Rumo Digital

Hernia inghinală tratată prin cura robotică

by

Hernia inghinală și cura robotică: o nouă eră în chirurgia minim-invazivă Hernia inghinală este una dintre cele mai frecvent întâlnite afecțiuni chirurgicale, afectând anual milioane de oameni din întreaga lume. Deși în stadiile incipiente poate părea doar o problemă minoră, această afecțiune se poate agrava progresiv, provocând disconfort sever și, în anumite cazuri, complicații care necesită intervenție chirurgicală de urgență. În ultimele decenii, progresul tehnologic a revoluționat medicina, oferind pacienților soluții mai eficiente, mai sigure și mai confortabile pentru tratarea diferitelor afecțiuni. Una dintre aceste inovații este chirurgia robotică, o tehnică avansată care redefinește standardele chirurgiei minim-invazive. În acest articol, vom explora în detaliu ce reprezintă hernia inghinală, care sunt cauzele și simptomele acesteia, dar mai ales, de ce cura robotică este una dintre cele mai eficiente și sigure metode de tratament disponibile astăzi. Ce este hernia inghinală și cum apare? Hernia inghinală apare atunci când un organ intraabdominal (cel mai frecvent intestinul subțire sau epiploonul) protruzionează printr-o zonă slabă a peretelui abdominal, formând o umflătură vizibilă în regiunea inghinală. Aceasta poate fi congenitală, prezentă încă de la naștere, sau dobândită, apărând ca rezultat al slăbirii progresive a musculaturii abdominale. Factori de risc și cauze frecvente Slăbirea peretelui abdominal poate fi influențată de o serie de factori, printre care: ✔️ Efortul fizic excesiv – Ridicarea de greutăți mari sau practicarea unor activități care solicită intens musculatura abdominală poate favoriza apariția herniei. ✔️ Tusea cronică – Pacienții cu afecțiuni pulmonare cronice, precum bronșita sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), sunt predispuși la dezvoltarea unei hernii din cauza presiunii constante exercitate asupra peretelui abdominal. ✔️ Constipația cronică – Efortul susținut necesar pentru defecație poate duce la slăbirea progresivă a țesuturilor și la formarea unei hernii. ✔️ Obezitatea – Excesul ponderal exercită o presiune constantă asupra peretelui abdominal, slăbind structurile de susținere. ✔️ Înaintarea în vârstă – Procesul natural de îmbătrânire determină scăderea elasticității și a rezistenței musculare, favorizând apariția herniilor. ✔️ Factorii genetici – Persoanele care au antecedente familiale de hernie inghinală prezintă un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. De ce este necesară intervenția chirurgicală? Hernia inghinală nu este doar o problemă estetică sau un simplu disconfort trecător. Aceasta reprezintă o afecțiune progresivă, care nu se poate vindeca de la sine, ci, dimpotrivă, se va agrava în timp. Odată instalată, presiunea constantă exercitată asupra peretelui abdominal favorizează lărgirea defectului herniar, permițând protruzia tot mai accentuată a organelor intraabdominale. Pe măsură ce hernia crește în dimensiune, simptomele devin mai intense, afectând calitatea vieții pacientului. Inițial, hernia poate fi reductibilă, ceea ce înseamnă că organul protruzionat poate fi împins manual înapoi în cavitatea abdominală. Însă, în lipsa tratamentului, aceasta poate deveni ireductibilă și poate duce la complicații severe, unele dintre ele punând în pericol viața pacientului. Principalele complicații ale herniei inghinale netratate 🔴 Încarcerarea herniei – În această situație, segmentul de intestin sau organul herniat rămâne blocat în sacul herniar și nu mai poate fi reintrodus în cavitatea abdominală. Acest fenomen determină apariția unor dureri intense și persistente, care nu cedează la repaus și care se pot agrava la efort. De asemenea, pot apărea simptome precum greața, vărsăturile și o senzație de presiune constantă în zona afectată. În unele cazuri, pacienții pot observa o umflătură fermă, dureroasă la atingere, care nu își modifică dimensiunea atunci când stau întinși. 🔴 Strangularea herniei – Aceasta este cea mai gravă complicație și necesită intervenție chirurgicală de urgență. Strangularea apare atunci când fluxul sanguin către organul herniat este complet întrerupt, ceea ce duce la ischemie și, ulterior, la necroză tisulară. Pacientul resimte o durere intensă, care devine rapid insuportabilă, fiind însoțită de greață, vărsături, febră și distensie abdominală. Dacă nu se intervine prompt, țesuturile afectate pot suferi leziuni ireversibile, existând riscul de perforație intestinală, peritonită și chiar sepsis. Având în vedere aceste riscuri, intervenția chirurgicală nu este doar o opțiune recomandată, ci o necesitate absolută pentru a preveni complicațiile grave și pentru a asigura o viață sănătoasă și fără disconfort. Cu cât tratamentul este realizat mai devreme, cu atât recuperarea este mai rapidă și mai ușoară, evitându-se situațiile critice care necesită chirurgie de urgență. Cura robotică a herniei inghinale: chirurgia de ultimă generație În trecut, intervențiile chirurgicale pentru tratarea herniei inghinale se realizau printr-o abordare deschisă, ce implica o incizie mare și un timp de recuperare îndelungat. Ulterior, tehnica laparoscopică a permis efectuarea operației prin incizii mici, utilizând o cameră video și instrumente specializate. Astăzi, chirurgia robotică reprezintă cea mai avansată metodă de tratament pentru hernia inghinală, oferind un nivel de precizie, siguranță și confort superior tehnicilor tradiționale. Cum se desfășoară cura robotică a herniei inghinale? Intervenția este realizată cu ajutorul unui sistem robotic de ultimă generație, precum da Vinci Xi, care permite chirurgului să controleze instrumentele printr-o consolă computerizată. Principalele etape ale operației includ: ✔️ Realizarea a 3 incizii minime (de aproximativ 5-8 mm), prin care se introduc instrumentele robotice și camera video 3D. ✔️ Vizualizarea precisă a structurilor anatomice, datorită imaginilor tridimensionale de înaltă rezoluție, care oferă o claritate superioară față de laparoscopia clasică. ✔️ Disecția delicată a sacului herniar, utilizând mișcări extrem de precise, eliminate de tremorul natural al mâinii chirurgului. ✔️ Fixarea unei plase sintetice pentru a întări peretele abdominal și a preveni recidiva. ✔️ Închiderea inciziilor cu fire resorbabile, minimizând riscul de cicatrici vizibile. Beneficiile chirurgiei robotice Cura robotică a herniei inghinale aduce multiple avantaje pacienților, comparativ cu metodele tradiționale: ✅ Precizie chirurgicală superioară – Mișcările robotului sunt fine și stabile, eliminând tremurul și permițând disecția delicată a țesuturilor. ✅ Durere postoperatorie redusă – Intervenția minim-invazivă determină o traumă tisulară scăzută, ceea ce se traduce printr-o recuperare mai rapidă și mai puțin dureroasă. ✅ Recuperare accelerată – Majoritatea pacienților pot reveni la activitățile zilnice în câteva zile, spre deosebire de săptămânile necesare după o operație clasică. ✅ Riscuri minime de complicații – Datorită preciziei sporite, riscul de infecții, sângerări sau recidive este semnificativ redus. ✅ Rezultat estetic îmbunătățit – Cicatricile sunt mult mai mici și mai puțin vizibile comparativ cu chirurgia deschisă. Cui se adresează cura robotică? Chirurgia robotică pentru … Read more

