Rumo Digital

Cancerul gastric este una dintre formele silențioase ale cancerului, care, de cele mai multe ori, nu provoacă simptome specifice în stadiile incipiente. Tocmai din acest motiv, depistarea sa precoce rămâne o provocare în practica medicală curentă. În România, cancerul gastric continuă să aibă o incidență importantă, iar diagnosticarea sa tardivă afectează considerabil șansele de tratament eficient. Acordarea atenției la semnalele subtile ale organismului poate face diferența între o intervenție curativă și una paleativă. Dacă simptomele digestive persistă sau se agravează, este esențial să consulți un medic specialist. În continuare, Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, îți explică în detaliu care sunt simptomele cancerului gastric, de ce apar, când trebuie să te îngrijorezi și ce opțiuni există pentru diagnostic și tratament. Ce este cancerul gastric? Cancerul gastric, cunoscut și sub denumirea de adenocarcinom gastric, este o afecțiune oncologică care debutează la nivelul mucoasei stomacului. Majoritatea cazurilor se dezvoltă în stratul glandular intern al stomacului, însă în formele avansate poate infiltra toate straturile peretelui gastric, cu extensie către ganglionii limfatici și organele învecinate. Factorii de risc principali includ infecția cronică cu Helicobacter pylori, gastrita atrofică, fumatul, alimentația dezechilibrată (exces de alimente sărate, afumături, carne procesată), consumul cronic de alcool, istoricul familial și anumite condiții genetice precum sindromul Lynch sau polipoza adenomatoasă familială. De ce este important să recunoaștem simptomele cancerului gastric? Cancerul gastric evoluează adesea lent, dar silențios. Simptomele pot fi nespecifice sau confundate ușor cu cele ale unor afecțiuni digestive comune, cum ar fi gastrita sau ulcerul gastric. Din această cauză, mulți pacienți ajung la medic doar când tumora este deja într-un stadiu avansat, invaziv sau metastatic. Diagnosticarea precoce poate permite tratamente minim-invazive, cu șanse reale de vindecare. Simptomele precoce ale cancerului gastric În stadiile incipiente, cancerul gastric se manifestă discret, cu simptome care pot fi ușor trecute cu vederea sau confundate cu afecțiuni digestive benigne. Tocmai această caracteristică îl face periculos: evoluează lent, dar tăcut, până când atinge un stadiu în care tratamentul devine mai complex și mai puțin eficient. De aceea, este esențial să acordăm atenție semnalelor subtile ale organismului, chiar dacă par banale. Simptomele precoce, deși nespecifice, pot fi totuși revelatoare dacă sunt persistente sau dacă se agravează progresiv. Disconfort epigastric persistent Unul dintre primele semne ale cancerului gastric poate fi disconfortul localizat în etajul abdominal superior, în zona epigastrică – adică între ombilic și stern. Pacienții descriu această senzație ca o presiune difuză, o arsură ușoară sau o durere vagă, care apare mai frecvent după mese. Ce o face diferită de durerile banale de stomac este faptul că nu se ameliorează cu antiacide, inhibitori de pompă de protoni sau alte tratamente clasice pentru gastrită ori reflux gastroesofagian. Persistența acestui simptom, chiar și în absența altora, ar trebui să ridice un semnal de alarmă. Balonare și sațietate precoce Un alt simptom precoce, dar frecvent neglijat, este senzația de balonare postprandială asociată cu sațietate precoce – adică senzația de a fi „plin” după consumul unei cantități mici de alimente. Acest fenomen apare deoarece tumora, chiar și de dimensiuni reduse, poate afecta peristaltismul gastric sau poate obstrua parțial porțiuni din stomac, limitând capacitatea de distensie a acestuia. În plus, poate apărea și o întârziere a evacuării gastrice, ceea ce accentuează senzația de plenitudine. Această sațietate precoce este diferită de cea asociată cu mesele abundente sau alimentele grele – ea apare constant, indiferent de tipul sau cantitatea de hrană consumată. Greață, inapetență și modificări ale comportamentului alimentar Un semn timpuriu, dar adesea subestimat, este pierderea apetitului. Inapetența poate apărea treptat, fără motiv clar, și este frecvent însoțită de o repulsie față de anumite alimente, în special carne sau alimente bogate în grăsimi. Pacienții pot observa că nu mai simt plăcere la masă, că sar peste mese sau că au tendința de a consuma doar alimente ușoare. Greața apare frecvent în asociere cu acest comportament, uneori fără să evolueze spre vărsătură. Este important de menționat că această combinație – inapetență, greață și evitare alimentară – nu este specifică exclusiv cancerului gastric, dar, în contextul altor simptome digestive, trebuie investigată prompt. Scădere ponderală neintenționată Pierderea în greutate care nu este cauzată de o dietă, exerciții fizice sau alte condiții cunoscute este întotdeauna un semnal de alarmă major în oncologie. În cazul cancerului gastric, scăderea ponderală apare treptat, pe fondul aportului alimentar redus (prin sațietate precoce și inapetență), dar și din cauza consumului energetic crescut generat de procesul neoplazic. Tumorile consumă resursele organismului, iar acest dezechilibru metabolic duce la slăbire. Orice scădere în greutate de peste 5% din greutatea corporală în ultimele 3-6 luni, fără o cauză clară, trebuie evaluată de medic. Asocierea acestui simptom cu tulburări de digestie accentuează suspiciunea de boală oncologică. Ai observat aceste simptome și ele persistă de peste două săptămâni? Programează un consult specializat la Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală. Un consult la timp poate salva vieți. Simptomele avansate ale cancerului gastric Pe măsură ce tumora gastrică progresează, infiltrează straturile profunde ale peretelui stomacului și se extinde către structurile învecinate – precum pancreasul, splina, ficatul sau ganglionii limfatici regionali. În această etapă, simptomele devin mult mai evidente, dar, din păcate, și mai îngrijorătoare, reflectând o afectare sistemică sau complicații locale severe. În stadiile avansate ale bolii, manifestările nu mai pot fi trecute cu vederea. Ele semnalează un cancer deja agresiv, care poate necesita tratamente complexe și multidisciplinare. Durere abdominală persistentă și iradiantă Durerea este un simptom cardinal în cancerul gastric avansat. De regulă, devine mai intensă, constantă și nu mai este corelată cu mesele. Pacientul descrie o durere surdă sau apăsătoare în epigastru, care nu cedează la medicamente obișnuite. În unele cazuri, durerea iradiază spre spate, ceea ce poate sugera infiltrarea plexului celiac sau extensia tumorii către pancreas. Această iradiere este considerată un indicator de severitate și poate fi însoțită de scădere ponderală accentuată și fatigabilitate marcată. Hemoragie digestivă – semn de alarmă vital O tumoră gastrică care ulcerează mucoasa stomacului poate produce hemoragii digestive. Acestea pot fi: Aceste simptome impun intervenție medicală urgentă. În context oncologic, hemoragia digestivă poate fi recurentă și greu de … Read more

