor dragi este esențial pentru a face față acestor provocări emoționale. Discuțiile cu un consilier sau psiholog specializat în recuperarea după cancer pot oferi instrumente valoroase pentru a face față aspectelor emoționale ale procesului de reconstrucție. Grupurile de suport între persoane sunt, de asemenea, o modalitate excelentă de a te conecta cu alte femei care au trecut prin experiențe similare și de a împărtăși strategii de coping. Un pas spre vindecare Reconstrucția mamară după mastectomie este mai mult decât o procedură estetică. Este un pas transformator care poate juca un rol esențial în procesul de vindecare emoțională și fizică al multor femei. Indiferent dacă optezi pentru reconstrucția cu implanturi, reconstrucția autologă sau dacă alegi să nu urmezi deloc reconstrucția, este crucial ca femeile să aibă acces la informațiile și suportul necesar pentru a lua decizia care li se potrivește cel mai bine. Înțelegerea riscurilor, beneficiilor și a duratei recuperării pentru fiecare opțiune te va ajuta să iei o decizie informată care să se alinieze nevoilor și obiectivelor tale de sănătate. Amintește-ți, indiferent de drumul pe care îl alegi, călătoria ta este unică și suportul este disponibil la fiecare pas.Dacă iei în considerare reconstrucția mamară după mastectomie, nu ezita să solicitați o consultație cu mine pentru a explora opțiunile disponibile. Vindecarea este posibilă, iar cu suportul și ghidajul potrivit, poți să-ți recapezi puterea, frumusețea și încrederea.

Excizia leziunilor mamare reprezintă o procedură chirurgicală esențială în tratamentul diverselor afecțiuni ale sânului. Aceasta este indicată în cazul leziunilor benigne, dar și al celor maligne, fiind un pas fundamental în diagnosticarea și tratamentul corect al pacientelor. De-a lungul acestui articol, vom explora tehnicile de excizie, indicațiile medicale, riscurile și beneficiile, precum și evoluția postoperatorie a pacientelor. Ce sunt leziunile mamare? Leziunile mamare reprezintă orice modificare anormală apărută în țesutul mamar, care poate fi detectată prin diverse tehnici de imagistică. Aceste leziuni pot include o gamă largă de afecțiuni, de la chisturi benigne și fibroadenome până la tumori maligne, iar identificarea și evaluarea lor corectă sunt esențiale pentru stabilirea unui diagnostic precis și pentru alegerea celui mai potrivit tratament. Detectarea leziunilor mamare se face de obicei prin metode imagistice avansate, cum ar fi mamografia, ecografia mamară sau RMN-ul, fiecare dintre aceste tehnici având rolul să contribuie la o imagine detaliată a structurii sânilor și să ofere informații importante despre natura leziunii. Mamografia este, de exemplu, eficientă în depistarea leziunilor microcalcificate, iar ecografia este adesea folosită pentru a evalua natura unei mase, dacă aceasta este solidă sau plină cu lichid. Leziunile mamare pot fi clasificate în benigne și maligne. Leziunile benigne, precum chisturile sau fibroadenomul, sunt în general nepericuloase și nu se răspândesc în alte părți ale corpului. Totuși, în anumite cazuri, chiar și aceste leziuni pot provoca disconfort sau pot prezenta riscuri, motiv pentru care excizia poate fi necesară, mai ales dacă leziunea crește în dimensiuni sau cauzează simptome. Leziunile maligne, pe de altă parte, pot fi semnele unui cancer mamar. În astfel de cazuri, excizia chirurgicală este esențială nu doar pentru a obține un diagnostic definitiv (prin biopsie), ci și pentru a îndepărta tumorile și pentru a preveni răspândirea acestora. Indiferent de natura leziunii, evaluarea atentă și excizia la momentul oportun sunt fundamentale pentru succesul tratamentului și pentru sănătatea pe termen lung a pacientei. Tipuri de leziuni mamare care necesită excizie 1. Leziuni benigne: 2. Leziuni maligne: Tehnici de excizie a leziunilor mamare Excizia leziunilor mamare este o procedură care presupune îndepărtarea unui segment de țesut mamar, fie pentru a trata o leziune benignă, fie ca parte a unui tratament oncologic. Există mai multe abordări chirurgicale care pot fi utilizate, în funcție de tipul leziunii și de localizarea acesteia: 1. Excizia leziunii benigne: 2. Mastectomia parțială (sau lumpectomia): 3. Mastectomia totală: Indicațiile pentru excizia leziunilor mamare Indicațiile pentru excizia leziunilor mamare sunt variate și depind de natura leziunii, de vârsta pacientei, de istoricul medical și de preferințele personale ale acesteia. Printre cele mai frecvente motive pentru care o pacientă poate avea nevoie de excizie mamară se numără: Riscurile asociate cu excizia leziunilor mamare Ca orice