Rumo Digital

Cu siguranță, ai auzit măcar o dată despre procedurile chirurgicale destinate tratamentului cancerului gastric. Printre acestea, gastrectomia totală – sau rezecția gastrică completă – ocupă un loc esențial. Pentru că sănătatea ta merită toată atenția, îți voi explica în continuare ce înseamnă această intervenție chirurgicală pentru cancerul gastric, care sunt indicațiile, cum te pregătești, la ce să te aștepți după operație și, mai ales, de ce e atât de important să nu amâni controalele și recomandările medicului. Eu sunt Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, cu specializare în chirurgie minim-invazivă (laparoscopică și robotică). În practica mea de zi cu zi, văd pacienți care se confruntă cu multiple afecțiuni gastrointestinale, de la simple inflamații până la situații complexe precum cancerul gastric. Știu cât de dificil este să afli că ar putea fi nevoie de îndepărtarea stomacului, însă vreau să te asigur că ai la dispoziție soluții moderne și eficiente, menite să îți ofere cele mai bune șanse la o viață sănătoasă. De ce este necesară gastrectomia totală? Gastrectomia totală înseamnă chirurgia de îndepărtare a stomacului în întregime, fiind una dintre opțiunile terapeutice-cheie în tratamentul cancerului gastric. Deși poate părea un gest extrem, această intervenție salvează vieți, în special în cazurile unde boala este extinsă și implică porțiuni mari ale stomacului. Unele dintre principalele situații în care ai putea avea nevoie de o rezecție gastrică completă sunt: Dacă te regăsești într-unul dintre aceste cazuri și ți se recomandă o intervenție chirurgicală pentru cancer gastric, nu lăsa frica sau amânarea să preia controlul. Tumorile gastrice, netratate la timp, îți pot pune viața în pericol, existând risc crescut de răspândire a bolii și afectare a altor organe. Evaluarea și pregătirea preoperatorie Consultația inițială și investigațiile Pentru a te pregăti corespunzător, Dr. Radu Drașovean îți va recomanda mai întâi: În urma acestor investigații, vei afla clar dacă ai nevoie de gastrectomie totală sau dacă o altă procedură chirurgicală ori terapie oncologică ar fi mai potrivită. Oricum ar fi, îți recomand să nu amâni aceste examene. Timpul este esențial: un diagnostic precoce crește considerabil rata de succes a tratamentului și șansele tale de recuperare. Dacă bănuiești că ai simptome sugestive de afecțiuni gastrice, cum ar fi dureri persistente sau disconfort la înghițire, programează-te acum la o consultație. Așteptarea poate complica situația și poate reduce opțiunile terapeutice. Pregătirea pentru operație După stabilirea diagnosticului și înainte de operație, este posibil să urmezi unul sau mai multe dintre următoarele: Uneori, chimioterapia sau radioterapia neoadjuvantă pot fi recomandate înaintea procedurii de gastrectomie totală, pentru a reduce dimensiunea tumorii și a crește eficiența operației. Regimul exact depinde de stadiul bolii și de recomandările multidisciplinare (chirurg, oncolog, radioterapeut). Cum decurge procedura de gastrectomie totală Odată ce ești pregătit și ți-ai dat acordul informat, urmează operația propriu-zisă. În ultimii ani, s-a dezvoltat foarte mult gastrectomia totală laparoscopică, ceea ce înseamnă că intervenția se poate face minim-invaziv, cu incizii mici și recuperare mai rapidă. Eu, în calitate de medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia laparoscopică și robotică, recurg la aceste metode ori de câte ori este posibil, deoarece oferă rezultate excelente și un disconfort postoperator redus. Etapele principale ale intervenției Durata operației variază: poate fi între 3 și 5 ore, în funcție de complexitate și de tipul de abord. Avantajul major al unei gastrectomii totale laparoscopice este timpul de recuperare mai scurt și cicatricile reduse, ceea ce contează enorm atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Beneficiile și obiectivele gastrectomiei totale Scopul principal al acestei intervenții chirurgicale pentru cancer gastric este eliminarea completă a tumorii și a țesuturilor adiacente afectate, prevenind recidiva sau răspândirea bolii către alte structuri. Beneficiile includ: Este adevărat că traiul fără stomac implică unele schimbări