Excizia leziunilor mamare

by
Excizia leziunilor mamare

Excizia leziunilor mamare reprezintă o procedură chirurgicală esențială în tratamentul diverselor afecțiuni ale sânului. Aceasta este indicată în cazul leziunilor benigne, dar și al celor maligne, fiind un pas fundamental în diagnosticarea și tratamentul corect al pacientelor. De-a lungul acestui articol, vom explora tehnicile de excizie, indicațiile medicale, riscurile și beneficiile, precum și evoluția postoperatorie a pacientelor. Ce sunt leziunile mamare? Leziunile mamare reprezintă orice modificare anormală apărută în țesutul mamar, care poate fi detectată prin diverse tehnici de imagistică. Aceste leziuni pot include o gamă largă de afecțiuni, de la chisturi benigne și fibroadenome până la tumori maligne, iar identificarea și evaluarea lor corectă sunt esențiale pentru stabilirea unui diagnostic precis și pentru alegerea celui mai potrivit tratament. Detectarea leziunilor mamare se face de obicei prin metode imagistice avansate, cum ar fi mamografia, ecografia mamară sau RMN-ul, fiecare dintre aceste tehnici având rolul să contribuie la o imagine detaliată a structurii sânilor și să ofere informații importante despre natura leziunii. Mamografia este, de exemplu, eficientă în depistarea leziunilor microcalcificate, iar ecografia este adesea folosită pentru a evalua natura unei mase, dacă aceasta este solidă sau plină cu lichid. Leziunile mamare pot fi clasificate în benigne și maligne. Leziunile benigne, precum chisturile sau fibroadenomul, sunt în general nepericuloase și nu se răspândesc în alte părți ale corpului. Totuși, în anumite cazuri, chiar și aceste leziuni pot provoca disconfort sau pot prezenta riscuri, motiv pentru care excizia poate fi necesară, mai ales dacă leziunea crește în dimensiuni sau cauzează simptome. Leziunile maligne, pe de altă parte, pot fi semnele unui cancer mamar. În astfel de cazuri, excizia chirurgicală este esențială nu doar pentru a obține un diagnostic definitiv (prin biopsie), ci și pentru a îndepărta tumorile și pentru a preveni răspândirea acestora. Indiferent de natura leziunii, evaluarea atentă și excizia la momentul oportun sunt fundamentale pentru succesul tratamentului și pentru sănătatea pe termen lung a pacientei. Tipuri de leziuni mamare care necesită excizie 1. Leziuni benigne: 2. Leziuni maligne: Tehnici de excizie a leziunilor mamare Excizia leziunilor mamare este o procedură care presupune îndepărtarea unui segment de țesut mamar, fie pentru a trata o leziune benignă, fie ca parte a unui tratament oncologic. Există mai multe abordări chirurgicale care pot fi utilizate, în funcție de tipul leziunii și de localizarea acesteia: 1. Excizia leziunii benigne: 2. Mastectomia parțială (sau lumpectomia): 3. Mastectomia totală: Indicațiile pentru excizia leziunilor mamare Indicațiile pentru excizia leziunilor mamare sunt variate și depind de natura leziunii, de vârsta pacientei, de istoricul medical și de preferințele personale ale acesteia. Printre cele mai frecvente motive pentru care o pacientă poate avea nevoie de excizie mamară se numără: Riscurile asociate cu excizia leziunilor mamare Ca orice intervenție chirurgicală, excizia leziunilor mamare implică anumite riscuri, care includ: Recuperarea postoperatorie și monitorizarea pacientelor Recuperarea după excizia unei leziuni mamare variază în funcție de tipul procedurii efectuate și de starea generală a pacientei. De obicei, pacientele pot pleca acasă în aceeași zi sau după o noapte de observație. Curiozități despre leziunile mamare și tratamentele lor 1. Leziunile mamare sunt frecvente la femei:  Aproape 50% dintre femei vor dezvolta o leziune benignă la un moment dat în viața lor. Chisturile și fibroadenomele sunt cele mai comune tipuri de leziuni benigne și sunt, de obicei, detectate între 20 și 40 de ani. 2. Leziunile maligne pot fi “tăcute”: Multe leziuni mamare maligne, mai ales în stadiile incipiente, nu cauzează simptome vizibile sau durere. De aceea, mamografiile și ecografiile regulate sunt esențiale pentru a le depista înainte de a se extinde. 3. Fibroadenomul, o leziune benignă frecventă, se poate micșora spontan: Deși fibroadenomele sunt adesea îndepărtate chirurgical, unele pot deveni mai mici în timp, fără a necesita intervenție. Totuși, dacă leziunea este mare sau provoacă disconfort, excizia este recomandată. 4. Biopsia chirurgicală este esențială în diagnosticarea precisă a cancerului mamar: Când se suspectează cancerul mamar, biopsia chirurgicală este metoda de aur pentru a confirma diagnosticul. Aceasta implică îndepărtarea unei mici porțiuni din leziune pentru a examina celulele la microscop. 5. Leziunile mamare pot apărea și la bărbați: Deși mult mai rare, leziunile mamare pot apărea și la bărbați, în special fibroadenomul sau chiar cancerul mamar. Acestea sunt adesea mai greu de diagnosticat din cauza lipsei de conștientizare. 6. Mamografia poate detecta modificări care nu sunt vizibile la palpare: Unele leziuni mamare, cum ar fi microcalcificările, pot fi vizibile doar prin mamografie, chiar dacă nu pot fi simțite manual. De aceea, examinările regulate sunt vitale. 7. Ciclul menstrual poate influența apariția leziunilor benigne: Unele leziuni mamare benigne, cum ar fi chisturile, pot deveni mai vizibile sau mai dureroase în timpul ciclului menstrual. Aceste leziuni sunt adesea hormonale și se pot modifica pe măsură ce nivelurile hormonale fluctuează. 8. Tehnologiile de imagistică mamară sunt în continuă evoluție: În ultimele decenii, tehnologiile de imagistică, cum ar fi tomosinteza (mamografie 3D), au îmbunătățit semnificativ precizia diagnosticării leziunilor mamare. Aceste noi tehnici pot detecta mai multe leziuni și pot reduce numărul de fals pozitive. 9. Leziunile mamare pot fi și genetice: Unele afecțiuni mamare, cum ar fi cancerul mamar, pot avea o componentă genetică. Mutarea BRCA1 și BRCA2 este asociată cu un risc crescut de cancer mamar și ovarian. Femeile cu aceste mutații pot opta pentru intervenții preventive, cum ar fi mastectomia profilactică. 10. Reconstrucția mamară este posibilă după excizie: După mastectomie sau excizia unei leziuni mamare mari, multe paciente optează pentru reconstrucție mamară. Aceasta poate fi realizată prin implanturi mamare sau prin reconstrucție cu țesut propriu (grefa de țesut). Reconstrucția ajută la restaurarea aspectului estetic al sânului și la îmbunătățirea încrederii în sine a pacientei. Concluzie Excizia leziunilor mamare este o procedură chirurgicală fundamentală, cu aplicații atât în tratamentele benigne, cât și în cele oncologice. Alegerea metodei de excizie depinde de caracteristicile leziunii, de starea generală a pacientei și de obiectivele tratamentului. În ciuda riscurilor asociate, excizia leziunilor mamare reprezintă un pas crucial în asigurarea unui diagnostic corect și în tratamentele care pot salva viața. Dacă ai descoperit o leziune mamară sau ai fost diagnosticată cu o afecțiune mamară, … Read more