intervenție chirurgicală, excizia leziunilor mamare implică anumite riscuri, care includ: Recuperarea postoperatorie și monitorizarea pacientelor Recuperarea după excizia unei leziuni mamare variază în funcție de tipul procedurii efectuate și de starea generală a pacientei. De obicei, pacientele pot pleca acasă în aceeași zi sau după o noapte de observație. Curiozități despre leziunile mamare și tratamentele lor 1. Leziunile mamare sunt frecvente la femei:  Aproape 50% dintre femei vor dezvolta o leziune benignă la un moment dat în viața lor. Chisturile și fibroadenomele sunt cele mai comune tipuri de leziuni benigne și sunt, de obicei, detectate între 20 și 40 de ani. 2. Leziunile maligne pot fi “tăcute”: Multe leziuni mamare maligne, mai ales în stadiile incipiente, nu cauzează simptome vizibile sau durere. De aceea, mamografiile și ecografiile regulate sunt esențiale pentru a le depista înainte de a se extinde. 3. Fibroadenomul, o leziune benignă frecventă, se poate micșora spontan: Deși fibroadenomele sunt adesea îndepărtate chirurgical, unele pot deveni mai mici în timp, fără a necesita intervenție. Totuși, dacă leziunea este mare sau provoacă disconfort, excizia este recomandată. 4. Biopsia chirurgicală este esențială în diagnosticarea precisă a cancerului mamar: Când se suspectează cancerul mamar, biopsia chirurgicală este metoda de aur pentru a confirma diagnosticul. Aceasta implică îndepărtarea unei mici porțiuni din leziune pentru a examina celulele la microscop. 5. Leziunile mamare pot apărea și la bărbați: Deși mult mai rare, leziunile mamare pot apărea și la bărbați, în special fibroadenomul sau chiar cancerul mamar. Acestea sunt adesea mai greu de diagnosticat din cauza lipsei de conștientizare. 6. Mamografia poate detecta modificări care nu sunt vizibile la palpare: Unele leziuni mamare, cum ar fi microcalcificările, pot fi vizibile doar prin mamografie, chiar dacă nu pot fi simțite manual. De aceea, examinările regulate sunt vitale. 7. Ciclul menstrual poate influența apariția leziunilor benigne: Unele leziuni mamare benigne, cum ar fi chisturile, pot deveni mai vizibile sau mai dureroase în timpul ciclului menstrual. Aceste leziuni sunt adesea hormonale și se pot modifica pe măsură ce nivelurile hormonale fluctuează. 8. Tehnologiile de imagistică mamară sunt în continuă evoluție: În ultimele decenii, tehnologiile de imagistică, cum ar fi tomosinteza (mamografie 3D), au îmbunătățit semnificativ precizia diagnosticării leziunilor mamare. Aceste noi tehnici pot detecta mai multe leziuni și pot reduce numărul de fals pozitive. 9. Leziunile mamare pot fi și genetice: Unele afecțiuni mamare, cum ar fi cancerul mamar, pot avea o componentă genetică. Mutarea BRCA1 și BRCA2 este asociată cu un risc crescut de cancer mamar și ovarian. Femeile cu aceste mutații pot opta pentru intervenții preventive, cum ar fi mastectomia profilactică. 10. Reconstrucția mamară este posibilă după excizie: După mastectomie sau excizia unei leziuni mamare mari, multe paciente optează pentru reconstrucție mamară. Aceasta poate fi realizată prin implanturi mamare sau prin reconstrucție cu țesut propriu (grefa de țesut). Reconstrucția ajută la restaurarea aspectului estetic al sânului și la îmbunătățirea încrederii în sine a pacientei. Concluzie Excizia leziunilor mamare este o procedură chirurgicală fundamentală, cu aplicații atât în tratamentele benigne, cât și în cele oncologice. Alegerea metodei de excizie depinde de caracteristicile leziunii, de starea generală a pacientei și de obiectivele tratamentului. În ciuda riscurilor asociate, excizia leziunilor mamare reprezintă un pas crucial în asigurarea unui diagnostic corect și în tratamentele care pot salva viața. Dacă ai descoperit o leziune mamară sau ai fost diagnosticată cu o afecțiune mamară, … Read more

Rezecția hepatică reprezintă una dintre cele mai importante intervenții chirurgicale utilizate în tratamentul tumorilor hepatice, fie ele primare sau secundare. Această procedură constă în îndepărtarea unei porțiuni a ficatului afectată de o tumoră malignă sau benignă, cu scopul de a elimina complet sau parțial formațiunea patologică. Succesul unei astfel de intervenții depinde de o selecție riguroasă a pacienților, de o tehnică chirurgicală precisă și de o recuperare postoperatorie bine gestionată. În prezent, rezecțiile hepatice sunt realizate atât prin metode deschise, cât și prin abordări minim-invazive, cum ar fi chirurgia laparoscopică sau chirurgia robotică, oferind pacienților beneficii semnificative în ceea ce privește reducerea morbidității și accelerarea vindecării. Tumori