semnificative în alimentație, însă cu o bună informare, educație nutrițională și urmărire medicală, poți avea o viață activă și echilibrată. Riscuri și complicații ale gastrectomiei totale Orice procedură chirurgicală majoră are riscuri, iar complicațiile gastrectomiei totale includ: Deși pot părea numeroase și grave, aceste riscuri sunt gestionabile printr-o echipă medicală experimentată și printr-o monitorizare atentă. Ignorarea oricărui semnal de alarmă – febră, dureri acute, slăbiciune accentuată sau scădere în greutate – poate agrava situația. Într-un context oncologic, orice întârziere poate duce la metastaze ori complicații redutabile, așa că nu amâna consultul dacă apar simptome neobișnuite. Nu ignora semnele pe care corpul tău ți le transmite! Dacă ai fost deja diagnosticat cu o afecțiune gastrică severă sau dacă ți s-a recomandat îndepărtarea stomacului, ia legătura cu un specialist și programează-te pentru evaluare. Prevenția și tratamentul la timp îți pot salva viața. Recuperarea după gastrectomie totală și viața de după operație Spitalizarea și îngrijirea imediată După procedura de gastrectomie totală, vei petrece în mod normal între 5 și 10 zile în spital, în funcție de modul în care decurge recuperarea postoperatorie. În această perioadă: Este posibil să ai un tub de dren care să evacueze excesul de lichid din zona operației. Acesta se îndepărtează atunci când riscul de acumulare scade considerabil. Dieta și suplimentele alimentare Odată ce medicul consideră că tranzitul intestinal este funcțional, vei putea începe să consumi alimente pe cale orală, însă treptat: Din cauza faptului că nu mai ai stomac, organismul tău nu va mai putea stoca și digera alimentele în același mod. De aceea: Respectarea indicațiilor și colaborarea cu echipa medicală (chirurg, oncolog, nutriționist) sunt fundamentale pentru o recuperare optimă după gastrectomia totală și pentru menținerea calității vieții. Urmărirea postoperatorie și controalele periodice După ce ai trecut de perioada inițială de recuperare, urmează controale periodice la 3, 6 și 12 luni sau conform schemei stabilite de medic. La aceste controale: Dacă lași timpul să treacă fără a-ți verifica starea, există riscul ca anumite probleme să se agraveze în liniște. De exemplu, deficiențele nutriționale pot duce la anemie severă, oboseală cronică sau fragilitate osoasă. Iar în cazul unui cancer gastric, orice amânare a urmăririi medicale poate face diferența între o recidivă depistată precoce și una mult avansată. Importanța abordării multidisciplinare În prezent, tratamentul cancerului gastric implică o echipă extinsă de specialiști: Toate aceste componente lucrează împreună pentru a-ți asigura … Read more

Te-ai întrebat vreodată cum poți preveni sau trata afecțiunile colonului înainte ca acestea să devină periculoase? Dr. Radu Drașovean, medic primar chirurgie generală, cu specializare în chirurgia minim-invazivă, îți spune direct: momentul potrivit pentru consult și diagnostic devine esențial. Întârzierea poate duce la complicații serioase, la agravarea simptomelor și, în unele cazuri, la imposibilitatea de a mai opta pentru soluții minim-invazive. Prin urmare, în rândurile următoare vei descoperi informații practice și actuale despre colectomia laparoscopică, ce beneficii îți poate aduce și de ce nu merită să amâni controlul medical. Ce este colectomia laparoscopică? Colectomia laparoscopică este o procedură chirurgicală prin care se îndepărtează parțial sau total o porțiune a colonului, folosind tehnici minim-invazive. Această metodă a evoluat semnificativ în ultimii ani, datorită progreselor tehnologice și experienței tot mai vaste a chirurgilor. Spre deosebire de chirurgia clasică, ce presupune incizii mari, colectomia laparoscopică implică doar mici incizii, prin care se introduc instrumente speciale și o cameră video ce oferă o vizualizare detaliată a interiorului cavității abdominale. De ce se face această operație? Dacă amâni consultul și simptomele se înrăutățesc, există riscul să ajungi într-o etapă în care o intervenție minim-invazivă să nu mai fie posibilă. În asemenea situații, recuperarea devine mult mai dificilă, iar riscurile de complicații cresc exponențial. Indicații pentru colectomia laparoscopică În general, indicațiile colectomiei laparoscopice includ: Când te confrunți cu oricare dintre afecțiunile de mai sus, ești sfătuit să nu amâni evaluarea medicală. De multe ori, un diagnostic și un tratament precoce pot face diferența dintre o recuperare rapidă și complicații nedorite. Procedura de colectomie laparoscopică Ca să înțelegi mai bine ce presupune acest tip de intervenție, iată câteva repere generale: 1. Anestezie generală Intervenția se desfășoară sub anestezie, iar tu vei fi monitorizat permanent de echipa de anestezie. 