Rumo Digital

Cancerul gastric, cunoscut și sub numele de cancer de stomac, este un tip de malignitate care începe în mucoasa stomacului. Deși ratele cancerului gastric au scăzut la nivel global, acesta rămâne o problemă majoră de sănătate, în special în anumite regiuni, cum ar fi Asia de Est. Detectarea precoce este esențială pentru îmbunătățirea ratei de supraviețuire, însă, din păcate, multe cazuri sunt diagnosticate în stadii avansate din cauza simptomelor nespecifice. Acest articol va acoperi simptomele, factorii de risc, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament pentru cancerul gastric. Ce este cancerul gastric? Cancerul gastric apare atunci când celulele din stomac cresc necontrolat, formând o tumoră. Majoritatea cancerelor gastrice sunt adenocarcinoame, care încep în celulele glandulare ale mucoasei stomacului. Alte tipuri, mai rare, includ limfoamele, tumorile stromale gastrointestinale și tumorile carcinoide. Tipuri de cancer gastric: Simptomele cancerului gastric Simptomele cancerului gastric sunt adesea vagi și nespecifice în stadiile incipiente, ceea ce poate duce la întârzieri în diagnostic. Simptomele comune includ: Dacă experimentezi oricare dintre aceste simptome, mai ales dacă persistă în timp, este esențial să consulți un medic pentru o evaluare completă. Factori de risc pentru cancerul gastric Mai mulți factori pot crește riscul de a dezvolta cancer gastric, inclusiv: Cum se diagnostichează cancerul gastric? Detectarea precoce a cancerului gastric poate îmbunătăți semnificativ prognosticul. Dacă se suspectează cancerul gastric, medicul tău poate utiliza mai multe instrumente de diagnostic: Stadiile cancerului gastric Odată diagnosticat, cancerul este stadializat în funcție de cât de mult s-a răspândit: Opțiuni de tratament pentru cancerul gastric Tratamentul depinde de stadiul, tipul și starea generală de sănătate a pacientului. Tratamentele comune includ: 1. Chirurgie Chirurgia este cea mai comună opțiune curativă, mai ales atunci când cancerul este detectat precoce. 2. Chimioterapie Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Poate fi administrată înainte de operație (neoadjuvantă) pentru a micșora tumora sau după operație (adjuvantă) pentru a elimina celulele canceroase rămase. 3. Radioterapia Radioterapia utilizează raze de energie înaltă pentru a ținti și distruge celulele canceroase. Este adesea combinată cu chimioterapia pentru rezultate mai eficiente. 4. Terapia țintită Medicamentele țintite, cum ar fi trastuzumab (pentru cancerele gastrice HER2-pozitive), atacă specific celulele canceroase fără a afecta țesuturile sănătoase din jur. 5. Imunoterapia Acest tratament de ultimă generație ajută sistemul imunitar să recunoască și să lupte împotriva celulelor canceroase. Imunoterapia este utilizată de obicei în cazurile avansate. Prognostic și rate de supraviețuire Rata de supraviețuire pentru cancerul gastric depinde de stadiul în care este diagnosticat. Cancerul gastric în stadiu incipient are un prognostic mult mai bun decât stadiile avansate. Potrivit Societății Americane de Cancer, rata de supraviețuire relativă pe 5 ani pentru cancerul gastric localizat este de aproximativ 70%, în timp ce pentru cancerul metastatic, este în jur de 6%. Prevenirea cancerului gastric Deși nu toate cazurile de cancer gastric pot fi prevenite, anumite schimbări ale stilului de viață pot reduce riscul: Concluzie Cancerul gastric este o boală gravă, dar detectarea precoce și tratamentul pot îmbunătăți semnificativ rezultatele. Conștientizarea simptomelor și factorilor de risc, împreună cu adoptarea unui stil de viață sănătos, pot ajuta la reducerea șanselor de a dezvolta această afecțiune. Dacă experimentezi simptome gastrointestinale persistente, te invit la o consultație. Întrebări frecvente despre cancerul gastric Î: Cât de frecvent este cancerul gastric?R: Cancerul gastric este relativ rar în SUA, dar mai frecvent în țări precum Japonia și China. Î: Este cancerul gastric ereditar?R: Deși majoritatea cazurilor sunt sporadice, un istoric familial de cancer gastric poate crește riscul. Î: Poate fi vindecat cancerul gastric?R: Dacă este detectat precoce, cancerul gastric este potențial curabil, în principal prin intervenție chirurgicală. În cazurile avansate, tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor și prelungirea vieții.