Rezecțiile hepatice pentru tumori primare și secundare

by

Rezecția hepatică reprezintă una dintre cele mai importante intervenții chirurgicale utilizate în tratamentul tumorilor hepatice, fie ele primare sau secundare. Această procedură constă în îndepărtarea unei porțiuni a ficatului afectată de o tumoră malignă sau benignă, cu scopul de a elimina complet sau parțial formațiunea patologică. Succesul unei astfel de intervenții depinde de o selecție riguroasă a pacienților, de o tehnică chirurgicală precisă și de o recuperare postoperatorie bine gestionată. În prezent, rezecțiile hepatice sunt realizate atât prin metode deschise, cât și prin abordări minim-invazive, cum ar fi chirurgia laparoscopică sau chirurgia robotică, oferind pacienților beneficii semnificative în ceea ce privește reducerea morbidității și accelerarea vindecării. Tumori hepatice: clasificare și indicații pentru rezecție Tumorile hepatice pot fi clasificate în două categorii principale: primare, care iau naștere direct din celulele ficatului, și secundare, reprezentate de metastazele provenite din alte tipuri de cancer. În cazul tumorilor hepatice primare, cele mai frecvent întâlnite sunt carcinomul hepatocelular (HCC), colangiocarcinomul intrahepatic și, mai rar, adenomul hepatic sau hiperplazia nodulară focală. Carcinomul hepatocelular este strâns asociat cu prezența bolii hepatice cronice, cum ar fi ciroza, iar tratamentul chirurgical poate fi considerat doar la pacienții care prezintă o funcție hepatică compensată și care nu au afectare extrahepatică. Colangiocarcinomul intrahepatic, o tumoră malignă care se dezvoltă din epiteliul ductelor biliare, necesită de asemenea o rezecție extinsă, având în vedere agresivitatea sa. Pe de altă parte, tumorile hepatice secundare sunt reprezentate în principal de metastazele hepatice provenite de la cancerul colorectal, acestea având cea mai mare indicație de rezecție hepatică, în special atunci când sunt izolate și controlabile prin chirurgie. În unele cazuri, metastazele de la tumori neuroendocrine, cancer mamar sau melanom pot beneficia, de asemenea, de tratament chirurgical, cu scopul de a îmbunătăți supraviețuirea pe termen lung. Criterii de selectare a pacienților Nu toți pacienții diagnosticați cu o tumoră hepatică sunt candidați potriviți pentru rezecție. Decizia de a efectua intervenția chirurgicală trebuie să fie luată pe baza unei evaluări riguroase a mai multor factori critici. Printre aceștia se numără funcția hepatică a pacientului, care se evaluează utilizând scorurile Child-Pugh și MELD, pentru a determina gradul de deteriorare hepatică și riscurile asociate intervenției. De asemenea, este esențial ca volumul hepatic restant post-operator să fie suficient pentru a garanta o funcție hepatică normală. Starea generală a pacientului, inclusiv capacitatea de recuperare postoperatorie, reprezintă un alt factor important în luarea deciziei. În plus, absența bolii metastatice extrahepatice este un criteriu esențial, deoarece prezența metastazelor poate contraindica rezecția. În cazul pacienților cu ciroză avansată, rezecția hepatică este de obicei evitată, iar tratamentele alternative, cum ar fi transplantul hepatic sau terapiile loco-regionale, sunt preferate pentru a asigura o abordare mai sigură și eficientă a bolii. Tehnici de rezecție hepatică Intervențiile de rezecție hepatică pot fi clasificate în două tipuri principale: hepatectomii anatomice și hepatectomii non-anatomice. Hepatectomia anatomică presupune îndepărtarea unui segment sau a unui lob hepatic respectând structura vasculară și biliară naturală, ceea ce asigură o rezecție mai curată și reduce riscul de recidivă tumorală. Pe de altă parte, hepatectomia non-anatomică implică excizia tumorii cu o margine de siguranță, fără a respecta delimitările anatomice stricte ale ficatului, fiind utilizată mai ales în cazul metastazelor unice situate periferic. În funcție de amploarea intervenției, rezecțiile hepatice pot include lobectomii hepatice, în care se îndepărtează un lob întreg, segmentectomii, prin care sunt excizate unul sau mai multe segmente hepatice, trisegmentectomii, ce presupun îndepărtarea a trei segmente hepatice, sau rezecții atipice, care sunt realizate în funcție de localizarea tumorii, fără a respecta neapărat limitele anatomice clasice ale ficatului. Dezvoltarea tehnologiilor minim-invazive a permis introducerea chirurgiei laparoscopice pentru rezecțiile hepatice, o metodă care oferă avantaje semnificative, precum reducerea durerii postoperatorii, scăderea timpului de spitalizare și o recuperare mai rapidă. Cu toate acestea, chirurgia deschisă rămâne preferată în cazul tumorilor voluminoase, localizate profund sau care necesită rezecții extinse. Ce este rezecția hepatică? Procedura implică administrarea anesteziei generale pacientului, ceea ce îl va face să fie inconștient și să nu resimtă durere în timpul intervenției. În funcție de tipul de rezecție, chirurgul va face o incizie în abdomen. În cazul intervenției chirurgicale deschise, incizia va fi mai mare, iar în cazul rezecțiilor hepatice prin tehnici laparoscopice sau robotice, se fac mai multe incizii mici. Chirurgul va evalua cu atenție ficatul și structurile adiacente pentru a confirma planul de intervenție și pentru a ajusta orice detalii necesare. Apoi, ficatul va fi tăiat de-a lungul liniilor stabilite. Aceste etape pot include: În unele cazuri, pot fi plasate drenaje pentru a elimina lichidele acumulate după operație. La final, incizia abdominală va fi închisă cu suturi sau capse. Pregătirea pentru procedura de rezecție hepatică Înainte de realizarea unei rezecții hepatice, sunt esențiale mai multe etape pregătitoare care ajută la obținerea celor mai bune rezultate și la minimizarea riscurilor. Acestea includ: Aceste măsuri ajută la optimizarea șanselor unei intervenții reușite și la protejarea sănătății tale. Riscuri și complicații Rezectia hepatică, fiind o intervenție chirurgicală majoră, comportă riscuri semnificative. Printre cele mai frecvente riscuri se numără hemoragia intraoperatorie, care poate necesita intervenții suplimentare pentru controlul sângerării. De asemenea, insuficiența hepatică post-rezecție reprezintă o complicație severă, care poate pune în pericol funcția hepatică globală a pacientului. Infecțiile postoperatorii sunt o altă provocare, iar riscul de apariție a complicațiilor biliare, precum fistulele biliare sau stenozele, poate afecta negativ recuperarea pacientului. Un alt risc important în perioada postoperatorie este dezvoltarea trombozelor venoase hepatice, o complicație ce poate duce la obstrucția fluxului sanguin și la o deteriorare suplimentară a funcției hepatice. Aceste cazuri necesită o atenție specială și un tratament prompt pentru a preveni agravarea situației. Pentru a minimiza riscurile și a îmbunătăți prognosticul pacientului, gestionarea acestora se bazează pe o monitorizare riguroasă în perioada postoperatorie, folosirea unor tehnici chirurgicale moderne și precise, și implementarea unui protocol de îngrijire perioperatorie structurat, care să includă măsuri pentru prevenirea și tratamentul rapid al oricăror complicații. Recuperarea după rezecția hepatică Perioada imediată postoperatorie este una critică și necesită monitorizare atentă în secția de terapie intensivă pentru primele 24-48 de ore, timp în care se urmăresc semnele precoce de insuficiență hepatică, hemoragie sau … Read more