hepatice: clasificare și indicații pentru rezecție Tumorile hepatice pot fi clasificate în două categorii principale: primare, care iau naștere direct din celulele ficatului, și secundare, reprezentate de metastazele provenite din alte tipuri de cancer. În cazul tumorilor hepatice primare, cele mai frecvent întâlnite sunt carcinomul hepatocelular (HCC), colangiocarcinomul intrahepatic și, mai rar, adenomul hepatic sau hiperplazia nodulară focală. Carcinomul hepatocelular este strâns asociat cu prezența bolii hepatice cronice, cum ar fi ciroza, iar tratamentul chirurgical poate fi considerat doar la pacienții care prezintă o funcție hepatică compensată și care nu au afectare extrahepatică. Colangiocarcinomul intrahepatic, o tumoră malignă care se dezvoltă din epiteliul ductelor biliare, necesită de asemenea o rezecție extinsă, având în vedere agresivitatea sa. Pe de altă parte, tumorile hepatice secundare sunt reprezentate în principal de metastazele hepatice provenite de la cancerul colorectal, acestea având cea mai mare indicație de rezecție hepatică, în special atunci când sunt izolate și controlabile prin chirurgie. În unele cazuri, metastazele de la tumori neuroendocrine, cancer mamar sau melanom pot beneficia, de asemenea, de tratament chirurgical, cu scopul de a îmbunătăți supraviețuirea pe termen lung. Criterii de selectare a pacienților Nu toți pacienții diagnosticați cu o tumoră hepatică sunt candidați potriviți pentru rezecție. Decizia de a efectua intervenția chirurgicală trebuie să fie luată pe baza unei evaluări riguroase a mai multor factori critici. Printre aceștia se numără funcția hepatică a pacientului, care se evaluează utilizând scorurile Child-Pugh și MELD, pentru a determina gradul de deteriorare hepatică și riscurile asociate intervenției. De asemenea, este esențial ca volumul hepatic restant post-operator să fie suficient pentru a garanta o funcție hepatică normală. Starea generală a pacientului, inclusiv capacitatea de recuperare postoperatorie, reprezintă un alt factor important în luarea deciziei. În plus, absența bolii metastatice extrahepatice este un criteriu esențial, deoarece prezența metastazelor poate contraindica rezecția. În cazul pacienților cu ciroză avansată, rezecția hepatică este de obicei evitată, iar tratamentele alternative, cum ar fi transplantul hepatic sau terapiile loco-regionale, sunt preferate pentru a asigura o abordare mai sigură și eficientă a bolii. Tehnici de rezecție hepatică Intervențiile de rezecție hepatică pot fi clasificate în două tipuri principale: hepatectomii anatomice și hepatectomii non-anatomice. Hepatectomia anatomică presupune îndepărtarea unui segment sau a unui lob hepatic respectând structura vasculară și biliară naturală, ceea ce asigură o rezecție mai curată și reduce riscul de recidivă tumorală. Pe de altă parte, hepatectomia non-anatomică implică excizia tumorii cu o margine de siguranță, fără a respecta delimitările anatomice stricte ale ficatului, fiind utilizată mai ales în cazul metastazelor unice situate periferic. În funcție de amploarea intervenției, rezecțiile hepatice pot include lobectomii hepatice, în care se îndepărtează un lob întreg, segmentectomii, prin care sunt excizate unul sau mai multe segmente hepatice, trisegmentectomii, ce presupun îndepărtarea a trei segmente hepatice, sau rezecții atipice, care sunt realizate în funcție de localizarea tumorii, fără a respecta neapărat limitele anatomice clasice ale ficatului. Dezvoltarea tehnologiilor minim-invazive a permis introducerea chirurgiei laparoscopice pentru rezecțiile hepatice, o metodă care oferă avantaje semnificative, precum reducerea durerii postoperatorii, scăderea timpului de spitalizare și o recuperare mai rapidă. Cu toate acestea, chirurgia deschisă rămâne preferată în cazul tumorilor voluminoase, localizate profund sau care necesită rezecții extinse. Ce este rezecția hepatică? Procedura implică administrarea anesteziei generale pacientului, ceea ce îl va face să fie inconștient și să nu resimtă durere în timpul intervenției. În funcție de tipul de rezecție, chirurgul va face o incizie în abdomen. În cazul intervenției chirurgicale deschise, incizia va fi mai mare, iar în cazul rezecțiilor hepatice prin tehnici laparoscopice sau robotice, se fac mai multe incizii mici. Chirurgul va evalua cu atenție ficatul și structurile adiacente pentru a confirma planul de intervenție și pentru a ajusta orice detalii necesare. Apoi, ficatul va fi tăiat de-a lungul liniilor stabilite. Aceste etape pot include: În unele cazuri, pot fi plasate drenaje pentru a elimina