Cancerul mamar este, în prezent, cea mai frecventă formă de cancer diagnosticată în rândul femeilor la nivel mondial. În România, se estimează că una din opt femei va dezvolta această afecțiune pe parcursul vieții. Deși progresele în tratamentul oncologic sunt semnificative, înțelegerea cauzelor cancerului mamar rămâne esențială pentru prevenție, diagnostic precoce și alegerea unei conduite terapeutice corecte. În acest articol, Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, explică factorii implicați în apariția cancerului mamar, de la predispoziția genetică și influențele hormonale până la stilul de viață și expunerile la medii toxice. Ce este cancerul mamar? Cancerul mamar este o proliferare necontrolată a celulelor din țesutul mamar. Cele mai multe cazuri se dezvoltă în ductele galactofore sau în lobulii glandei mamare. Uneori, tumorile pot rămâne localizate (cancer in situ), dar adesea invadează țesuturile învecinate și pot metastaza la nivel regional sau la distanță (ficat, plămâni, oase, creier). Tipul histologic, receptorii hormonali (estrogen, progesteron), precum și expresia markerului HER2 determină agresivitatea bolii și răspunsul la tratament. Aparențele pot fi înșelătoare De ce o femeie aparent sănătoasă, fără istoric familial și cu un stil de viață echilibrat dezvoltă cancer mamar? Și, invers, de ce unele femei expuse unor factori de risc majori nu dezvoltă niciodată boala? Răspunsul este complex, iar interacțiunea dintre genetică, mediu și factori hormonali joacă un rol crucial. Cancerul mamar este, în cele mai multe cazuri, o boală multifactorială. Să analizăm în detaliu principalele cauze cunoscute. Factorii genetici și ereditatea Mutații BRCA1 și BRCA2 Una dintre cele mai cunoscute și bine studiate cauze genetice ale cancerului mamar este reprezentată de mutațiile genelor BRCA1 și BRCA2 (Breast Cancer gene 1 și 2). Aceste gene au un rol esențial în menținerea stabilității genomice prin participarea la procesele de reparare a rupturilor duble de ADN. Practic, ele funcționează ca „gardieni” ai integrității genetice celulare. În forma lor normală (sălbatică), aceste gene ajută la prevenirea transformării celulelor normale în celule tumorale. Însă, atunci când apar mutații germinale moștenite (adică transmise ereditar de la unul dintre părinți), funcția acestor gene este compromisă. Rezultatul este o acumulare progresivă de erori genetice, care, în timp, poate duce la apariția celulelor canceroase în țesutul mamar sau ovarian. Femeile care sunt purtătoare ale unei mutații patogene în BRCA1 sau BRCA2 prezintă un risc semnificativ crescut de a dezvolta cancer mamar. Estimările actuale indică o probabilitate între 45% și 80% de-a lungul vieții, comparativ cu un risc de aproximativ 12% în populația generală. De asemenea, riscul de cancer ovarian este mult mai mare în rândul acestor paciente – între 15% și 60%, în funcție de tipul mutației. Este important de menționat că: Identificarea acestor mutații se face prin testare genetică, recomandată în special femeilor cu istoric familial de cancer mamar sau ovarian, mai ales dacă afecțiunea a fost diagnosticată la o vârstă tânără. În cazul pacienților purtători, se poate recomanda un plan personalizat de supraveghere, inclusiv: 👉 În cadrul consultației cu Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, poți discuta despre oportunitatea testării genetice și despre măsurile de prevenție oncologică adaptate profilului tău. Alte gene implicate Există și alte gene, precum TP53, PTEN sau CHEK2, care, atunci când suferă mutații, pot contribui la apariția neoplasmului mamar. Totuși, aceste cazuri sunt mult mai rare și adesea asociate cu sindroame genetice complexe (Li-Fraumeni, Cowden). 👉 Dacă ai rude de gradul I diagnosticate cu cancer mamar înainte de menopauză, discută cu un medic despre testarea genetică. O astfel de investigație poate salva vieți. Dezechilibre hormonale și expunerea la estrogeni Rolul hormonilor în apariția cancerului mamar este bine documentat. Estrogenul stimulează proliferarea celulelor mamare, iar expunerea excesivă sau prelungită crește riscul de apariție a tumorilor mamare. Factori care cresc expunerea la estrogen De asemenea, obezitatea – în special în perioada postmenopauzală – duce la o producție crescută de estrogeni în țesutul adipos, ceea ce explică parțial asocierea dintre excesul ponderal și incidența crescută a cancerului mamar. Influența stilului de viață: alcool, dietă, sedentarism Stilul de viață modern influențează profund riscul de cancer mamar. Nu este vorba doar de alimentație sau mișcare, ci de întreaga ecologie metabolică și endocrină a organismului. Alcoolul Consumul regulat de alcool este un factor de risc confirmat. Chiar și cantități mici – un pahar pe zi – cresc riscul de cancer mamar cu până la 10%, prin alterarea metabolismului estrogenilor și creșterea nivelului de estrogen circulant. Dieta dezechilibrată O alimentație bogată în grăsimi saturate și procesate, cu deficit de fibre, antioxidanți și fitonutrienți poate favoriza apariția unor dezechilibre hormonale și inflamația cronică de grad scăzut, implicată în carcinogeneză. Activitatea fizică Sedentarismul contribuie la obezitate, insulinorezistență și inflamație sistemică. Activitatea fizică regulată reduce nivelul de estrogen liber, îmbunătățește sensibilitatea la insulină și reduce riscul oncologic. 👉 Ai grijă de corpul tău: 30 de minute de mișcare pe zi, 5 zile pe săptămână pot face diferența. Factori de mediu și expuneri toxice În ultimii ani, atenția s-a îndreptat și către rolul factorilor de mediu în apariția cancerului mamar. Substanțele cu potențial disruptiv hormonal (xenoestrogeni) se găsesc în ambalaje din plastic, cosmetice, pesticide sau detergenți. Bisfenol A (BPA), ftalații și parabeni sunt doar câteva exemple de compuși care imită estrogenul în organism și pot stimula proliferarea celulelor mamare. Expunerea la radiații ionizante în copilărie sau adolescență (radioterapie pentru alte boli sau accidente nucleare) este, de asemenea, asociată cu risc crescut. Inflamația cronică și microbiomul Un aspect de actualitate este rolul inflamației cronice subclinice și al dezechilibrelor microbiomului intestinal și mamar în apariția cancerului. Studiile recente arată că disbioza poate influența metabolismul estrogenilor și poate activa căi inflamatorii implicate în inițierea și progresia tumorilor. În plus, țesutul adipos inflamat (în special în obezitate) secretă citokine proinflamatorii precum IL-6, TNF-alfa sau leptină, care contribuie la transformarea malignă a celulelor epiteliale mamare. Sarcina, alăptarea și protecția naturală Sarcina la o vârstă tânără și alăptarea prelungită sunt factori protectivi împotriva cancerului mamar. Mecanismul presupune diferențierea completă a celulelor ductale și reducerea expunerii cumulative la estrogeni. Femeile care nasc înainte de 30 de ani și alăptează cel puțin 12 luni prezintă un risc semnificativ redus de a … Read more