Campanie până la 31.03.2025

by
campanie

Dr. Radu Drasovean, medic primar în chirurgie generală, cu o vastă experiență în tehnici minim-invazive, inclusiv laparoscopie și chirurgie robotică, inițiază o campanie specială menită să crească gradul de conștientizare și să faciliteze accesul pacienților la servicii medicale de specialitate. Campania se adresează în special pacienților din regiunile Nord-Est și Transilvania, oferindu-le oportunitatea de a beneficia de consultații gratuite și reduceri semnificative la intervențiile chirurgicale necesare. Campania se desfășoară în perioada 01.01.2025 – 31.03.2025, având ca obiective principale: Campania reprezintă un efort susținut de a oferi acces facilitat la servicii medicale de specialitate pentru locuitorii din regiunile N-E și Transilvania. Această inițiativă are ca principal obiectiv creșterea gradului de conștientizare asupra importanței sănătății și încurajarea pacienților să apeleze la consultații preventive și tratamente chirurgicale atunci când este necesar. Prin oferirea de consultații gratuite și reduceri semnificative pentru intervențiile chirurgicale recomandate, dorim să eliminăm barierele care împiedică pacienții să solicite îngrijire medicală la timp. Fie că este vorba despre o afecțiune deja diagnosticată sau despre simptome care necesită investigații suplimentare, această campanie le oferă pacienților oportunitatea de a beneficia de expertiza unui specialist în chirurgie generală, fără costuri suplimentare pentru consultație. Mai mult decât atât, cei care necesită intervenții chirurgicale pot accesa un discount de 10% pentru orice procedură efectuată în urma consultației, având posibilitatea de a programa intervenția până la finalul anului 2025. Ne dorim ca această inițiativă să aibă un impact pozitiv asupra comunității și să contribuie la reducerea numărului de cazuri grave care ajung la medic în stadii avansate. Prevenția și tratamentul la timp sunt esențiale pentru menținerea unei stări de sănătate optime, iar prin această campanie oferim pacienților șansa de a face primul pas spre îngrijirea adecvată a sănătății lor. Zonele vizate Această inițiativă vine în sprijinul pacienților care, din diverse motive, amână vizita la medic sau intervențiile necesare, ceea ce poate duce la agravarea afecțiunilor și complicații grave. Nu lăsa problemele medicale să avanseze – acționează acum! Cele mai comune afecțiuni tratate în cadrul campaniei Informarea corectă a pacienților cu privire la afecțiunile chirurgicale frecvente este esențială pentru prevenirea complicațiilor și asigurarea unui tratament adecvat la timp. Printre cele mai comune probleme chirurgicale care pot fi abordate în cadrul campaniei se numără: 1. Apendicita acută Apendicita acută reprezintă una dintre cele mai frecvente urgențe chirurgicale și apare ca urmare a inflamației apendicelui, un segment mic al intestinului gros, situat în partea inferioară dreaptă a abdomenului. Afecțiunea este mai des întâlnită în rândul tinerilor, dar poate afecta persoane de toate vârstele. Debutul simptomelor este, de obicei, brusc și se manifestă prin dureri abdominale inițial difuze, care ulterior se localizează în fosa iliacă dreaptă. Pe lângă durere, pacienții pot prezenta greață, vărsături, febră moderată și lipsa poftei de mâncare. În lipsa unui tratament adecvat, inflamația progresează rapid, putând duce la complicații severe precum perforația apendicelui, peritonita sau abcese intraabdominale, care necesită intervenții chirurgicale mai complexe și prelungesc perioada de recuperare. Diagnosticul se stabilește prin evaluare clinică, analize de laborator și investigații imagistice, cum ar fi ecografia abdominală sau tomografia computerizată. Singurul tratament eficient este apendicectomia, o intervenție chirurgicală care poate fi realizată prin tehnici minim-invazive (laparoscopie) sau prin chirurgie clasică, în funcție de gravitatea cazului. Intervenția chirurgicală efectuată la timp asigură o recuperare rapidă și reduce riscul de complicații. 2. Herniile (inghinale, ombilicale, epigastrice) Herniile, fie că sunt inghinale, ombilicale sau epigastrice, reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită, în special în rândul persoanelor care depun efort fizic intens, dar și la bărbați, din cauza particularităților anatomice ale peretelui abdominal. Acestea apar atunci când un organ sau o parte a acestuia împinge printr-un punct slăbit al peretelui abdominal, formând o proeminență vizibilă și adesea dureroasă. Deși la debut pot fi asimptomatice sau pot provoca doar un ușor disconfort, herniile au un caracter progresiv și nu se vindecă de la sine. În lipsa unui tratament adecvat, acestea pot crește în dimensiune și pot duce la complicații severe, precum încarcerarea (blocarea conținutului herniar, care devine imposibil de reintrodus în cavitatea abdominală) sau strangularea (oprirea fluxului sanguin către organul afectat, ceea ce poate duce la necroză și infecții grave). Singura soluție eficientă pentru corectarea herniilor este intervenția chirurgicală, care poate fi realizată fie prin tehnici clasice, fie minim-invazive, precum laparoscopia sau cura robotică. Intervenția precoce nu doar că previne apariția complicațiilor, dar și asigură o recuperare mai rapidă și mai puțin traumatică pentru pacient, permițând o reintegrare rapidă în activitățile cotidiene. 3. Litiaza biliară (colecistita) Litiaza biliară, cunoscută și sub denumirea de colecistită calculoasă, reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită, caracterizată prin prezența calculilor (pietrelor) în vezica biliară. Aceasta afectează în special femeile cu vârsta de peste 40 de ani, în special pe cele care au un stil de viață sedentar, suferă de obezitate sau urmează diete bogate în grăsimi și carbohidrați rafinați. În fazele incipiente, litiaza biliară poate fi asimptomatică, însă, pe măsură ce boala progresează, pacienții pot experimenta episoade recurente de durere intensă în partea dreaptă a abdomenului, greață, vărsături și disconfort postprandial, în special după mese copioase sau bogate în grăsimi. În cazurile severe, calculii biliari pot bloca fluxul normal al bilei, ducând la inflamații grave, infecții și complicații, cum ar fi colecistita acută sau pancreatita biliară. Tratamentul recomandat pentru această afecțiune este colecistectomia laparoscopică – o intervenție minim-invazivă prin care vezica biliară este îndepărtată pentru a preveni crizele dureroase recurente și complicațiile severe. Această procedură modernă permite pacienților o recuperare rapidă, cu un disconfort minim și reintegrare rapidă în activitățile zilnice. Ignorarea simptomelor și amânarea tratamentului pot crește riscul de complicații grave, făcând necesară o intervenție chirurgicală de urgență. 4. Afecțiuni oncologice (cancer gastric, colorectal) Cancerul gastric și colorectal reprezintă unele dintre cele mai frecvente și severe afecțiuni oncologice, având un impact major asupra sănătății pacienților. Aceste tipuri de cancer se dezvoltă adesea silențios în stadiile incipiente, fără simptome evidente, ceea ce face ca diagnosticul precoce să fie esențial. Depistarea timpurie a acestor afecțiuni permite aplicarea unor tratamente mai eficiente și mai puțin invazive, crescând semnificativ șansele de supraviețuire și îmbunătățind calitatea vieții pacientului. Intervențiile chirurgicale efectuate într-un stadiu … Read more