lichidele acumulate după operație. La final, incizia abdominală va fi închisă cu suturi sau capse. Pregătirea pentru procedura de rezecție hepatică Înainte de realizarea unei rezecții hepatice, sunt esențiale mai multe etape pregătitoare care ajută la obținerea celor mai bune rezultate și la minimizarea riscurilor. Acestea includ: Aceste măsuri ajută la optimizarea șanselor unei intervenții reușite și la protejarea sănătății tale. Riscuri și complicații Rezectia hepatică, fiind o intervenție chirurgicală majoră, comportă riscuri semnificative. Printre cele mai frecvente riscuri se numără hemoragia intraoperatorie, care poate necesita intervenții suplimentare pentru controlul sângerării. De asemenea, insuficiența hepatică post-rezecție reprezintă o complicație severă, care poate pune în pericol funcția hepatică globală a pacientului. Infecțiile postoperatorii sunt o altă provocare, iar riscul de apariție a complicațiilor biliare, precum fistulele biliare sau stenozele, poate afecta negativ recuperarea pacientului. Un alt risc important în perioada postoperatorie este dezvoltarea trombozelor venoase hepatice, o complicație ce poate duce la obstrucția fluxului sanguin și la o deteriorare suplimentară a funcției hepatice. Aceste cazuri necesită o atenție specială și un tratament prompt pentru a preveni agravarea situației. Pentru a minimiza riscurile și a îmbunătăți prognosticul pacientului, gestionarea acestora se bazează pe o monitorizare riguroasă în perioada postoperatorie, folosirea unor tehnici chirurgicale moderne și precise, și implementarea unui protocol de îngrijire perioperatorie structurat, care să includă măsuri pentru prevenirea și tratamentul rapid al oricăror complicații. Recuperarea după rezecția hepatică Perioada imediată postoperatorie este una critică și necesită monitorizare atentă în secția de terapie intensivă pentru primele 24-48 de ore, timp în care se urmăresc semnele precoce de insuficiență hepatică, hemoragie sau … Read more

Dr. Radu Drasovean, medic primar în chirurgie generală, cu o vastă experiență în tehnici minim-invazive, inclusiv laparoscopie și chirurgie robotică, inițiază o campanie specială menită să crească gradul de conștientizare și să faciliteze accesul pacienților la servicii medicale de specialitate. Campania se adresează în special pacienților din regiunile Nord-Est și Transilvania, oferindu-le oportunitatea de a beneficia de consultații gratuite și reduceri semnificative la intervențiile chirurgicale necesare. Campania se desfășoară în perioada 01.01.2025 – 31.03.2025, având ca obiective principale: Campania reprezintă un efort susținut de a oferi acces facilitat la servicii medicale de specialitate pentru locuitorii din regiunile N-E și Transilvania. Această inițiativă are ca principal obiectiv creșterea gradului de conștientizare asupra importanței sănătății și încurajarea pacienților să apeleze la consultații preventive și tratamente chirurgicale atunci când este necesar. Prin oferirea de consultații gratuite și reduceri semnificative pentru intervențiile chirurgicale recomandate, dorim să eliminăm barierele care împiedică pacienții să solicite îngrijire medicală la timp. Fie că este vorba despre o afecțiune deja diagnosticată sau despre simptome care necesită investigații suplimentare, această campanie le oferă pacienților oportunitatea de a beneficia de expertiza unui specialist în chirurgie generală, fără costuri suplimentare pentru consultație. Mai mult decât atât, cei care necesită intervenții chirurgicale pot accesa un discount de 10% pentru orice procedură efectuată în urma consultației, având posibilitatea de a programa intervenția până la finalul anului 2025. Ne dorim ca această inițiativă să aibă un impact pozitiv asupra comunității și să contribuie la reducerea numărului de cazuri grave care ajung la medic în stadii avansate. Prevenția și tratamentul la timp sunt esențiale pentru menținerea unei stări de sănătate optime, iar prin această campanie oferim pacienților șansa de a face primul pas spre îngrijirea adecvată a sănătății lor. Zonele vizate Această inițiativă vine în sprijinul pacienților care, din diverse motive, amână vizita la medic sau intervențiile necesare, ceea ce poate duce la agravarea afecțiunilor și complicații grave. Nu lăsa problemele medicale să avanseze – acționează acum! Cele mai comune afecțiuni tratate în cadrul campaniei Informarea corectă a pacienților cu privire la afecțiunile chirurgicale frecvente este esențială pentru prevenirea complicațiilor și asigurarea unui tratament adecvat la timp. Printre cele mai comune probleme chirurgicale care