Microbii sunt peste tot: pe telefonul tău, în sticla ta de apă, pe mâinile tale înainte să le speli, pe mâinile tale după ce le-ai spălat și, literalmente, peste tot în jurul tău. Microbii sunt omniprezenți în orice moment și nu putem face nimic în legătură cu asta. Așa că, acum milioane de ani, am făcut un pact: le oferim adăpost și hrană, iar în schimb ei lucrează pentru noi. Dar, cu cât învățăm mai mult despre acest parteneriat, cu atât mai mult pare a fi un război rece. Începuturile vieții În interiorul uterului mamei, oamenii sunt sterili. Când ne naștem și călătorim prin canalul nașterii, miliarde de bacterii ale mamei ne acoperă fiecare parte a corpului. Acesta este un aspect esențial al sănătății umane. Copiii născuți prin cezariană au o rată mai mare de astm, boli imune și chiar leucemie. Așadar, corpurile noastre nu doar că acceptă invazia microorganismelor, ci o și primesc cu căldură. De-a lungul milioanelor de ani, am co-evoluat pentru a profita de beneficiile relației noastre. Laptele maternal și microbiomul Laptele matern, de exemplu, conține zaharuri speciale care sunt menite să hrănească și să sprijine anumite grupuri de microbi, să funcționeze ca o momeală pentru altele și să ajute la modularea sistemului imunitar. Durata de până la doi ani este necesară pentru ca o comunitate sănătoasă de microbi să se formeze. Fiecare om are propriul microbiom unic, format din bacterii, viruși, fungi și alte organisme.  Tipurile de microorganisme Avem trei categorii de oaspeți, pe și în corpurile noastre. 1. Pasageri tăcuți care își fac treaba și sunt politicos ignorați. Fiind acolo, ocupă spațiu și mențin în frâu intrușii mai agresivi. 2. Oaspeți care ne fac rău, dar cu care am învățat să trăim, de exemplu, bacterii care creează acid care ne topește dinții, dacă nu ne spălăm suficient. Ei vor să ocupe cât mai mult spațiu posibil, iar noi nu vrem asta. Dar, nu putem scăpa complet de ei. 3. Companioni prietenoși pe care corpurile noastre vor să îi aibă aproape; majoritatea sunt o comunitate de 380.000 de miliarde de bacterii, din până la 5.000 de specii diferite, care trăiesc în intestinul nostru. Acești microbi intestinali ne ajută să digerăm mâncarea și să extragem calorii suplimentare din lucruri pe care nu le putem digera singuri. Microbiomul și sistemul imunitar Din păcate, intestinul nostru este punctul perfect de atac pentru intruși, așa că este păzit de o armată agresivă, sistemul nostru imunitar. Pentru a supraviețui aici, microbiomul nostru a co-evoluat cu noi pentru a putea comunica cu corpul nostru. Cea mai importantă parte a acestui proces este de a cere sistemului imunitar să nu îi omoare. Dar, ei au de asemenea o motivație reală de a menține intestinul nostru sănătos, așa că unii dintre ei produc substanțe mesager, care ajută la educarea sistemului imunitar, iar alții stimulează celulele intestinale să se regenereze mai repede. Comunicarea cu creierul În ultimii câțiva ani, au apărut dovezi că influența microbiomului nostru intestinal merge mult, mult mai departe. Ar putea chiar comunica direct cu creierul nostru. Am observat câteva lucruri interesante: 90% din serotonina corpului nostru, o substanță mesager importantă pentru celulele nervoase, este produsă în intestin. Unii oameni de știință cred că microbiomul face asta pentru a comunica cu nervul vag, autostrada informațională a sistemului nostru nervos. Alte exemple sunt bacteriile care stimulează celulele imune din intestin, astfel încât să trimită un fel de semnal de alarmă către creier. Aici, activează celulele imune care ajută creierul să se recupereze după leziuni. Deoarece creierul decide ce mâncăm, microbiomul este interesat de un creier sănătos. Impactul asupra comportamentului Un nou domeniu de știință se deschide aici și suntem doar la marginea înțelegerii modului în care aceste sisteme complexe din interiorul corpurilor noastre interacționează. Dar, începem să vedem cât de mult ne influențează microbiomul de fapt și comportamentul nostru. Ia în considerare depresia, de exemplu. Șoarecii sănătoși hrăniți cu microbi din intestinul persoanelor depresive au început să arate comportamente asemănătoare anxietății și simptome care arată ca depresia. Și la