Fibroamele uterine

by

Fibroamele uterine, cunoscute și sub denumirea de leiomioame sau mioame, sunt creșteri necanceroase care se dezvoltă în sau pe uter. Acestea afectează până la 70–80% dintre femei până la vârsta de 50 de ani, variind ca mărime, localizare și severitate. Unele fibroame nu provoacă simptome, în timp ce altele pot duce la disconfort semnificativ sau complicații. Înțelegerea fibroamelor uterine este esențială pentru un diagnostic precoce și un tratament eficient. Ce sunt fibroamele uterine? Fibroamele uterine sunt alcătuite din țesut muscular și conjunctiv. Ele se dezvoltă în pereții uterului și sunt clasificate în funcție de localizare: Simptomele fibroamelor uterine Deși unele femei cu fibroame nu prezintă simptome, altele pot experimenta: Gravitatea simptomelor depinde adesea de mărimea, numărul și localizarea fibroamelor. Ce cauzează fibroamele uterine? Cauza exactă a fibroamelor uterine nu este pe deplin înțeleasă, dar mai mulți factori contribuie la dezvoltarea lor: Cum sunt diagnosticate fibroamele uterine? Diagnosticul implică, de obicei: Opțiuni de tratament pentru fibroamele uterine Tratamentul depinde de severitatea simptomelor, dimensiunea și localizarea fibroamelor, precum și de obiectivele reproductive ale pacientei. Opțiunile includ: Histerectomia reprezintă îndepărtarea completă a uterului și este, de obicei, rezervată cazurilor severe, când fibroamele cauzează simptome intense sau când alte tratamente nu au avut succes. Există mai multe tipuri de histerectomie, care diferă în funcție de cantitatea de țesut îndepărtat: Cura robotică în tratamentul fibroamelor uterine Tehnologia robotică a revoluționat tratamentele chirurgicale pentru fibroamele uterine, oferind o abordare minim-invazivă și precisă. Chirurgia robotică pentru fibroame uterine, adesea efectuată prin abord laparoscopic, utilizează un sistem robotic, precum Da Vinci, care permite chirurgului să efectueze procedura cu o acuratețe deosebită, prin incizii mici. Avantajele utilizării tehnologiei robotice includ: Chirurgia robotică poate fi utilizată pentru miomectomia laparoscopică, având rezultate excelente, în special pentru femeile care doresc să păstreze uterul și să aibă o recuperare mai rapidă. Aceste tehnici moderne sunt o opțiune promițătoare pentru femeile care suferă de fibroame uterine și doresc o abordare mai puțin invazivă, dar eficientă, pentru gestionarea afecțiunii lor. Complicațiile fibroamelor uterine Fibroamele netratate pot duce la: Pot fi prevenite fibroamele uterine? Deși fibroamele nu pot fi întotdeauna prevenite, un stil de viață sănătos poate reduce riscul: Ai grijă de sănătatea ta! Fibroamele uterine sunt frecvente, dar gestionabile cu abordarea potrivită. Dacă ai simptome sau preocupări legate de sănătatea reproductivă, nu amâna. Programează o consultație cu echipa noastră experimentată pentru a explora opțiunile de tratament personalizate. O intervenție timpurie te poate ajuta să îți recâștigi calitatea vieții și să îți protejezi sănătatea. 