pot fi abordate în cadrul campaniei se numără: 1. Apendicita acută Apendicita acută reprezintă una dintre cele mai frecvente urgențe chirurgicale și apare ca urmare a inflamației apendicelui, un segment mic al intestinului gros, situat în partea inferioară dreaptă a abdomenului. Afecțiunea este mai des întâlnită în rândul tinerilor, dar poate afecta persoane de toate vârstele. Debutul simptomelor este, de obicei, brusc și se manifestă prin dureri abdominale inițial difuze, care ulterior se localizează în fosa iliacă dreaptă. Pe lângă durere, pacienții pot prezenta greață, vărsături, febră moderată și lipsa poftei de mâncare. În lipsa unui tratament adecvat, inflamația progresează rapid, putând duce la complicații severe precum perforația apendicelui, peritonita sau abcese intraabdominale, care necesită intervenții chirurgicale mai complexe și prelungesc perioada de recuperare. Diagnosticul se stabilește prin evaluare clinică, analize de laborator și investigații imagistice, cum ar fi ecografia abdominală sau tomografia computerizată. Singurul tratament eficient este apendicectomia, o intervenție chirurgicală care poate fi realizată prin tehnici minim-invazive (laparoscopie) sau prin chirurgie clasică, în funcție de gravitatea cazului. Intervenția chirurgicală efectuată la timp asigură o recuperare rapidă și reduce riscul de complicații. 2. Herniile (inghinale, ombilicale, epigastrice) Herniile, fie că sunt inghinale, ombilicale sau epigastrice, reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită, în special în rândul persoanelor care depun efort fizic intens, dar și la bărbați, din cauza particularităților anatomice ale peretelui abdominal. Acestea apar atunci când un organ sau o parte a acestuia împinge printr-un punct slăbit al peretelui abdominal, formând o proeminență vizibilă și adesea dureroasă. Deși la debut pot fi asimptomatice sau pot provoca doar un ușor disconfort, herniile au un caracter progresiv și nu se vindecă de la sine. În lipsa unui tratament adecvat, acestea pot crește în dimensiune și pot duce la complicații severe, precum încarcerarea (blocarea conținutului herniar, care devine imposibil de reintrodus în cavitatea abdominală) sau strangularea (oprirea fluxului sanguin către organul afectat, ceea ce poate duce la necroză și infecții grave). Singura soluție eficientă pentru corectarea herniilor este intervenția chirurgicală, care poate fi realizată fie prin tehnici clasice, fie minim-invazive, precum laparoscopia sau cura robotică. Intervenția precoce nu doar că previne apariția complicațiilor, dar și asigură o recuperare mai rapidă și mai puțin traumatică pentru pacient, permițând o reintegrare rapidă în activitățile cotidiene. 3. Litiaza biliară (colecistita) Litiaza biliară, cunoscută și sub denumirea de colecistită calculoasă, reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită, caracterizată prin prezența calculilor (pietrelor) în vezica biliară. Aceasta afectează în special femeile cu vârsta de peste 40 de ani, în special pe cele care au un stil de viață sedentar, suferă de obezitate sau urmează diete bogate în grăsimi și carbohidrați rafinați. În fazele incipiente, litiaza biliară poate fi asimptomatică, însă, pe măsură ce boala progresează, pacienții pot experimenta episoade recurente de durere intensă în partea dreaptă a abdomenului, greață, vărsături și disconfort postprandial, în special după mese copioase sau bogate în grăsimi. În cazurile severe, calculii biliari pot bloca fluxul normal al bilei, ducând la inflamații grave, infecții și complicații, cum ar fi colecistita acută sau pancreatita biliară. Tratamentul recomandat pentru această afecțiune este colecistectomia laparoscopică – o intervenție minim-invazivă prin care vezica biliară este îndepărtată pentru a preveni crizele dureroase recurente și complicațiile severe. Această procedură modernă permite pacienților o recuperare rapidă, cu un disconfort minim și reintegrare rapidă în activitățile zilnice. Ignorarea simptomelor și amânarea tratamentului pot crește riscul de complicații grave, făcând necesară o intervenție chirurgicală de urgență. 4. Afecțiuni oncologice (cancer gastric, colorectal) Cancerul gastric și colorectal reprezintă unele dintre cele mai frecvente și severe afecțiuni oncologice, având un impact major asupra sănătății pacienților. Aceste tipuri de cancer se dezvoltă adesea silențios în stadiile incipiente, fără simptome evidente, ceea ce face ca diagnosticul precoce să fie esențial. Depistarea timpurie a acestor afecțiuni permite aplicarea unor tratamente mai eficiente și mai puțin invazive, crescând semnificativ șansele de supraviețuire și îmbunătățind calitatea vieții pacientului. Intervențiile chirurgicale efectuate într-un stadiu … Read more