Tratamentul cancerului ovarian Cancerul ovarian rămâne una dintre cele mai silențioase și agresive forme de cancer ginecologic. De cele mai multe ori, este diagnosticat în stadii avansate, moment în care tratamentul devine o adevărată cursă contra cronometru. Vestea bună este că, în ultimii ani, progresul în chirurgia minim-invazivă și personalizarea tratamentului oncologic au crescut semnificativ șansele de supraviețuire. Ce este cancerul ovarian? Cancerul ovarian este o proliferare necontrolată a celulelor din țesuturile ovarelor, glande reproductive situate de o parte și de alta a uterului. Această patologie afectează în special femeile aflate în perioada postmenopauză, însă poate apărea și la vârste mai tinere. Există mai multe tipuri histologice, dar cele mai frecvente sunt carcinoamele epiteliale ovariene. Boala este adesea asimptomatică în stadiile incipiente. Când apar simptomele – balonare persistentă, dureri pelvine, tulburări urinare sau digestive – tumora este, în cele mai multe cazuri, deja avansată. Diagnostic și stadializare – cheia alegerii tratamentului Un diagnostic corect și o stadializare precisă sunt esențiale pentru stabilirea conduitei terapeutice. Acest proces începe cu examenul clinic și continuă cu investigații imagistice – ecografie transvaginală, CT abdomino-pelvin sau RMN. Markerii tumorali, precum CA-125, pot oferi indicii, dar nu sunt suficienți pentru un diagnostic definitiv. Confirmarea se face prin biopsie sau, în multe cazuri, în timpul intervenției chirurgicale exploratorii. Stadializarea FIGO (International Federation of Gynecology and Obstetrics) clasifică boala de la stadiul I (localizat la ovare) până la stadiul IV (cu metastaze la distanță). Principalele opțiuni de tratament Tratamentul cancerului ovarian presupune o strategie complexă, adaptată fiecărei paciente în parte. Este esențial ca abordarea să fie una multidisciplinară, care să combine expertiza chirurgului oncolog cu recomandările oncologului medical și, uneori, ale geneticianului sau radioterapeutului. Obiectivul principal este controlul bolii și prelungirea supraviețuirii, cu o calitate cât mai bună a vieții. În cele mai multe cazuri, tratamentul oncologic al cancerului ovarian include intervenția chirurgicală și chimioterapia. La acestea se pot adăuga terapii țintite – cum ar fi inhibitorii PARP – sau imunoterapia, în funcție de profilul molecular al tumorii. Un diagnostic oncologic nu înseamnă că toate opțiunile se reduc la tratamente grele și invazive. Progresul chirurgiei minim-invazive poate schimba complet experiența pacientei. Chirurgia oncologică – fundamentul tratamentului curativ Chirurgia reprezintă piatra de temelie în tratamentul cancerului ovarian. În termeni oncologici, ținta este „citoreducția completă” – adică îndepărtarea întregului țesut tumoral vizibil din cavitatea abdominală și pelvină. Numeroase studii au arătat că succesul acestei etape este corelat direct cu supraviețuirea pe termen lung. Operația este, de regulă, una extinsă și poate include: Această intervenție poartă numele de „staging chirurgical complet” și este efectuată în bloc operator de către chirurgi cu experiență în patologia oncologică ginecologică. De cele mai multe ori, intervenția este deschisă (laparotomie), însă în anumite cazuri selecționate, chirurgia minim-invazivă poate fi utilizată cu succes. Rolul chirurgiei minim-invazive – laparoscopie și chirurgie robotică În ultimul deceniu, chirurgia minim-invazivă a revoluționat modul în care sunt tratate multe cancere abdominale, inclusiv cancerele ginecologice. Tehnicile laparoscopice și robotice permit realizarea acelorași gesturi chirurgicale complexe, dar cu traumă redusă asupra organismului. Avantajele majore ale chirurgiei minim-invazive sunt evidente: În plus, vizualizarea de înaltă rezoluție și instrumentele extrem de fine permit o disecție precisă chiar și în regiunile anatomice dificile, cum este pelvisul profund sau spațiul retroperitoneal. Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), integrează aceste tehnologii moderne în practica sa chirurgicală oncologică. În cazurile potrivite – selectate riguros în funcție de extensia bolii și de statusul pacientei – intervențiile minim-invazive pot înlocui cu succes chirurgia deschisă, oferind beneficii semnificative fără a compromite radicalitatea oncologică. Este important de menționat că nu toate pacientele pot beneficia de chirurgie minim-invazivă. Tumorile extinse, cu invazie multiplă a organelor intraabdominale, necesită în continuare chirurgia clasică. Însă acolo unde este posibil, această opțiune este de preferat. Chirurgie primară sau chirurgie după chimioterapie? Momentul optim al intervenției chirurgicale este stabilit de echipa multidisciplinară, în funcție de stadiul bolii și de starea generală a pacientei. Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), integrează aceste tehnici moderne în tratamentul chirurgical al pacientelor oncologice, acolo unde indicațiile sunt adecvate și sigure. Află dacă intervenția chirurgicală minim-invazivă este potrivită în cazul tău. Programează un consult de specialitate cu Dr. Drașovean Radu. Când este indicată chimioterapia? Chimioterapia reprezintă un pilon esențial în tratamentul cancerului ovarian, fiind indicată în marea majoritate a cazurilor, indiferent de stadiul bolii. Scopul principal al acestui tratament este distrugerea celulelor tumorale care nu pot fi îndepărtate chirurgical sau care s-ar putea răspândi în organism. De regulă, chimioterapia se administrează postoperator, ca tratament adjuvant, pentru a elimina eventualele celule maligne rămase la nivel microscopic și pentru a reduce riscul de recidivă. Acest lucru este valabil mai ales în stadiile II, III și IV ale bolii. În schimb, în cazurile avansate, când tumora este extinsă și nu poate fi excizată complet în siguranță de la prima intervenție, se poate recomanda o chimioterapie neoadjuvantă – administrată înainte de operație. Această strategie are rolul de a reduce dimensiunea masei tumorale, facilitând o intervenție chirurgicală mai eficientă, cu o rată mai mare de citoreducție completă. Regimul standard de chimioterapie pentru cancerul ovarian implică, în mod obișnuit, combinații de agenți chimioterapici pe bază de platină – în special carboplatină – asociate cu taxani, precum paclitaxelul. Acest protocol a demonstrat eficiență în distrugerea celulelor canceroase și este considerat „gold standard” în ghidurile internaționale. Tratamentul se desfășoară în mai multe cicluri, la intervale de 3 săptămâni, iar numărul total de cicluri variază în funcție de stadiul bolii și de răspunsul la terapie. În timpul fiecărui ciclu, pacienta este atent monitorizată pentru a evalua toleranța la tratament și pentru a preveni complicațiile – cele mai frecvente efecte adverse fiind greața, oboseala, alopecia, mielosupresia și neuropatia periferică. În ultimii ani, chimioterapia a fost completată de terapii țintite, administrate concomitent sau ulterior. Un exemplu important sunt inhibitorii PARP (Poly-ADP Ribose Polymerase), care blochează mecanismele de reparare a ADN-ului în celulele tumorale. Aceste terapii sunt în mod particular eficiente la pacientele cu mutații BRCA1 sau BRCA2, dar pot … Read more