Anexectomia laparoscopică

by
Blog

Anexectomia laparoscopică este o procedură chirurgicală minim-invazivă utilizată pentru a îndepărta una sau ambele structuri anexiale, care includ ovarele și trompele uterine. Această intervenție este frecvent realizată pentru tratarea unei varietăți de afecțiuni ginecologice, de la chisturi ovariene și sarcini extrauterine până la cancer ovarian. Datorită progreselor tehnologice în domeniul laparoscopiei, anexectomia este acum mai sigură, mai puțin invazivă și asociată cu o recuperare mai rapidă în comparație cu chirurgia deschisă tradițională. Ce este anexectomia laparoscopică? Anexectomia laparoscopică presupune realizarea unor mici incizii la nivelul abdomenului, prin care se introduc un laparoscop (o cameră subțire, iluminată) și instrumente chirurgicale. Chirurgul operează cu precizie, îndepărtând structurile anexiale afectate și păstrând, pe cât posibil, țesuturile sănătoase. De ce se efectuează această procedură? Indicațiile comune pentru anexectomia laparoscopică includ: Cum se desfășoară anexectomia laparoscopică? 1. Pregătirea preoperatorie 2. Procedura Procedura poate include îndepărtarea unei singure părți (anexectomie unilaterală) sau a ambelor părți (anexectomie bilaterală). 3. Închiderea inciziilor Beneficiile anexectomiei laparoscopice Comparativ cu chirurgia deschisă tradițională, anexectomia laparoscopică prezintă numeroase avantaje: Riscuri și complicații Deși anexectomia laparoscopică este în general sigură, orice procedură chirurgicală implică anumite riscuri. Complicațiile pot include: Recuperare și îngrijire postoperatorie După intervenție, pacientele sunt monitorizate câteva ore și de obicei externate în aceeași zi sau după o noapte de spitalizare. Îngrijirea postoperatorie include: Cine poate fi candidată pentru anexectomia laparoscopică? Majoritatea pacientelor cu probleme anexiale sunt eligibile pentru această intervenție laparoscopică. Totuși, factori precum aderențele pelvine extinse, cancerele avansate sau obezitatea severă pot necesita alte abordări chirurgicale. Medicul chirurg va evalua situația și va recomanda cel mai bun plan de tratament. Anexectomia prin chirurgie robotică Chirurgia robotică reprezintă o alternativă avansată și precisă pentru tratarea afecțiunilor anexiale care necesită intervenție chirurgicală. Această metodă combină avantajele laparoscopiei cu tehnologia robotică de ultimă generație, oferind beneficii suplimentare pentru pacientă. Procedura implică utilizarea unui sistem robotic controlat de chirurg, care operează cu instrumente extrem de fine, articulate, ce permit mișcări mai precise decât mâna umană. Camera tridimensională de înaltă definiție oferă o vizualizare detaliată a structurilor anatomice, permițând o disecție precisă și minim-invazivă. Beneficiile chirurgiei robotice pentru anexectomie: Chirurgia robotică este deosebit de utilă în cazurile complexe, precum endometrioza severă, aderențele pelvine extinse sau afecțiunile oncologice, unde precizia maximă este esențială. Alegerea acestei metode este determinată de indicațiile medicale și de preferințele pacientelor, fiind discutată detaliat în cadrul consultației preoperatorii. Consultă un specialist chiar azi Anexectomia laparoscopică este o procedură sigură și eficientă care poate trata o gamă largă de afecțiuni ginecologice cu timp minim de recuperare. Dacă te confrunți cu dureri pelvine, sângerări anormale sau alte probleme de sănătate reproductivă, nu amâna. Programează o consultație cu echipa noastră chirurgicală pentru a explora opțiunile disponibile și pentru a recâștiga controlul asupra sănătății tale. Permite-ne să te ghidăm spre o recuperare rapidă și o calitate îmbunătățită a vieții.

Tratamentul robotic în hernia ombilicală și diastazisul de mușchi drepți abdominali

by
Tratamentul robotic în hernia ombilicală și diastazisul de mușchi drepți abdominali