Duodenopancreatectomia, adesea cunoscută sub denumirea de procedura Whipple, este o intervenție chirurgicală complexă

Cancerul gastric, cunoscut și sub numele de cancer de stomac, este un tip de malignitate care începe în mucoasa stomacului. Deși ratele cancerului gastric au scăzut la nivel global, acesta rămâne o problemă majoră de sănătate, în special în anumite regiuni, cum ar fi Asia de Est. Detectarea precoce este esențială pentru îmbunătățirea ratei de supraviețuire, însă, din păcate, multe cazuri sunt diagnosticate în stadii avansate din cauza simptomelor nespecifice. Acest articol va acoperi simptomele, factorii de risc, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament pentru cancerul gastric. Ce este cancerul gastric? Cancerul gastric apare atunci când celulele din stomac cresc necontrolat, formând o tumoră. Majoritatea cancerelor gastrice sunt adenocarcinoame, care încep în celulele glandulare ale mucoasei stomacului. Alte tipuri, mai rare, includ limfoamele, tumorile stromale gastrointestinale și tumorile carcinoide. Tipuri de cancer gastric: Simptomele cancerului gastric Simptomele cancerului gastric sunt adesea vagi și nespecifice în stadiile incipiente, ceea ce poate duce la întârzieri în diagnostic. Simptomele comune includ: Dacă experimentezi oricare dintre aceste simptome, mai ales dacă persistă în timp, este esențial să consulți un medic pentru o evaluare completă. Factori de risc pentru cancerul gastric Mai mulți factori pot crește riscul de a dezvolta cancer gastric, inclusiv: Cum se diagnostichează cancerul gastric? Detectarea precoce a cancerului gastric poate îmbunătăți semnificativ prognosticul. Dacă se suspectează cancerul gastric, medicul tău poate utiliza mai multe instrumente de diagnostic: Stadiile cancerului gastric Odată diagnosticat, cancerul este stadializat în funcție de cât de mult s-a răspândit: Opțiuni de tratament pentru cancerul gastric Tratamentul depinde de stadiul, tipul și starea generală de sănătate a pacientului. Tratamentele comune includ: 1. Chirurgie Chirurgia este cea mai comună opțiune curativă, mai ales atunci când cancerul este detectat precoce. 2. Chimioterapie Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Poate fi administrată înainte de operație (neoadjuvantă) pentru a micșora tumora sau după operație (adjuvantă) pentru a elimina celulele canceroase rămase. 3. Radioterapia Radioterapia utilizează raze de energie înaltă pentru a ținti și distruge celulele canceroase. Este adesea combinată cu chimioterapia pentru rezultate mai eficiente. 4. Terapia țintită Medicamentele țintite, cum ar fi trastuzumab (pentru cancerele gastrice HER2-pozitive), atacă specific celulele canceroase fără a afecta țesuturile sănătoase din jur. 5. Imunoterapia Acest tratament de ultimă generație ajută sistemul imunitar să recunoască și să lupte împotriva celulelor canceroase. Imunoterapia este utilizată de obicei în cazurile avansate. Prognostic și rate de supraviețuire Rata de supraviețuire pentru cancerul gastric depinde de stadiul în care este diagnosticat. Cancerul gastric în stadiu incipient are un prognostic mult mai bun decât stadiile avansate. Potrivit Societății Americane de Cancer, rata de supraviețuire relativă pe 5 ani pentru cancerul gastric localizat este de aproximativ 70%, în timp ce pentru cancerul metastatic, este în jur de 6%. Prevenirea cancerului gastric Deși nu toate cazurile de cancer gastric pot fi prevenite, anumite schimbări ale stilului de viață pot reduce riscul: Concluzie Cancerul gastric este o boală gravă, dar detectarea precoce și tratamentul pot îmbunătăți semnificativ rezultatele. Conștientizarea simptomelor și factorilor de risc, împreună cu adoptarea unui stil de viață sănătos, pot ajuta la reducerea șanselor de a dezvolta această afecțiune. Dacă experimentezi simptome gastrointestinale persistente, te invit la o consultație. Întrebări frecvente despre cancerul gastric Î: Cât de frecvent este cancerul gastric?R: Cancerul gastric este relativ rar în SUA, dar mai frecvent în țări precum Japonia și China. Î: Este cancerul gastric ereditar?R: Deși majoritatea cazurilor sunt sporadice, un istoric familial de cancer gastric poate crește riscul. Î: Poate fi vindecat cancerul gastric?R: Dacă este detectat precoce, cancerul gastric este potențial curabil, în principal prin intervenție chirurgicală. În cazurile avansate, tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor și prelungirea vieții.