Chirurgia hepato-bilio-pancreatică Chirurgia oncologică hepato-bilio-pancreatică reprezintă una dintre cele mai complexe ramuri ale chirurgiei generale. Această specialitate se concentrează pe diagnosticul și tratamentul chirurgical al tumorilor maligne localizate la nivelul ficatului, căilor biliare și pancreasului. Intervențiile din acest domeniu sunt esențiale pentru șansa la supraviețuire a pacienților, iar precizia actului chirurgical este decisivă. Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă laparoscopică și robotică, oferă pacienților tratamente de ultimă generație în chirurgia oncologică hepato-bilio-pancreatică, abordând fiecare caz cu maximă atenție la detalii și tehnologie modernă. Ce este chirurgia oncologică hepato-bilio-panacreatică? Chirurgia oncologică hepato-bilio-pancreatică reprezintă o subspecialitate a chirurgiei generale care se ocupă cu diagnosticul, tratamentul și managementul chirurgical al tumorilor maligne localizate la nivelul ficatului, căilor biliare și pancreasului. Aceste organe sunt esențiale pentru funcțiile metabolice fundamentale ale organismului, precum procesarea nutrienților, producția de bilă, detoxifierea sângelui și reglarea nivelului de glucoză. Tumorile hepatice primare, neoplasmele biliare și cancerul pancreatic sunt patologii cu potențial evolutiv rapid, caracterizate prin agresivitate biologică ridicată. În majoritatea cazurilor, controlul eficient sau vindecarea bolii necesită un tratament chirurgical radical, care presupune îndepărtarea completă a țesutului tumoral, asociată adesea cu limfadenectomie regională și, uneori, cu reconstrucții anatomice complexe. Din păcate, în această regiune anatomofuncțională delicată, depistarea leziunilor maligne într-un stadiu incipient este o provocare majoră. Simptomatologia este adesea nespecifică sau absentă în fazele timpurii ale bolii, ceea ce determină prezentarea pacienților într-un stadiu avansat. Această realitate conferă un rol esențial experienței chirurgului și abilității sale de a integra tehnici moderne de tratament. Aplicarea chirurgiei minim-invazive, laparoscopice sau robotice, în chirurgia hepato-bilio-pancreatică, a transformat paradigma terapeutică în ultimii ani. Aceste tehnici permit realizarea unor intervenții de mare finețe, cu traumă chirurgicală redusă, pierderi hemoragice minime și recuperare funcțională rapidă. În mâinile unui specialist cu pregătire avansată, cum este Dr. Drașovean Radu, chirurgia oncologică hepato-bilio-pancreatică devine nu doar o intervenție salvatoare de viață, ci și o șansă reală la o calitate a vieții postoperatorii optimă. Prin integrarea tehnologiilor de ultimă oră și prin adaptarea fiecărei intervenții la particularitățile pacientului și ale tumorii, chirurgia oncologică hepato-bilio-pancreatică oferă astăzi rezultate semnificativ îmbunătățite față de deceniile trecute, atât în ceea ce privește supraviețuirea globală, cât și recuperarea completă a pacienților. Indicațiile majore pentru chirurgia hepato-bilio-pancreatică Chirurgia oncologică hepato-bilio-pancreatică este indicată în tratamentul mai multor afecțiuni maligne care afectează ficatul, căile biliare sau pancreasul. Intervenția chirurgicală este, adesea, singura soluție curativă sau metoda principală de control al bolii. Printre principalele patologii care necesită abordare chirurgicală se numără: Carcinomul hepatocelular – este cea mai frecventă formă de cancer hepatic primar și apare, de obicei, pe fond de ciroză hepatică sau hepatită cronică virală. Chirurgia vizează rezecția tumorii prin segmentectomie sau lobectomie hepatică, cu scopul de a îndepărta complet formațiunea tumorală păstrând cât mai mult țesut hepatic sănătos. Colangiocarcinomul – cancerul căilor biliare este o patologie rară, dar foarte agresivă. În funcție de localizarea tumorii (intrahepatic, perihilar sau distal), tratamentul implică rezecții extinse hepatice, biliare și, uneori, pancreatice, asociate cu reconstrucția căilor biliare. Metastazele hepatice, în special cele secundare cancerului colorectal – reprezintă cea mai frecventă formă de afectare malignă a ficatului. Dacă metastazele sunt limitate și rezecabile, intervenția chirurgicală poate oferi o șansă reală la supraviețuire pe termen lung sau chiar vindecare. Cancerul de vezică biliară – este adesea descoperit în stadii avansate, fiind o boală silențioasă. Chirurgia constă în colecistectomie radicală asociată, frecvent, cu rezecții hepatice parțiale și limfadenectomie pentru a asigura excizia completă a țesutului tumoral. Tumorile periampulare și cancerul de cap de pancreas – sunt forme de neoplazii care necesită, de obicei, duodenopancreatectomie cefalică (procedura Whipple). Aceasta este una dintre cele mai complexe operații din chirurgia abdominală, implicând excizia capului pancreatic, a duodenului, a unei porțiuni din stomac și a căilor biliare distale. În funcție de localizarea, dimensiunea și extensia tumorii, chirurgia hepato-bilio-pancreatică poate presupune: Alegerea tehnicii operatorii este realizată după o evaluare atentă a imagisticii, a stării generale a pacientului și a extensiei bolii. În unele cazuri, chirurgia minim-invazivă laparoscopică sau robotică poate fi aplicată cu succes, oferind rezultate oncologice echivalente chirurgiei clasice, dar cu beneficii postoperatorii semnificative. Rolul chirurgiei minim-invazive în tratamentul oncologic În contextul oncologiei hepato-bilio-pancreatice, chirurgia minim-invazivă a devenit un standard de excelență, oferind beneficii majore pacienților eligibili. Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia laparoscopică și robotică, aplică aceste tehnici moderne în cazurile atent selecționate, adaptând abordarea la fiecare tip de leziune și la specificul pacientului. Prin utilizarea laparoscopiei și a chirurgiei robotice, trauma chirurgicală asupra organismului este minimizată considerabil. Inciziile de mici dimensiuni reduc stresul operator asupra țesuturilor, ceea ce se traduce printr-o scădere semnificativă a durerii postoperatorii și o recuperare mult mai rapidă. Un alt avantaj notabil al chirurgiei minim-invazive este reducerea pierderilor sanguine intraoperatorii, lucru esențial în chirurgia hepato-bilio-pancreatică, unde vascularizația bogată a organelor implicate poate transforma orice intervenție într-una cu risc hemoragic major. Menținerea unui câmp operator clar și controlul precis al sângerărilor favorizează rezecțiile complete și sigure din punct de vedere oncologic. Recuperarea pacienților operați minim-invaziv este vizibil accelerată. Aceștia pot relua alimentația mai devreme, își mobilizează organismul într-un timp mai scurt și, cel mai important, pot iniția tratamentele oncologice adjuvante – precum chimioterapia sau radioterapia – într-un interval optim, fără întârzieri care ar putea compromite prognosticul oncologic. Chirurgia robotică, pe care Dr. Drașovean Radu o folosește cu precădere în cazurile complexe, oferă un nivel de precizie excepțional. Instrumentele robotice permit mișcări extrem de fine, acces în spații anatomice dificil de abordat prin tehnici tradiționale și vizualizare 3D a structurilor, aspecte esențiale mai ales în rezecțiile hepatice profunde, în chirurgia căilor biliare sau în pancreatoduodenectomii. În zonele cu vascularizație bogată și anatomie complicată, cum sunt hilul hepatic sau regiunea capului pancreatic, chirurgia robotică devine un instrument de maximă utilitate, crescând șansele unei intervenții oncologice complete și sigure. Prin integrarea tehnologiei avansate în practica chirurgicală curentă, Dr. Drașovean Radu reușește să ofere pacienților cu patologii oncologice complexe o alternativă terapeutică modernă, care aduce beneficii semnificative în ceea ce privește atât rezultatele clinice, cât și calitatea vieții postoperatorii. Știai că? Pacienții care beneficiază de tratament … Read more