începutul anului 2017, un studiu a legat microbiomul de inteligență, conectând un anumit set de bacterii din nou-născuți cu abilități motorii și de limbaj mai bune. Dar ar putea influența și viețile noastre de zi cu zi. Testele cu muște de fructe au arătat că microbiomul lor influența ce fel de mâncare își doreau. Aceasta ar putea însemna că microbiomii tăi sunt capabili să-i spună creierului ce mâncare ar trebui să le aducă. Ciclurile vicioase Deși, aceasta nu este o stradă cu sens unic. Sămânța pentru microbiomul nostru vine de la mama noastră, dar modul în care se dezvoltă și se schimbă este determinat de ceea ce mâncăm. Organismele din intestinul nostru se hrănesc cu lucruri diferite; unele preferă fibrele și legumele cu frunze, altele aleg zaharurile și amidonurile, iar unele iubesc cartofii prăjiți și untul. Intestinul nostru este ca o grădină în care decidem constant ce va crește și va înflori. Dacă mâncăm sănătos, creștem bacterii care iubesc mâncarea sănătoasă. Dacă mâncăm mult fast-food, atunci creștem bacterii care iubesc fast-food-ul. Viața este grea, așa că putem fi prinși într-un cerc vicios. Ai o perioadă stresantă și mănânci mulți burgeri, cartofi prăjiți și pizza. Aceasta este grozav pentru bacteriile de fast-food, care se înmulțesc și se înmulțesc, ocupând spațiul bacteriilor care iubesc legumele. Dar chiar mai rău, ele trimit semnale creierului pentru a continua ceea ce face. Aceasta te face să vrei mai mult fast-food. Ceea ce crește mai multe bacterii de fast-food, ceea ce te face să dorești fast-food, și așa mai departe. Acest tip de ciclu auto-renforțator ar putea juca un rol uriaș în obezitate. Lupta împotriva obezității Este important să subliniem că poți lupta împotriva acestui proces și să-l inversezi, printr-o alimentație sănătoasă și creșterea mai multor bacterii bune. Dincolo de creșterea în greutate, microbiomul nostru a fost de asemenea legat de alte boli grave, precum autismul, schizofrenia și cancerul. Unul dintre cele mai timpurii simptome ale Parkinson-ului sunt, de fapt, problemele intestinale. Viitorul cercetărilor Trebuie să facem mult mai … Read more

Cancerul de colon reprezintă una dintre cele mai frecvente neoplazii la nivel mondial, fiind a doua cauză de deces prin cancer, după cel pulmonar. În cadrul acestei patologii, cancerul de colon sincron se referă la prezența a două sau mai multe tumori maligne distincte în colon, detectate simultan la momentul diagnosticării inițiale. Această condiție reprezintă aproximativ 3-5% din toate cazurile de cancer de colon și necesită o abordare chirurgicală complexă și personalizată. Definiție și tipuri Cancerul de colon sincron se definește prin existența a două sau mai multe tumori maligne primare în colon sau rect, care apar simultan, dar în locuri diferite. Acesta este diferit de cancerul de colon metacron, care apare la un alt interval de timp, de obicei la câțiva ani după tratamentul inițial al unui prim cancer de colon. Tumorile sincron pot fi localizate pe același segment al colonului (de exemplu, colonul sigmoid) sau în segmente diferite (de exemplu, colonul ascendent și colonul descendent). În mod interesant, cancerele sincron pot varia și în ceea ce privește histopatologia, unele tumori putând prezenta caracteristici diferite sub microscop. Factori de risc Există mai mulți factori de risc asociați cu dezvoltarea cancerului de colon sincron, printre care: Diagnosticul cancerului de colon sincron Diagnosticul cancerului de colon sincron implică o evaluare minuțioasă care include colonoscopia, imagistica (CT, RMN), și uneori biopsii multiple. Colonoscopia joacă un rol esențial în identificarea leziunilor sincrone și trebuie efectuată cu meticulozitate pentru a nu rata leziuni subtile sau mai mici. Imagistica ajută la determinarea extensiei tumorale și la identificarea eventualelor metastaze. Este crucial ca medicul chirurg să fie conștient de posibilitatea prezenței unor tumori sincrone în timpul evaluării preoperatorii, deoarece aceasta va influența semnificativ planul terapeutic. Abordarea chirurgicală Tratamentul chirurgical al cancerului de colon sincron este complex și necesită o abordare personalizată. Scopul principal al intervenției