Tratamentul robotic în hernia ombilicală și diastazisul de mușchi drepți abdominali În ultimii ani, chirurgia robotică a revoluționat domeniul chirurgiei generale, în special în procedurile complexe, cum ar fi repararea herniei ombilicale și diastazisul de mușchi drepți abdominali. Folosirea tehnologiei asistate de robot oferă o precizie mai mare, tehnici minim-invazive și îmbunătățirea rezultatelor pentru pacienți. Acest articol explorează beneficiile, metodele și potențialul viitor al tratamentului robotic în abordarea herniei ombilicale și a diastazisului de mușchi drepți abdominali, cu scopul de a oferi o înțelegere completă pentru cei interesați de reconstrucția avansată a peretelui abdominal. Înțelegerea herniei ombilicale și a diastazisului de mușchi drepți abdominali Hernia ombilicală este o afecțiune comună în care o parte a intestinului iese printr-o zonă slăbită a mușchilor abdominali în apropierea buricului. În timp ce herniile mai mici pot să nu provoace simptome, cele mai mari pot cauza disconfort, durere și chiar complicații, cum ar fi obstrucția intestinală. Diastazisul de mușchi drepți abdominali se referă la separarea mușchilor rectus abdominis de-a lungul liniei mediane, adesea din cauza creșterii presiunii intra-abdominale, a sarcinii sau a schimbărilor semnificative în greutate. Spre deosebire de o hernie, diastazisul nu implică protruzia țesutului prin mușchi, dar poate duce la disfuncționalitate, probleme estetice și, în cazuri severe, dureri cronice de spate. Tehnologia robotică a devenit un element esențial în managementul chirurgical al ambelor afecțiuni, oferind opțiuni inovatoare, minim-invazive, care îmbunătățesc recuperarea pacienților și sporesc precizia chirurgicală. Beneficiile chirurgiei asistate de robot pentru hernia ombilicală și diastazisul de mușchi drepți abdominali Chirurgia robotică oferă mai multe avantaje față de procedurile tradiționale deschise sau laparoscopice: Procedura de reparație robotică pentru hernia ombilicală și diastazisul de mușchi drepți abdominali 1. Evaluarea preoperatorie Se efectuează o evaluare cuprinzătoare, inclusiv studii imagistice, precum ecografia sau scanările CT, pentru a evalua dimensiunea, localizarea herniei și eventualele implicări ale țesuturilor învecinate. În cazurile de diastazis, examinarea fizică și eventual imagistica vor determina gradul de separare. 2. Plasarea porturilor robotice și accesul În chirurgia robotică, abdomenul este accesat prin mici incizii, prin care se introduc porturi pentru brațele robotice. Odată plasate, brațele robotice sunt echipate cu instrumente specializate care permit disecția, suturarea și plasarea plasei cu precizie, dacă este necesar. 3. Consolidarea cu plasă În cazul unei hernii ombilicale, se poate utiliza o plasă pentru a consolida peretele abdominal și a reduce riscul de recurență. Platforma robotică permite plasarea și fixarea precisă a plasei, minimizând riscul de migrare sau încrețire, care ar putea provoca disconfort sau complicații. 4. Corecția diastazisului rectus abdominis Pentru diastazis, platforma robotică permite o apropiere exactă a mușchilor rectus de-a lungul liniei mediane. Acest lucru se realizează prin tehnici de suturare care închid diastazisul, restabilind forța de bază și aspectul estetic. Natura minim-invazivă a procedurii duce la rezultate estetice mai bune și la o recuperare mai rapidă. 5. Îngrijirea postoperatorie și recuperarea Pacienții au, de obicei, perioade mai scurte de spitalizare și recuperări mai rapide cu chirurgia robotică. Cei mai mulți pot reveni la activitățile zilnice în câteva săptămâni, deși ridicările grele și exercițiile intense trebuie evitate inițial. Considerații de cost și accesibilitate Deși chirurgia robotică oferă numeroase avantaje, este adesea mai costisitoare din cauza echipamentului și a tehnologiei implicate. În plus, sistemele robotice sunt disponibile în principal în spitalele mari, ceea ce poate limita accesul pentru pacienții din zonele izolate sau defavorizate. Perspectivele viitoare pentru chirurgia robotică în repararea peretelui abdominal Pe măsură ce tehnologia avansează, chirurgia robotică este de așteptat să devină mai accesibilă și mai rentabilă. Chirurgii îmbunătățesc constant tehnicile pentru a optimiza rezultatele pacienților, iar cercetările continue se concentrează pe optimizarea materialelor pentru plasă, reducerea timpului operator și minimizarea durerii postoperatorii. În plus, tehnologiile emergente, cum ar fi inteligența artificială și învățarea automată, au potențialul de a spori și mai mult precizia chirurgicală, făcând repararea asistată robotic a peretelui abdominal chiar mai sigură și mai eficientă. Concluzie Chirurgia asistată de robot pentru hernia ombilicală și diastazisul rectus abdominis reprezintă o opțiune inovatoare, minim-invazivă, pentru pacienții care doresc rezultate eficiente și favorabile estetic. Cu capacitatea sa de a spori precizia, de a reduce timpul de recuperare și de a îmbunătăți rezultatele estetice, chirurgia robotică modelează viitorul reconstrucției peretelui abdominal. Pentru pacienți și profesioniștii din domeniul sănătății, înțelegerea acestor beneficii și limitări este esențială pe măsură ce tratamentul robotic devine o opțiune tot mai viabilă pentru repararea peretelui abdominal. Dacă prezenți una dintre aceste afecțiuni, te invit la o consultație.

Colecistul: funcția, afecțiunile comune și opțiunile chirurgicale de tratament

by

Vezica biliară este un mic organ situat sub ficat, având un rol esențial în digestie. Deși este de dimensiuni mici, impactul său asupra sănătății digestive poate fi semnificativ, iar atunci când nu funcționează corect, poate provoca o serie de simptome care necesită intervenții medicale sau chirurgicale. Acest articol explorează funcția vezicii biliare, tulburările comune, precum litiaza biliară, și opțiunile de tratament, inclusiv intervenția chirurgicală, pentru a ajuta cititorii să înțeleagă mai bine acest organ important. Ce este vezica biliară? Vezica biliară este un organ în formă de pară, cu o lungime de aproximativ 7-10 cm, situat sub ficat, în partea dreaptă a abdomenului. Rolul său principal este de a stoca bila produsă de ficat. Bila este un lichid digestiv care ajută la descompunerea grăsimilor în timpul digestiei, în special după consumul de alimente grase. Când mâncăm, vezica biliară eliberează bila prin căile biliare în intestinul subțire pentru a ajuta la digestia grăsimilor. Eliberarea bilei este declanșată de un hormon numit colecistokinină, produs de intestinul subțire ca răspuns la ingerarea alimentelor. Tulburări comune ale vezicii biliare 1. Litiaza biliară  Litiaza biliară este cea mai frecventă boală care afectează vezica biliară. Acestea sunt depozite întărite de componente ale bilei, precum colesterolul sau bilirubina, care se formează în vezica biliară. Pietrele biliare pot varia în dimensiune, de la un grăunte de nisip până la dimensiunea unei mingi de golf. Simptomele litiazei biliare: Factori de risc: 2. Colecistita (inflamația vezicii biliare) Colecistita apare atunci când vezica biliară devine inflamată, de obicei din cauza pietrelor biliare care blochează canalul biliar. Blocajul poate provoca acumularea de bilă, ceea ce duce la infecție și inflamație. Dacă nu este tratată, poate duce la complicații, cum ar fi ruperea vezicii biliare. Simptomele colecistitei: 3. Coledocolitiaza  Această afecțiune apare atunci când pietrele biliare trec din vezica biliară în căile biliare, provocând un blocaj. Aceasta poate duce la durere severă, icter (îngălbenirea pielii și ochilor) și pancreatită, dacă este implicat și canalul pancreatic. 4. Cancerul vezicii biliare Deși rar, cancerul vezicii biliare se poate dezvolta, adesea fără simptome vizibile în stadiile incipiente. Simptomele pot include dureri abdominale, icter și pierdere inexplicabilă în greutate. Opțiuni de tratament 1. Tratamente non-chirurgicale Pentru persoanele cu pietre biliare asimptomatice, schimbările în stilul de viață și monitorizarea atentă sunt adesea primele linii de tratament. În cazurile în care pietrele biliare provoacă simptome ușoare, medicamentele pentru dizolvarea pietrelor pot fi recomandate, deși această abordare este mai puțin frecventă datorită eficienței sale limitate. 2. Tratament chirurgical Intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea vezicii biliare (colecistectomie) este cel mai eficient tratament pentru problemele legate de vezica biliară, în special atunci când există simptome cauzate de litiaza biliară sau colecistită. Colecistectomie laparoscopică: Aceasta este procedura cea mai frecventă și minim-invazivă utilizată pentru îndepărtarea vezicii biliare. Chirurgul face incizii mici în abdomen și folosește un laparoscop (un tub subțire cu o cameră) pentru a ghida operația. Beneficiile chirurgiei laparoscopice includ o recuperare mai rapidă, mai puțină durere și cicatrici mai mici comparativ cu chirurgia tradițională deschisă. Colecistectomie deschisă: În unele cazuri, cum ar fi inflamația sau infecția severă, poate fi necesară o intervenție chirurgicală tradițională deschisă. Aceasta implică o incizie mai mare în abdomen pentru a îndepărta vezica biliară. Timpul de recuperare este mai lung comparativ cu abordarea laparoscopică. 3. Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică: Această procedură este utilizată pentru a îndepărta pietrele din căile biliare sau pentru a plasa stenturi în canalele biliare pentru a elibera blocajele. Este adesea efectuată înainte sau după intervenția chirurgicală a vezicii biliare, dacă sunt detectate pietre în canalele biliare. Viața fără vezica biliară După o colecistectomie, majoritatea oamenilor pot duce o viață normală, fără restricții alimentare semnificative. Ficatul continuă să producă bilă, dar în loc să fie stocată în vezica biliară, bila curge direct în intestinul subțire. Unii pacienți pot prezenta probleme digestive ușoare, cum ar fi diareea sau dificultatea de a digera alimentele grase, dar aceste simptome se ameliorează de obicei în timp. Concluzie Vezica biliară joacă un rol esențial în digestie, dar atunci când nu funcționează corect, poate provoca dureri și complicații semnificative. Înțelegerea simptomelor tulburărilor comune ale vezicii biliare, cum ar fi litiaza biliară și colecistita, poate ajuta la diagnosticarea și tratamentul precoce. Îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare este un tratament sigur și eficient, care permite pacienților să ducă o viață sănătoasă fără acest organ. Dacă prezentați simptome legate de vezica biliară, este esențial să căutați sfatul medicului pentru un diagnostic și o gestionare corectă. Tulburările vezicii biliare se pot agrava rapid, iar intervenția la timp este esențială pentru a preveni complicațiile mai grave.