Mastitele sunt afecțiuni inflamatorii ale sânului, frecvent întâlnite în special în perioada alăptării, dar care pot apărea și în afara acesteia. Dincolo de disconfortul fizic, mastita poate complica serios starea generală de sănătate dacă nu este diagnosticată și tratată corect. În practica medicală modernă, abordarea mastitelor a evoluat considerabil, oferind pacientelor soluții rapide, eficiente și mai puțin traumatizante. Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă laparoscopică și robotică, explică în acest articol ce sunt mastitele, cum se manifestă și ce tratamente moderne sunt disponibile astăzi. Ce este mastita? Mastita reprezintă o inflamație acută sau cronică a țesutului mamar, apărută cel mai frecvent în context infecțios. Procesul inflamator se caracterizează prin instalarea rapidă a durerii locale, roșeață accentuată a pielii, tumefacție (edem) și, adesea, febră însoțită de frisoane. Această patologie afectează predominant femeile aflate în perioada alăptării, situație cunoscută sub denumirea de mastită lactațională. În acest caz, secreția laptelui și posibilele leziuni ale mamelonului favorizează pătrunderea agenților patogeni în parenchimul mamar. Totuși, mastita nu este exclusiv legată de perioada post-partum. Formele non-lactaționale pot surveni la orice vârstă, inclusiv în premenopauză și postmenopauză, fiind adesea asociate cu factori precum traumatismele locale, intervențiile chirurgicale anterioare, sau diverse comorbidități (diabet zaharat, imunodepresie). Nediagnosticată la timp sau tratată inadecvat, mastita poate progresa către complicații severe, cea mai importantă fiind abcesul mamar. Abcesul reprezintă acumularea de puroi într-o cavitate delimitată de țesut inflamat și necrozat, necesitând de cele mai multe ori intervenție chirurgicală pentru drenajul corect și complet al colecției purulente. Prin urmare, identificarea rapidă a simptomelor și instituirea tratamentului adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și pentru conservarea integrității anatomice și funcționale a sânului. Cauzele mastitelor Mastitele pot avea multiple cauze, în funcție de contextul în care apar, fie în perioada alăptării, fie independent de aceasta. Înțelegerea mecanismelor implicate este esențială pentru diagnosticarea și tratarea corectă a acestei afecțiuni. Cea mai frecventă cauză a mastitelor lactaționale este stagnarea laptelui în canalele galactofore. Acest fenomen, numit și stază de lapte, favorizează multiplicarea bacteriilor și crește riscul de infecție. Germenii patogeni, în special Staphylococcus aureus, pătrund prin microfisuri sau ragade ale mamelonului și determină instalarea procesului inflamator. În absența unui drenaj eficient al laptelui, inflamația se poate intensifica rapid, ducând la complicații locale severe. În ceea ce privește mastitele non-lactaționale, acestea sunt cauzate de o serie de factori de risc suplimentari, printre care: Trebuie subliniat că orice inflamație mamară apărută în afara perioadei de alăptare necesită o atenție specială. Este obligatoriu ca aceste cazuri să fie investigate minuțios pentru a exclude alte patologii grave, în special cancerul de sân, care poate debuta cu semne clinice asemănătoare unei mastite. Un diagnostic corect, realizat de un medic chirurg specializat, precum Dr. Drașovean Radu, este esențial pentru a stabili rapid cauza și pentru a institui tratamentul adecvat. Simptomele mastitei Manifestările clinice sunt adesea evidente și includ: În mastitele evoluate sau în caz de abces, pot apărea și fluctuații palpabile sau secreție purulentă la nivelul mamelonului. Când trebuie să mergi la medic? Orice durere persistentă a sânului, însoțită de semne inflamatorii sau febră, necesită consult medical urgent. Diagnosticul precoce și tratamentul rapid pot preveni complicațiile severe. Nu aștepta ca infecția să avanseze! Consultă-l din timp pe Dr. Drașovean Radu pentru o evaluare completă și pentru stabilirea celui mai eficient plan de tratament. Cum se diagnostichează mastita? Diagnosticul mastitei se bazează în principal pe o evaluare clinică riguroasă. Medicul specialist va analiza istoricul simptomelor – cum ar fi debutul durerii, intensitatea acesteia, prezența febrei, modificările locale ale sânului (roșeață, căldură, edem) – și va efectua un examen fizic atent. Palparea sânului permite identificarea zonelor de indurație, sensibilitate, eventuale colecții lichidiene sau semne de abces. În cazurile cu prezentare clinică tipică, diagnosticul poate fi stabilit rapid. Totuși, în situațiile în care există incertitudini sau când simptomatologia sugerează prezența unui abces mamar, se impune efectuarea unei ecografii mamare. Această investigație imagistică este esențială pentru a evalua structura internă a sânului, a detecta prezența colecțiilor purulente, a evidenția eventualele canale galactofore dilatate și a diferenția mastita de alte patologii mamare. Ecografia este o metodă non-invazivă, rapidă și extrem de eficientă în confirmarea diagnosticului și în ghidarea eventualelor intervenții terapeutice, cum ar fi puncția sau drenajul percutanat al unui abces. În anumite cazuri, mai ales când infecția este severă, recurentă sau nu răspunde la tratamentul inițial, medicul poate recomanda recoltarea unei probe din secreția mamară pentru efectuarea unei culturi bacteriene și a unei antibiograme. Aceasta permite identificarea exactă a agentului infecțios și adaptarea tratamentului antibiotic, crescând șansele de vindecare completă. De asemenea, analizele de sânge, precum hemoleucograma și proteina C reactivă (CRP), pot furniza informații utile privind severitatea inflamației și răspunsul organismului la infecție. Un diagnostic corect și rapid este cheia pentru inițierea tratamentului adecvat și prevenirea complicațiilor mastitei! Tratamentul mastitei – metode moderne și eficiente Tratamentul mastitelor se stabilește în funcție de stadiul bolii, severitatea simptomelor și prezența complicațiilor. Obiectivul principal este eliminarea infecției, reducerea inflamației și menținerea funcționalității sânului. În formele incipiente de mastită, tratamentul este conservator și presupune: Este vital ca tratamentul să fie instituit prompt, sub supravegherea unui medic specializat, pentru a preveni progresia infecției și apariția complicațiilor grave, cum ar fi abcesul mamar. Mastita recurentă – un semnal de alarmă Mastitele recurente necesită o abordare complexă, pentru identificarea cauzelor subiacente. Printre acestea se pot număra: În asemenea cazuri, Dr. Drașovean Radu efectuează investigații avansate și propune soluții personalizate de tratament, inclusiv intervenții chirurgicale corective, atunci când este necesar. Prevenirea mastitelor Deși nu toate mastitele pot fi prevenite, există câteva măsuri utile: De asemenea, în cazul mastitelor non-lactaționale, este importantă monitorizarea stării generale de sănătate și consultarea periodică a unui medic specialist. O abordare preventivă inteligentă poate reduce semnificativ riscul de apariție a mastitelor și a complicațiilor asociate! Ce se întâmplă dacă mastita nu este tratată? O mastită neglijată poate evolua rapid spre abces, septicemie sau, rar, complicații cronice care afectează definitiv sănătatea sânului. În plus, mastita cronică poate masca leziuni maligne, întârziind astfel diagnosticul precoce al cancerului mamar. De aceea, orice inflamație a sânului necesită o … Read more