2. Incizii mici Se fac câteva incizii de dimensiuni reduse (1-2 cm), prin care se introduc trocarele (tuburi speciale) și camera video. 3. Mobilizarea segmentului de colon Zona afectată a colonului se separă cu atenție de structurile adiacente. 4. Secționarea și îndepărtarea segmentului Chirurgul folosește instrumente laparoscopice pentru a separa segmentul bolnav de restul colonului. Poate fi vorba de o colectomie parțială laparoscopică (doar o parte din colon) sau o colectomie totală laparoscopică (îndepărtarea completă a colonului), în funcție de diagnostic. 5. Anastomoza Se reconectează capetele intestinului rămas sau se creează stome (dacă este necesar, în funcție de situația clinică). Durata operației laparoscopice de colon variază în funcție de complexitatea cazului, dar de obicei se încadrează între 2 și 4 ore. În situații mai complicate, timpul poate crește. Ai nevoie de mai multe informații sau ai deja un diagnostic și cauți o a doua opinie medicală? Programează-te cât mai curând la un consult pentru a discuta detaliile și opțiunile terapeutice! Pregătirea pentru colectomia laparoscopică Pregătirea corectă pentru o colectomie laparoscopică face diferența între o intervenție cu risc minim și una cu posibile complicații: Dacă nu urmezi aceste indicații, riscul de complicații, inclusiv infecții sau probleme de vindecare, crește. O bună colaborare cu echipa medicală este vitală, deoarece fiecare detaliu poate influența rezultatul final. Colectomie laparoscopică vs colectomie clasică Comparând colectomia laparoscopică cu intervenția clasică (deschisă), poți observa imediat diferențele: Cu toate acestea, nu toți pacienții sunt candidați pentru colectomia laparoscopică. Decizia se ia în urma unei evaluări complexe, care ține cont de stadiul bolii, de localizarea leziunii și de starea ta generală de sănătate. Avantaje colectomiei laparoscopice Mă bucur să-ți spun că avantajele colectomiei laparoscopice sunt semnificative și demonstrează cât de mult a evoluat chirurgia colorectală: Dacă îți dorești o recuperare rapidă, un nivel de durere postoperatorie scăzut și rezultate oncologice care pot fi la fel de bune ca în chirurgia deschisă, această opțiune poate fi potrivită pentru tine. Risc și complicații asociate colectomiei laparoscopice Chiar dacă vorbim despre o tehnică modernă și bine controlată, este important să știi că riscurile și complicațiile colectomiei laparoscopice există: Deși incidența acestor complicații este relativ mică, ele pot apărea mai ales când boala este deja avansată sau când pregătirea preoperatorie a fost neglijată. Din nou, iată un motiv serios să nu amâni consultul – cu cât descoperim problemele mai devreme, cu atât șansele de reușită crescută sunt mai mari. Durata operației laparoscopice de colon În mod obișnuit, durata operației laparoscopice de colon se situează între 2 și 4 ore, așa cum menționam anterior. Timpul exact depinde de: Nu uita că, în unele situații, se poate trece de la abordul laparoscopic la cel deschis dacă apar dificultăți sau complicații intraoperatorii. Această conversie nu este un eșec, ci o măsură de siguranță pentru a te proteja. Recuperarea postoperatorie  Recuperarea postoperatorie este, de obicei, mai rapidă decât în cazul chirurgiei clasice. În primele ore după operație, vei fi atent monitorizat. Apoi: În mod normal, externarea se face la 3-5 zile postoperator, dacă nu există complicații. Totuși, orice semn de febră, dureri persistente sau modificări ale tranzitului intestinal ar trebui semnalat imediat. Dacă ignori aceste semne, există riscul să dezvolți probleme grave, care pot necesita reintervenție sau prelungirea spitalizării. Alimentația