Microbii sunt peste tot: pe telefonul tău, în sticla ta de apă, pe mâinile tale înainte să le speli, pe mâinile tale după ce le-ai spălat și, literalmente, peste tot în jurul tău. Microbii sunt omniprezenți în orice moment și nu putem face nimic în legătură cu asta. Așa că, acum milioane de ani, am făcut un pact: le oferim adăpost și hrană, iar în schimb ei lucrează pentru noi. Dar, cu cât învățăm mai mult despre acest parteneriat, cu atât mai mult pare a fi un război rece. Începuturile vieții În interiorul uterului mamei, oamenii sunt sterili. Când ne naștem și călătorim prin canalul nașterii, miliarde de bacterii ale mamei ne acoperă fiecare parte a corpului. Acesta este un aspect esențial al sănătății umane. Copiii născuți prin cezariană au o rată mai mare de astm, boli imune și chiar leucemie. Așadar, corpurile noastre nu doar că acceptă invazia microorganismelor, ci o și primesc cu căldură. De-a lungul milioanelor de ani, am co-evoluat pentru a profita de beneficiile relației noastre. Laptele maternal și microbiomul Laptele matern, de exemplu, conține zaharuri speciale care sunt menite să hrănească și să sprijine anumite grupuri de microbi, să funcționeze ca o momeală pentru altele și să ajute la modularea sistemului imunitar. Durata de până la doi ani este necesară pentru ca o comunitate sănătoasă de microbi să se formeze. Fiecare om are propriul microbiom unic, format din bacterii, viruși, fungi și alte organisme.  Tipurile de microorganisme Avem trei categorii de oaspeți, pe și în corpurile noastre. 1. Pasageri tăcuți care își fac treaba și sunt politicos ignorați. Fiind acolo, ocupă spațiu și mențin în frâu intrușii mai agresivi. 2. Oaspeți care ne fac rău, dar cu care am învățat să trăim, de exemplu, bacterii care creează acid care ne topește dinții, dacă nu ne spălăm suficient. Ei vor să ocupe cât mai mult spațiu posibil, iar noi nu vrem asta. Dar, nu putem scăpa complet de ei. 3. Companioni prietenoși pe care corpurile noastre vor să îi aibă aproape; majoritatea sunt o comunitate de 380.000 de miliarde de bacterii, din până la 5.000 de specii diferite, care trăiesc în intestinul nostru. Acești microbi intestinali ne ajută să digerăm mâncarea și să extragem calorii suplimentare din lucruri pe care nu le putem digera singuri. Microbiomul și sistemul imunitar Din păcate, intestinul nostru este punctul perfect de atac pentru intruși, așa că este păzit de o armată agresivă, sistemul nostru imunitar. Pentru a supraviețui aici, microbiomul nostru a co-evoluat cu noi pentru a putea comunica cu corpul nostru. Cea mai importantă parte a acestui proces este de a cere sistemului imunitar să nu îi omoare. Dar, ei au de asemenea o motivație reală de a menține intestinul nostru sănătos, așa că unii dintre ei produc substanțe mesager, care ajută la educarea sistemului imunitar, iar alții stimulează celulele intestinale să se regenereze mai repede. Comunicarea cu creierul În ultimii câțiva ani, au apărut dovezi că influența microbiomului nostru intestinal merge mult, mult mai departe. Ar putea chiar comunica direct cu creierul nostru. Am observat câteva lucruri interesante: 90% din serotonina corpului nostru, o substanță mesager importantă pentru celulele nervoase, este produsă în intestin. Unii oameni de știință cred că microbiomul face asta pentru a comunica cu nervul vag, autostrada informațională a sistemului nostru nervos. Alte exemple sunt bacteriile care stimulează celulele imune din intestin, astfel încât să trimită un fel de semnal de alarmă către creier. Aici, activează celulele imune care ajută creierul să se recupereze după leziuni. Deoarece creierul decide ce mâncăm, microbiomul este interesat de un creier sănătos. Impactul asupra comportamentului Un nou domeniu de știință se deschide aici și suntem doar la marginea înțelegerii modului în care aceste sisteme complexe din interiorul corpurilor noastre interacționează. Dar, începem să vedem cât de mult ne influențează microbiomul de fapt și comportamentul nostru. Ia în considerare depresia, de exemplu. Șoarecii sănătoși hrăniți cu microbi din intestinul persoanelor depresive au început să arate comportamente asemănătoare anxietății și simptome care arată ca depresia. Și la începutul anului 2017, un studiu a legat microbiomul de inteligență, conectând un anumit set de bacterii din nou-născuți cu abilități motorii și de limbaj mai bune. Dar ar putea influența și viețile noastre de zi cu zi. Testele cu muște de fructe au arătat că microbiomul lor influența ce fel de mâncare își doreau. Aceasta ar putea însemna că microbiomii tăi sunt capabili să-i spună creierului ce mâncare ar trebui să le aducă. Ciclurile vicioase Deși, aceasta nu este o stradă cu sens unic. Sămânța pentru microbiomul nostru vine de la mama noastră, dar modul în care se dezvoltă și se schimbă este determinat de ceea