Paratiroidectomia este una dintre cele mai eficiente soluții chirurgicale în tratarea adenoamelor paratiroidiene. Deși intervenția pare complexă, tehnicile moderne minim-invazive au simplificat semnificativ procedura, oferind pacienților recuperare rapidă și rezultate excelente. În acest articol vei afla exact ce presupune această intervenție, când este necesară și care sunt beneficiile reale pentru pacient. Ce sunt adenoamele paratiroidiene și când apar? Adenoamele paratiroidiene sunt tumori benigne care apar la nivelul glandelor paratiroide, situate posterior glandei tiroide. Cele patru glande paratiroide reglează nivelul calciului în organism prin secreția hormonului paratiroidian (PTH). Când una sau mai multe dintre acestea dezvoltă un adenom, nivelul PTH crește, determinând creșterea calciului în sânge – afecțiune numită hiperparatiroidism primar. Simptomele tipice includ oboseală cronică, dureri osoase, pietre renale recurente și chiar depresie. Este frecventă și apariția osteoporozei precoce, din cauza excesului de calciu mobilizat din oase. Dacă resimți astfel de simptome, nu ignora semnele – hiperparatiroidismul primar netratat poate duce la complicații grave. Te confrunți cu astfel de simptome? Nu amâna o consultație! Contactează-mă chiar astăzi pentru un diagnostic precoce. Diagnosticul și evaluarea preoperatorie Diagnosticarea corectă și precisă reprezintă primul și cel mai important pas către o intervenție chirurgicală de succes în cazul adenoamelor paratiroidiene. Procesul de diagnostic începe întotdeauna prin identificarea unor semne biochimice clare, mai exact, prin efectuarea analizelor de sânge specifice care măsoară nivelul calciului (calcemia) și al hormonului paratiroidian (PTH). În mod normal, hiperparatiroidismul primar este suspectat atunci când aceste analize relevă simultan creșterea persistentă a ambilor parametri: calciul seric și hormonul paratiroidian. Această combinație biochimică este extrem de sugestivă pentru un adenom paratiroidian, însă stabilirea exactă a localizării tumorii este esențială înainte de orice intervenție chirurgicală. Tocmai de aceea, diagnosticul biochimic este urmat obligatoriu de evaluarea imagistică riguroasă a glandelor paratiroide. Există mai multe tehnici imagistice avansate care permit identificarea precisă a adenoamelor. Ecografia cervicală reprezintă primul pas în această etapă, fiind rapidă, sigură, neinvazivă și extrem de eficientă în detectarea leziunilor paratiroidiene. Aceasta permite o vizualizare clară a glandelor paratiroide și identificarea adenoamelor cu dimensiuni chiar foarte mici. Scintigrafia cu sestamibi (cunoscută și sub denumirea de scanare sestamibi) este o altă tehnică imagistică esențială și extrem de valoroasă în evaluarea preoperatorie. Această metodă presupune administrarea intravenoasă a unei substanțe radioactive care se concentrează selectiv în adenoamele paratiroidiene active. Scanarea cu sestamibi este deosebit de eficientă, deoarece permite identificarea chiar și a adenoamelor ectopice, adică a acelor adenoame situate în poziții anatomice neobișnuite. În cazuri selectate, atunci când ecografia și scanarea sestamibi nu sunt concludente sau nu oferă suficiente informații despre localizarea precisă, se poate recurge la tomografia computerizată (CT). CT-ul cervical de înaltă rezoluție permite o evaluare detaliată și foarte precisă, având avantajul că poate identifica inclusiv glandele paratiroide ectopice situate retrosternal sau în alte poziții mai greu accesibile. Această abordare multidisciplinară și integrată a diagnosticului preoperator ajută la obținerea unor rezultate chirurgicale excelente, minimizând riscurile intervenției și asigurând o recuperare rapidă și fără complicații pentru pacient. Astfel, localizarea exactă preoperatorie a adenomului permite chirurgului să abordeze intervenția prin tehnici minim-invazive cu o precizie chirurgicală maximă, scurtând durata operației și crescând rata de succes a tratamentului. Ce se întâmplă după operație? După intervenția chirurgicală de paratiroidectomie, organismul începe rapid procesul de echilibrare a nivelului de calciu în sânge. În cele mai multe cazuri, nivelul crescut al calcemiei scade semnificativ chiar în primele ore și zile postoperator, revenind treptat la valori normale. Astfel, pacienții remarcă o ameliorare notabilă a simptomelor neplăcute, cum ar fi oboseala accentuată, durerile osoase sau senzația persistentă de slăbiciune musculară, încă din primele zile după operație. Pentru a monitoriza eficacitatea intervenției și a detecta rapid orice anomalie, este important ca pacienții să efectueze periodic teste sanguine care urmăresc nivelul calciului și al hormonului paratiroidian (PTH). În general, aceste analize se realizează la intervale regulate stabilite împreună cu medicul specialist, pentru a se asigura că glandele paratiroide rămase funcționează corespunzător și că nu există riscul reapariției adenoamelor. Recuperarea postoperatorie este, de obicei, rapidă și ușor de suportat. Majoritatea pacienților se pot întoarce la activitățile cotidiene obișnuite după câteva zile, fiind însă recomandată evitarea efortului fizic intens și a activităților solicitante în primele două-trei săptămâni. De asemenea, este esențial să se respecte recomandările medicului privind îngrijirea plăgii chirurgicale și administrarea eventualelor suplimente de calciu sau vitamine, pentru a asigura o recuperare completă și lipsită de complicații. Posibile complicații – cum le evităm? Deși rare, pot apărea complicații precum hipocalcemia tranzitorie (nivel scăzut al calciului) sau disfonia temporară cauzată de iritația nervului recurent laringeu. Aceste complicații sunt minimizate prin tehnica chirurgicală riguroasă și experiența echipei medicale. În practica mea, siguranța pacientului este prioritară, iar rata complicațiilor este extrem de redusă. Viața după paratiroidectomie – perspectiva pacientului Pacienții care au trecut prin această intervenție remarcă adesea o îmbunătățire semnificativă a calității vieții. Simptomele debilitante precum oboseala cronică și durerile osoase dispar în scurt timp. În plus, prevenirea complicațiilor pe termen lung (osteoporoză severă, insuficiență renală) reprezintă un beneficiu major al acestei intervenții. Vrei să experimentezi același rezultat pozitiv? Programează-te pentru o consultație și află cum poți beneficia de chirurgie minim-invazivă! Succesul paratiroidectomiei: experiența mea personală De-a lungul carierei mele ca medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă laparoscopică și robotică, am realizat intervenții de paratiroidectomie cu rezultate excelente. Consider că succesul acestei intervenții nu constă doar în eliminarea adenomului, ci și în redarea pacientului a unei vieți active și sănătoase, fără limitări. Alegerea corectă a chirurgului contează enorm Experiența și specializarea chirurgului în tehnici minim-invazive joacă un rol crucial. Alegând un chirurg experimentat, specializat în chirurgia laparoscopică și robotică, ai cele mai bune șanse pentru rezultate excelente și recuperare rapidă. Paratiroidectomia: șansa ta la o viață sănătoasă Paratiroidectomia pentru adenoame este astăzi o intervenție sigură și extrem de eficientă. Prin alegerea tehnicii minim-invazive, poți evita complicațiile majore și te poți bucura rapid de rezultate excelente. Nu aștepta ca simptomele să se agraveze. Paratiroidectomia modernă îți poate schimba viața – în bine și definitiv! Te invit să iei legătura cu mine.