chirurgicale este îndepărtarea completă a tuturor tumorilor maligne cu margini de rezecție adecvate, menținând în același timp funcționalitatea cât mai bună a colonului. Există mai multe opțiuni chirurgicale, care pot include: Prognostic și urmărire Prognosticul pacienților cu cancer de colon sincron depinde de stadiul tumorilor la momentul diagnosticării și de succesul tratamentului chirurgical. Deși cancerele sincron sunt de obicei considerate mai agresive, îngrijirea promptă și planificarea chirurgicală adecvată pot îmbunătăți considerabil șansele de supraviețuire pe termen lung. Monitorizarea postoperatorie include colonoscopii regulate și imagistică pentru a detecta orice recurență sau dezvoltare de noi leziuni. De asemenea, este importantă monitorizarea și gestionarea potențialelor complicații postoperatorii. Concluzie Cancerul de colon sincron este o formă complexă a cancerului colorectal care necesită o abordare multidisciplinară și o planificare chirurgicală detaliată. Chirurgii generaliști trebuie să fie bine pregătiți pentru a recunoaște și a gestiona această patologie provocatoare, pentru a oferi pacienților cele mai bune rezultate posibile. Contactează-mă pentru o evaluare atentă și un tratament corespunzător.

Suprarenalectomia laparoscopică Prima suprarenalectomie laparoscopică de succes a fost descrisă în 1992. Deși inițial a fost adoptată pentru gestionarea leziunilor mici benigne, în prezent este considerată la nivel mondial tehnica de referință pentru tratamentul leziunilor suprarenale funcționale și non-funcționale, cu mase raportate de până la 11–12 cm în dimensiune. Suprarenalectomia laparoscopică s-a dovedit a fi sigură și ar trebui preferată în locul suprarenalectomiei deschise datorită perioadei mai scurte de spitalizare, pierderilor de sânge reduse și morbidității echivalente, cu excepția cazurilor selectate, cum ar fi tumorile maligne care pot infiltra organele învecinate.  Cu toate acestea, recent, frecvența chirurgiei minim-invazive pentru carcinomul adrenocortical este în creștere, deși sunt necesare studii suplimentare pentru a defini rolul acesteia în tratamentul malignității. În plus, superioritatea suprarenalectomiei laparoscopice față de abordarea deschisă a fost susținută chiar și pentru beneficiile derivate din reducerea durerii post-operatorii și a complicațiilor la nivelul plăgii și pentru o estetică mai bună. De asemenea, a fost propusă o tehnică retroperitoneoscopică cu pacientul plasat în poziție de procubit (pe burta) ca abordare alternativă și a câștigat popularitate datorită rezultatelor excelente demonstrate. Un beneficiu important al abordării posterioare este accesul direct la câmpul operator, evitând necesitatea mobilizării structurilor adiacente.  În plus, tehnica retroperitoneoscopică reduce riscurile complicațiilor asociate cu pătrunderea în cavitatea peritoneală și s-au demonstrat unele beneficii tehnice pentru pacienții cu leziuni adrenale bilaterale sau pentru pacienții care au suferit anterior o intervenție chirurgicală abdominală cu potențiale aderențe.  Pe de altă parte, unele limitări erau reprezentate de spațiul de lucru îngust, care ar putea colapsa în cazul unei aspirații excesive, poziția apropiată a trocarelor și angularea redusă a instrumentului laparoscopic rigid. Suprarenalectomia asistată robotic După aprobarea sistemului robotic pentru scenariul chirurgical, acesta a câștigat progresiv mai multă răspândire. Prima suprarenalectomie asistată robotic a fost realizată în 1999 pentru un pacient cu adenom adrenocortical drept, folosind ZEUS AESOP 2000. De atunci, au fost făcuți mulți pași înainte și, odată cu introducerea sistemului da Vinci, suprarenalectomia asistată de robot a primit atât de multă atenție încât a fost adăugată la opțiunile chirurgicale, deși suprarenalectomia laparoscopică rămâne încă tehnica standard de aur. Cu toate acestea, tehnica robotică oferă avantaje care depășesc unele deficiențe ale laparoscopiei (instrumente rigide, pierderea vederii 3D, cameră instabilă). Într-adevăr, sistemul robotic este dotat cu vedere stereoscopică 3D mărită, un grad suplimentar de libertate prin intermediul brațelor robotice multi-articulate cu tehnologie Endowrist și