ce mâncăm. Organismele din intestinul nostru se hrănesc cu lucruri diferite; unele preferă fibrele și legumele cu frunze, altele aleg zaharurile și amidonurile, iar unele iubesc cartofii prăjiți și untul. Intestinul nostru este ca o grădină în care decidem constant ce va crește și va înflori. Dacă mâncăm sănătos, creștem bacterii care iubesc mâncarea sănătoasă. Dacă mâncăm mult fast-food, atunci creștem bacterii care iubesc fast-food-ul. Viața este grea, așa că putem fi prinși într-un cerc vicios. Ai o perioadă stresantă și mănânci mulți burgeri, cartofi prăjiți și pizza. Aceasta este grozav pentru bacteriile de fast-food, care se înmulțesc și se înmulțesc, ocupând spațiul bacteriilor care iubesc legumele. Dar chiar mai rău, ele trimit semnale creierului pentru a continua ceea ce face. Aceasta te face să vrei mai mult fast-food. Ceea ce crește mai multe bacterii de fast-food, ceea ce te face să dorești fast-food, și așa mai departe. Acest tip de ciclu auto-renforțator ar putea juca un rol uriaș în obezitate. Lupta împotriva obezității Este important să subliniem că poți lupta împotriva acestui proces și să-l inversezi, printr-o alimentație sănătoasă și creșterea mai multor bacterii bune. Dincolo de creșterea în greutate, microbiomul nostru a fost de asemenea legat de alte boli grave, precum autismul, schizofrenia și cancerul. Unul dintre cele mai timpurii simptome ale Parkinson-ului sunt, de fapt, problemele intestinale. Viitorul cercetărilor Trebuie să facem mult mai … Read more

Cancerul de colon reprezintă una dintre cele mai frecvente neoplazii la nivel mondial, fiind a doua cauză de deces prin cancer, după cel pulmonar. În cadrul acestei patologii, cancerul de colon sincron se referă la prezența a două sau mai multe tumori maligne distincte în colon, detectate simultan la momentul diagnosticării inițiale. Această condiție reprezintă aproximativ 3-5% din toate cazurile de cancer de colon și necesită o abordare chirurgicală complexă și personalizată. Definiție și tipuri Cancerul de colon sincron se definește prin existența a două sau mai multe tumori maligne primare în colon sau rect, care apar simultan, dar în locuri diferite. Acesta este diferit de cancerul de colon metacron, care apare la un alt interval de timp, de obicei la câțiva ani după tratamentul inițial al unui prim cancer de colon. Tumorile sincron pot fi localizate pe același segment al colonului (de exemplu, colonul sigmoid) sau în segmente diferite (de exemplu, colonul ascendent și colonul descendent). În mod interesant, cancerele sincron pot varia și în ceea ce privește histopatologia, unele tumori putând prezenta caracteristici diferite sub microscop. Factori de risc Există mai mulți factori de risc asociați cu dezvoltarea cancerului de colon sincron, printre care: Diagnosticul cancerului de colon sincron Diagnosticul cancerului de colon sincron implică o evaluare minuțioasă care include colonoscopia, imagistica (CT, RMN), și uneori biopsii multiple. Colonoscopia joacă un rol esențial în identificarea leziunilor sincrone și trebuie efectuată cu meticulozitate pentru a nu rata leziuni subtile sau mai mici. Imagistica ajută la determinarea extensiei tumorale și la identificarea eventualelor metastaze. Este crucial ca medicul chirurg să fie conștient de posibilitatea prezenței unor tumori sincrone în timpul evaluării preoperatorii, deoarece aceasta va influența semnificativ planul terapeutic. Abordarea chirurgicală Tratamentul chirurgical al cancerului de colon sincron este complex și necesită o abordare personalizată. Scopul principal al intervenției chirurgicale este îndepărtarea completă a tuturor tumorilor maligne cu margini de rezecție adecvate, menținând în același timp funcționalitatea cât mai bună a colonului. Există mai multe opțiuni chirurgicale, care pot include: Prognostic și urmărire Prognosticul pacienților cu cancer de colon sincron depinde de stadiul tumorilor la momentul diagnosticării și de succesul tratamentului chirurgical. Deși cancerele sincron sunt de obicei considerate mai agresive, îngrijirea promptă și planificarea chirurgicală adecvată pot îmbunătăți considerabil șansele de supraviețuire pe termen lung. Monitorizarea postoperatorie include colonoscopii regulate și imagistică pentru a detecta orice recurență sau dezvoltare de noi leziuni. De asemenea, este importantă monitorizarea și gestionarea potențialelor complicații postoperatorii. Concluzie Cancerul de colon sincron este o formă complexă a cancerului colorectal care necesită o abordare multidisciplinară și o planificare chirurgicală detaliată. Chirurgii generaliști trebuie să fie bine pregătiți pentru a recunoaște și a gestiona această patologie provocatoare, pentru a oferi pacienților cele mai bune rezultate posibile. Contactează-mă pentru o evaluare atentă și un tratament corespunzător.