Cancerul veziculei biliare reprezintă o patologie complexă și relativ rară, dar care poate avea consecințe grave dacă nu este depistată și tratată la timp. Dr. Radu Drașovean, medic primar chirurgie generală, cu expertiză în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), îți oferă informațiile esențiale despre acest tip de neoplasm, astfel încât să te poți proteja și să înțelegi mai bine importanța consultului medical la momentul oportun. Scopul meu este să te ghidez prin principalele aspecte legate de tumorile de la nivelul veziculei biliare, de la factori de risc și simptome până la opțiuni de tratament și șanse de vindecare. Nu uita că orice întârziere a unui consult sau a unui plan terapeutic adecvat poate duce la agravarea situației și la apariția complicațiilor. Informează-te corect și acționează responsabil! Ce este cancerul veziculei biliare Cancerul veziculei biliare, cunoscut și sub denumirile de tumora veziculei biliare, cancer vezicular sau carcinom vezicular, se dezvoltă la nivelul peretelui vezicii biliare. Vezicula biliară este un organ mic, în formă de pară, situat sub ficat, având rolul de a stoca și concentra bila, substanță indispensabilă în procesul de digestie. Tipuri frecvente Aceste tumori pot fi asociate și cu alte tumori ale tractului biliar, uneori extinzându-se către cancerul căilor biliare sau oncologie hepato-biliară mai extinsă. Când ne referim la cancer vezicular avansat sau cancerul veziculei biliare metastazat, situația este deja gravă, deoarece boala a depășit limitele veziculei și a implicat alte organe ori structuri. Factori de risc pentru cancerul veziculei biliare Nu poți controla întotdeauna toți factorii de risc pentru cancerul veziculei biliare, dar este important să cunoști câteva aspecte care cresc probabilitatea de a dezvolta această afecțiune. Printre acești factori de risc pentru cancerul veziculei biliare se numără: Chiar dacă prezența unui factor de risc nu înseamnă automat că vei dezvolta cancer vezicular, este esențial să fii vigilent și să îți programezi controale periodice atunci când apar simptome noi sau neliniștitoare. Simptomele cancerului veziculei biliare Simptomele cancerului veziculei biliare pot fi nespecifice, mai ales în stadii incipiente. Uneori, aceste simptome pot fi confundate cu alte tulburări digestive. Totuși, este foarte important să recunoști semnele care ar trebui să te trimită la medic: Dacă ignori aceste semne și amâni vizita la medic, cancerul veziculei biliare poate evolua spre stadii mai avansate, când șansele de vindecare scad semnificativ. Nu aștepta să devină totul mult prea complicat! Diagnosticul cancerului veziculei biliare Când ai simptome sau factori de risc care sugerează un posibil cancer vezicular, medicul va începe investigațiile. Diagnosticarea cancerului veziculei biliare necesită de obicei mai multe etape: 1. Consultația și examenul clinic 2. Analize de sânge 3. Investigații imagistice 4. Biopsia veziculei biliare Dacă te regăsești într-una dintre situațiile de mai sus, nu amâna testele și investigațiile! Programează-te la un consult de specialitate și află din timp care este starea ta de sănătate. Stadii ale cancerului veziculei biliare Stadiile cancerului veziculei biliare joacă un rol crucial în alegerea tratamentului și în estimarea prognosticului. În general, cancerul veziculei biliare este clasificat în funcție de gradul de invazie locală, implicarea ganglionilor limfatici și apariția metastazelor la distanță. Dacă boala este descoperită într-un stadiu incipient, șansele de control și rata de supraviețuire în cancerul veziculei biliare pot fi semnificativ îmbunătățite. Monitorizarea și investigațiile anuale sau semestriale, în funcție de recomandările medicului, te pot ajuta să previi situațiile critice. Opțiuni de tratament pentru cancerul veziculei biliare Tratamentul pentru cancerul veziculei biliare variază în funcție de stadiu, localizare și starea ta generală de sănătate. Dr. Radu Drașovean, medic specializat în tehnici minim-invazive (laparoscopice și robotice), îți poate spune că, în majoritatea cazurilor, intervenția chirurgicală rămâne piatra de temelie a tratamentului. Operația pentru cancerul veziculei biliare În cazul în care cancerul veziculei biliare este depistat într-un stadiu tardiv, ar putea fi necesare tratamente suplimentare: Nu de puține ori, pacienții se tem de operație, însă operația pentru cancerul veziculei biliare efectuată în condiții optime, de către un chirurg cu experiență, poate oferi un grad ridicat de siguranță și beneficii pe termen lung. În plus, tehnicile laparoscopice și robotice scurtează perioada de recuperare și reduc riscurile postoperatorii. Importanța prevenției și a controalelor periodice Prevenirea cancerului veziculei biliare presupune, în principal, evitarea factorilor de risc ajustabili, ca de exemplu supraponderalitatea și dieta bogată în grăsimi. Totuși, există și alte măsuri pe care le poți lua: Nu uita: dacă ignori inflamațiile biliare repetate, colecistitele cronice sau dacă lași calculii biliari neinvestigați, te poți expune riscului de a dezvolta adenocarcinom al veziculei biliare. Vino la un control de specialitate și asigură-te că vezicula ta biliară este sănătoasă! Cazurile de cancer vezicular avansat necesită intervenție și monitorizare permanentă. De aceea, orice simptom nou sau recurent trebuie evaluat fără întârziere. Ignorarea acestor semnale de alarmă poate duce la complicații grave, precum icterul obstructiv sau chiar metastazele hepatice. Investigații avansate și noi direcții în oncologia hepato-biliară Domeniul de oncologie hepato-biliară evoluează constant. În prezent, se fac studii pentru a dezvolta terapii țintite și imunoterapii care să vizeze direct celulele tumorale. Analizele genetice oferă tot mai multe date despre mutațiile specifice, iar acest lucru permite medicilor să personalizeze tratamentul. Noile abordări laparoscopice și robotice îți oferă șansa unei recuperări mai rapide și a unui nivel de precizie chirurgicală crescut. Deși cancerul veziculei biliare rămâne o provocare, progresele medicale fac posibilă detectarea mai precoce și controlul mai eficient al bolii. Fă-ți timp pentru sănătatea ta și nu lăsa temerile să te îndepărteze de investigații și controale. Cancerul veziculei biliare poate fi tratat și gestionat eficient dacă este diagnosticat la timp și dacă urmezi cu strictețe recomandările. Dr. Radu Drașovean, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), îți stă la dispoziție cu expertiza necesară, astfel încât să te bucuri de o viață cât mai sănătoasă și echilibrată. Ai grijă de tine și nu ezita să iei deciziile corecte la momentul potrivit! Contactează-mă astăzi pentru o evaluare completă și pentru a discuta despre cea mai bună abordare în cazul tău!