o cameră stabilă. În plus, tremurul natural al mâinii este eliminat și chiar poziția devine mai ergonomică, datorită unei poziții confortabile de ședere. În ciuda acestor avantaje tehnice, suprarenalectomia asistată de robot nu a demonstrat încă îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește rezultatele pentru a submina suprarenalectomia laparoscopică și, în consecință, au apărut îngrijorări cu privire la sistemul robotic. În primul rând, chiar și pentru chirurgii laparoscopici experimentați, este necesară o curbă semnificativă de învățare (aproximativ 20 de cazuri) pentru a obține rezultate comparabile cu standardul. În plus, din cauza pașilor suplimentari necesari, cum ar fi andocarea turnului robotic, se recunoaște un timp operator prelungit. Ultimul, dar nu cel din urmă, principalul dezavantaj al chirurgiei robotice este reprezentat de costurile ridicate de achiziție și întreținere a unității. În concluzie, suprarenalectomia, atât laparoscopică, cât și asistată robotic, a revoluționat tratamentul leziunilor suprarenale, oferind multiple avantaje față de abordările deschise tradiționale. Suprarenalectomia laparoscopică a devenit tehnica de referință datorită perioadei de recuperare mai scurte, pierderilor de sânge reduse și complicațiilor post-operatorii minime. De asemenea, abordarea retroperitoneoscopică a câștigat popularitate datorită accesului direct la câmpul operator și a riscurilor reduse de complicații. Pentru mai multe informații și noutăți despre suprarenalectomie, te invit să mă contactezi.

Ce este cancerul paratiroidian? Cancerul paratiroidian este o boală rară în care celulele maligne (canceroase) se formează în țesuturile unei glande paratiroide. Glandele paratiroide sunt patru organe de mărimea unui bob de mazăre situate în gât, lângă glanda tiroidă. Glandele paratiroide produc hormonul paratiroidian (PTH sau parathormon). PTH ajută organismul să folosească și să depoziteze calciul pentru a menține nivelul de calciu din sânge în limite normale. O glandă paratiroidă poate deveni hiperactivă și produce prea mult PTH, o afecțiune numită hiperparatiroidism. Hiperparatiroidismul poate apărea atunci când o tumoră benignă (necanceroasă), numită adenom, se formează pe una dintre glandele paratiroide, cauzându-o să crească și să devină hiperactivă. Uneori, hiperparatiroidismul poate fi cauzat de cancerul paratiroidian, dar acest lucru este foarte rar. Excesul de PTH determină: Această afecțiune se numește hipercalcemie (prea mult calciu în sânge). Hipercalcemia cauzată de hiperparatiroidism este mai gravă și mai amenințătoare pentru viață decât cancerul paratiroidian în sine, iar tratarea hipercalcemiei este la fel de importantă ca tratarea cancerului. Factori de risc ai cancerului paratiroidian A avea anumite boli moștenite poate crește riscul de a dezvolta cancer paratiroidian. Orice lucru care crește șansa de a contracta o boală se numește factor de risc. Factorii de risc pentru cancerul paratiroidian includ următoarele boli rare care sunt moștenite (transmise de la părinte la copil): Tratamentul cu radioterapie poate crește riscul de a dezvolta un adenom paratiroidian. Simptome ale cancerului paratiroidian Semnele și simptomele cancerului paratiroidian includ slăbiciune, o senzație de oboseală și o umflătură în gât. Cele mai multe semne și simptome ale cancerului de paratiroidă sunt cauzate de hipercalemia care se dezvoltă. Semnele și simptomele hipercalemiei includ următoarele: Alte semne și simptome ale cancerului de paratiroidă includ: Alte condiții pot provoca aceleași semne și simptome ca și cancerul paratiroidian. Consultă medicul dacă ai oricare dintre aceste probleme. Diagnosticarea cancerului paratiroidian Testele care examinează gâtul și sângele sunt folosite pentru a diagnostica cancerul paratiroidian. După ce se efectuează teste ale sângelui și se diagnostichează hiperparatiroidismul, pot fi efectuate teste de imagistică pentru a ajuta la identificarea glandei paratiroide care este hiperactivă. Uneori, glandele paratiroide sunt greu de găsit și se efectuează teste de imagistică pentru a localiza exact unde se află. Cancerul paratiroidian poate fi dificil de diagnosticat deoarece celulele unui