Cancerul gastric

by

Cancerul gastric, cunoscut și sub numele de cancer de stomac, este un tip de malignitate care începe în mucoasa stomacului. Deși ratele cancerului gastric au scăzut la nivel global, acesta rămâne o problemă majoră de sănătate, în special în anumite regiuni, cum ar fi Asia de Est. Detectarea precoce este esențială pentru îmbunătățirea ratei de supraviețuire, însă, din păcate, multe cazuri sunt diagnosticate în stadii avansate din cauza simptomelor nespecifice. Acest articol va acoperi simptomele, factorii de risc, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament pentru cancerul gastric. Ce este cancerul gastric? Cancerul gastric apare atunci când celulele din stomac cresc necontrolat, formând o tumoră. Majoritatea cancerelor gastrice sunt adenocarcinoame, care încep în celulele glandulare ale mucoasei stomacului. Alte tipuri, mai rare, includ limfoamele, tumorile stromale gastrointestinale și tumorile carcinoide. Tipuri de cancer gastric: Simptomele cancerului gastric Simptomele cancerului gastric sunt adesea vagi și nespecifice în stadiile incipiente, ceea ce poate duce la întârzieri în diagnostic. Simptomele comune includ: Dacă experimentezi oricare dintre aceste simptome, mai ales dacă persistă în timp, este esențial să consulți un medic pentru o evaluare completă. Factori de risc pentru cancerul gastric Mai mulți factori pot crește riscul de a dezvolta cancer gastric, inclusiv: Cum se diagnostichează cancerul gastric? Detectarea precoce a cancerului gastric poate îmbunătăți semnificativ prognosticul. Dacă se suspectează cancerul gastric, medicul tău poate utiliza mai multe instrumente de diagnostic: Stadiile cancerului gastric Odată diagnosticat, cancerul este stadializat în funcție de cât de mult s-a răspândit: Opțiuni de tratament pentru cancerul gastric Tratamentul depinde de stadiul, tipul și starea generală de sănătate a pacientului. Tratamentele comune includ: 1. Chirurgie Chirurgia este cea mai comună opțiune curativă, mai ales atunci când cancerul este detectat precoce. 2. Chimioterapie Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Poate fi administrată înainte de operație (neoadjuvantă) pentru a micșora tumora sau după operație (adjuvantă) pentru a elimina celulele canceroase rămase. 3. Radioterapia Radioterapia utilizează raze de energie înaltă pentru a ținti și distruge celulele canceroase. Este adesea combinată cu chimioterapia pentru rezultate mai eficiente. 4. Terapia țintită Medicamentele țintite, cum ar fi trastuzumab (pentru cancerele gastrice HER2-pozitive), atacă specific celulele canceroase fără a afecta țesuturile sănătoase din jur. 5. Imunoterapia Acest tratament de ultimă generație ajută sistemul imunitar să recunoască și să lupte împotriva celulelor canceroase. Imunoterapia este utilizată de obicei în cazurile avansate. Prognostic și rate de supraviețuire Rata de supraviețuire pentru cancerul gastric depinde de stadiul în care este diagnosticat. Cancerul gastric în stadiu incipient are un prognostic mult mai bun decât stadiile avansate. Potrivit Societății Americane de Cancer, rata de supraviețuire relativă pe 5 ani pentru cancerul gastric localizat este de aproximativ 70%, în timp ce pentru cancerul metastatic, este în jur de 6%. Prevenirea cancerului gastric Deși nu toate cazurile de cancer gastric pot fi prevenite, anumite schimbări ale stilului de viață pot reduce riscul: Concluzie Cancerul gastric este o boală gravă, dar detectarea precoce și tratamentul pot îmbunătăți semnificativ rezultatele. Conștientizarea simptomelor și factorilor de risc, împreună cu adoptarea unui stil de viață sănătos, pot ajuta la reducerea șanselor de a dezvolta această afecțiune. Dacă experimentezi simptome gastrointestinale persistente, te invit la o consultație. Întrebări frecvente despre cancerul gastric Î: Cât de frecvent este cancerul gastric?R: Cancerul gastric este relativ rar în SUA, dar mai frecvent în țări precum Japonia și China. Î: Este cancerul gastric ereditar?R: Deși majoritatea cazurilor sunt sporadice, un istoric familial de cancer gastric poate crește riscul. Î: Poate fi vindecat cancerul gastric?R: Dacă este detectat precoce, cancerul gastric este potențial curabil, în principal prin intervenție chirurgicală. În cazurile avansate, tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor și prelungirea vieții.