Cancerul de rect, cunoscut și ca cancer rectal, reprezintă apariția unor formațiuni maligne în ultima porțiune a intestinului gros, respectiv în rect. Fiind parte a spectrului de afecțiuni din oncologia colorectală, această boală poate avea un impact major asupra sănătății tale, mai ales dacă nu este diagnosticată și tratată la timp. Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică) își propune să-ți ofere informații esențiale despre cum să recunoști simptomele cancerului de rect, când să te prezinți la medic și care sunt opțiunile de tratament pentru cancerul de rect. În același timp, vreau să-ți arăt cum poți să-ți îmbunătățești șansele de vindecare, să-ți prelungești speranța de viață și să eviți complicațiile ce pot apărea dacă ignori semnele bolii. Semne precoce de cancer de rect și simptome care îți atrag atenția Să fii informat este primul pas către prevenție și diagnostic precoce. Semnele precoce de cancer de rect pot fi ușor de trecut cu vederea, mai ales dacă te gândești că simptomele tale ar putea fi cauzate de afecțiuni benigne, precum hemoroizii. Totuși, nu subestima semnalele pe care corpul tău ți le transmite: Dacă observi oricare dintre aceste simptome, nu amâna controlul medical. Chiar și o sângerare ușoară, neînsoțită de dureri, poate ascunde un proces malign în dezvoltare. Adesea, evoluția timpurie a bolii nu e evidentă, așa că nu lăsa lucrurile la voia întâmplării. Programează-te acum pentru un screening și nu aștepta agravarea simptomelor! Factori de risc pentru cancerul rectal: cine este mai vulnerabil Nu este suficient să știi care sunt simptomele. E important să înțelegi și factorii de risc ai cancerului rectal, pentru a vedea dacă te încadrezi într-o categorie predispusă să dezvolte boala. Printre cei mai importanți factori se numără: E important să conștientizezi că prezența unui factor de risc nu înseamnă că vei face sigur boala, dar îți crește șansele. Prevenția și screening-ul efectuat la timp îți pot salva viața, mai ales dacă te încadrezi într-o categorie cu risc crescut. Screening pentru cancerul de rect și importanța colonoscopiei Dacă ești deja la vârsta recomandată pentru investigații – în general, peste 45-50 de ani – sau dacă prezinți simptome suspecte, nu amâna procedurile de diagnostic. Unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru a depista cancerul rectal este colonoscopia pentru cancer rectal. De ce colonoscopia este esențială În cadrul unui screening pentru cancerul de rect, colonoscopia se recomandă la intervale regulate, în funcție de rezultatele examinării inițiale și de istoricul personal sau familial. Prin detectarea timpurie a leziunilor, șansele de a evita un cancer rectal avansat cresc semnificativ. Dacă ai peste 50 de ani sau ești la risc, fă-ți o programare pentru o colonoscopie pentru cancer rectal și evită complicațiile nedorite! Diagnosticul cancerului de rect și stadializarea bolii Pasul următor, după ce există suspiciune clinică sau imagistică, este diagnosticul cancerului de rect. Investigațiile folosite în mod obișnuit includ: Stadializarea cancerului de rect Stadializarea reprezintă procesul prin care se evaluează cât de mult s-a extins tumorile maligne în rect și în alte zone ale corpului. Stadializarea cancerului de rect se face, în general, folosind sistemul TNM (Tumor, Node, Metastasis). Acesta oferă informații despre: Cunoașterea stadiului exact al bolii te ajută să înțelegi ce opțiuni de terapie ai, care este pronosticul și cum poți optimiza supraviețuirea în cancerul de rect. Diferența dintre cancer rectal și cancer de colon Deși fac parte din aceeași sferă a oncologiei colorectale, există diferențe notabile între cancer rectal vs. cancer de colon: E important să știi aceste diferențe, fiindcă ele determină modul în care va fi planificat tratamentul personalizat pentru cancerul rectal. Abordarea terapeutică ține cont de localizarea exactă și stadiul bolii, dar și de particularitățile individuale. Tratamentul cancerului de rect: opțiuni și etape Un tratament al cancerului de rect eficient se bazează pe colaborarea dintre mai multe specialități: chirurgie, gastroenterologie, oncologie și radioterapie. Planul terapeutic este, de obicei, personalizat și poate include: Intervenții chirurgicale minim-invazive Tehnicile minim-invazive (laparoscopice sau robotice) sunt asociate cu: Dr. Radu Drașovean, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), recomandă adesea aceste tehnici atunci când situația clinică o permite. Scopul este de a-ți oferi o șansă mai bună la o recuperare rapidă, cu menținerea calității vieții pe termen lung. Cancerul rectal avansat și metastaze Atunci când boala progresează, pot apărea metastaze ale cancerului rectal în organe precum ficatul, plămânii sau chiar oasele. În fazele avansate, tratamentul include: Dacă te afli într-o etapă avansată, nu uita că și în aceste situații există opțiuni, inclusiv tratament personalizat pentru cancer rectal bazat pe teste genetice sau imunoterapie. Cu toate acestea, cu cât descoperi boala mai devreme, cu atât cresc șansele de a evita complicațiile severe. Supraviețuirea în cancerul de rect și importanța prevenției Rata de supraviețuire în cancerul de rect variază în funcție de stadiul bolii la momentul diagnosticului. Conform datelor din marile ghiduri internaționale de chirurgie oncologică, pacienții diagnosticați în stadii incipiente pot avea o rată de supraviețuire la 5 ani de peste 90%. Pentru stadiile avansate, această rată scade semnificativ. Cu cât boala este identificată mai devreme, cu atât ai perspective mai bune. Imaginează-ți cât de mult îți poate schimba viața un simplu control la timp. Am văzut, de-a lungul carierei mele, pacienți care, printr-un screening corect, au evitat complet apariția cancerului. Dar am văzut și cazuri tragice, în care ignorarea simptomelor și teama de doctor au dus la cancer rectal avansat și complicații ireversibile. Nu aștepta până când simptomele devin insuportabile. Contactează-mă pentru un consult și asigură-te că îți protejezi sănătatea! Riscurile amânării tratamentului și recidiva cancerului de rect Poate te gândești că mai poți aștepta puțin până să te prezinți la medic. Adevărul este că amânarea investigațiilor și a tratamentului crește probabilitatea ca tumora să se extindă și să apară o recidivă a cancerului de rect după o perioadă de aparentă vindecare. Știai că un număr considerabil de pacienți prezintă recidive tocmai pentru că nu și-au urmat planul de tratament corespunzător sau pentru că au ignorat controalele periodice? Ce riști dacă nu te prezinți la medic în timp util? Dacă … Read more