adenom benign de paratiroidă și ale unui cancer malign de paratiroidă arată similar. Simptomele pacientului, nivelurile de calciu și hormonul paratiroidian din sânge și caracteristicile tumorii sunt de asemenea folosite pentru a face un diagnostic. Următoarele teste și proceduri pot fi utilizate: Examinare fizică și istoric medical O examinare a corpului pentru a verifica semnele generale de sănătate, inclusiv depistarea semnelor de boală, cum ar fi umflături sau orice altceva neobișnuit. De asemenea, se va analiza  istoria obiceiurilor de sănătate ale pacientului și a bolilor și tratamentelor anterioare. Studii de chimie sanguină Este o procedură în care se verifică o mostră de sânge pentru a măsura cantitățile de anumite substanțe eliberate în sânge de organe și țesuturi din corp. O cantitate neobișnuită (mai mare sau mai mică decât normalul) a unei substanțe poate fi un semn de boală. Pentru a diagnostica cancerul paratiroidian, se verifică nivelul de calciu din mostra de sânge. Test de hormon paratiroidian Este o procedură în care se verifică o mostră de sânge pentru a măsura cantitatea de hormon paratiroidian eliberat în sânge de glandele paratiroide. O cantitate mai mare decât normalul a hormonului paratiroidian poate fi un semn de boală. Scanare cu sestamibi Reprezintă un tip de scanare cu radionuclid folosit pentru a găsi o glandă paratiroidă hiperactivă. O cantitate foarte mică de substanță radioactivă numită technetium 99 este injectată într-o venă și călătorește prin circulația sanguină către glanda paratiroidă. Substanța radioactivă se va acumula în glanda hiperactivă și va apărea luminoasă pe o cameră specială care detectează radioactivitatea. Tomografie computerizată (CT scan) Produce o serie de imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului, realizate din diferite unghiuri. Imaginile sunt create de un computer conectat la o mașină de raze X. Poate fi injectat un colorant într-o venă sau înghițit pentru a ajuta organele sau țesuturile să fie vizibile mai clar. Această procedură este cunoscută și sub numele de tomografie computerizată, tomografie axială computerizată sau tomografie computerizată axială. SPECT scan (single photon emission computed tomography scan) Este folosit pentru a găsi celule tumorale maligne în gât. O mică cantitate de substanță radioactivă este injectată într-o venă sau inhalată prin nas. Pe măsură ce substanța călătorește prin sânge, o cameră se rotește în jurul corpului și face fotografii ale gâtului. Un computer folosește aceste imagini pentru a crea o imagine tridimensională (3D) a gâtului. Va exista o circulație sanguină crescută și mai multă activitate în zonele în care celulele canceroase se dezvoltă. Aceste zone vor apărea mai luminoase în imagine. Examen cu ultrasunete Unde sonore de înaltă energie (ultrasunete) sunt reflectate de țesuturile sau organele interne și produc ecouri. Ecourile formează o imagine a țesuturilor corpului numită sonogramă. Angiogramă Cu ajutorul ei putem examina vasele de sânge și fluxul sanguin. Un colorant de contrast este injectat în vasul de sânge. Pe măsură ce colorantul de contrast se deplasează prin vasul de sânge, sunt făcute radiografii pentru a vedea dacă există blocaje. Prelevare venoasă Se preia o mostră de sânge din vene specifice și se verifică pentru a măsura cantitățile de anumite substanțe eliberate în sânge de organele și țesuturile învecinate. Dacă testele de imagistică nu arată care glandă paratiroidiană este hiperactivă, pot fi prelevate probe de sânge din venele lângă fiecare glandă paratiroidiană pentru a afla care produce prea mult PTH. Prognoză și opțiuni de tratament Anumiți factori afectează prognoza (șansele de recuperare) și opțiunile de tratament. Prognoza și opțiunile de tratament depind de următoarele: Stadializarea cancerului paratiroidian După ce cancerul paratiroidian a fost diagnosticat, se fac teste pentru a afla dacă celulele canceroase s-au răspândit în alte părți ale corpului. Procesul folosit pentru a determina dacă cancerul s-a răspândit în alte părți ale corpului se numește stadializare. Nu există un sistem standard de stadializare pentru cancerul paratiroidian. Următoarele teste de imagistică … Read more