după colectomie laparoscopică Odată ajuns acasă, trebuie să fii atent la alimentația după colectomie laparoscopică, pentru a permite colonului tău să se adapteze noului context: Ascultă-ți corpul și urmărește dacă apar balonări, diaree sau constipație accentuată. De obicei, colonul are nevoie de câteva săptămâni să se obișnuiască. Dacă te confrunți cu tulburări persistente, nu aștepta să treacă de la sine. Solicită sprijin medical pentru ajustarea dietei sau a medicației. Dacă te preocupă perioada de recuperare și vrei să te asiguri că urmezi pașii corecți, nu ezita: Programează-te la un control postoperator! Colectomie parțială laparoscopică și colectomie totală laparoscopică Există două forme majore de îndepărtare a colonului minim-invaziv: 1. Colectomie parțială laparoscopică: 2. Colectomie totală laparoscopică: În ambele cazuri, abordarea laparoscopică aduce beneficii în ceea ce privește recuperarea și complicațiile postoperatorii, însă decizia finală se ia în urma unor investigații complexe, pentru a stabili cu precizie extinderea leziunii și starea ta generală. De ce este important să acționezi la timp Nu lăsa timpul să treacă. Programează chiar acum consultația la Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie … Read more

Tipurile cancerului colorectal Cancerul colorectal este una dintre cauzele principale ale deceselor asociate cancerului la nivel global, afectând atât bărbații, cât și femeile. Este un tip de cancer care se dezvoltă în colon (intestinul gros) sau rect, părți ale sistemului digestiv. Un aspect alarmant este că apare tot mai des în cazul populației tinere. Detectarea timpurie și înțelegerea tipurilor sale diverse pot îmbunătăți considerabil șansele de tratament și recuperare cu succes. În acest articol, voi explica diferitele tipuri de cancer colorectal, analizând caracteristicile, factorii de risc și opțiunile de tratament. Prin înțelegerea detaliată a cancerului colorectal, persoanele pot lua măsurile necesare pentru a-și reduce riscul și a depista orice semne timpurii ale bolii. Ce este cancerul colorectal? Cancerul colorectal apare atunci când celulele din colon sau rect încep să crească necontrolat, ducând la formarea de tumori. Aceste celule canceroase pot invada țesuturile învecinate și se pot răspândi în alte părți ale corpului, cum ar fi ficatul, plămânii sau ganglionii limfatici. Majoritatea cazurilor de cancer colorectal încep ca polipi, mici formațiuni pe mucoasa interioară a colonului sau rectului. În timp, unii dintre acești polipi pot deveni canceroși. Cancerul colorectal poate fi clasificat în mai multe tipuri, în funcție de locația cancerului, caracteristicile tumorii și tipul de celule implicate. Este esențial să înțelegem diferitele tipuri de cancer colorectal pentru a diagnostica, trata și gestiona mai bine boala. Tipuri de cancer colorectal 1. Adenocarcinomul Adenocarcinoamele sunt cel mai frecvent tip de cancer colorectal, reprezentând aproximativ 95% din toate cazurile. Aceste tumori se dezvoltă în celulele glandulare care căptușesc colonul sau rectul. Adenocarcinoamele pot începe ca polipi, care pot deveni canceroși în timp. Tumora se poate răspândi dincolo de colon sau rect către alte organe. Progresia de la un polip benign la un adenocarcinom malign poate dura câțiva ani, ceea ce face ca screeningul regulat să fie esențial pentru detectarea timpurie. Factorii de risc pentru adenocarcinom includ vârsta, istoricul familial de cancer colorectal, istoricul personal de polipi, un stil de viață sedentar, o dietă bogată în grăsimi și săracă în fibre, și anumite condiții genetice, cum ar fi sindromul Lynch și polipoza adenomatoasă familială (PAF). Opțiunile de tratament pentru adenocarcinom includ intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii, chimioterapia, radioterapia și terapiile țintite, în funcție de stadiul și localizarea cancerului. 2. Tumorile carcinoide Tumorile carcinoide sunt un tip rar de cancer colorectal care provine din celulele neuroendocrine din colon și rect. Aceste celule sunt responsabile pentru producerea hormonilor care reglează sistemul digestiv. Tumorile carcinoide cresc, de obicei, lent și nu provoacă simptome în stadiile incipiente. Când apar simptome, acestea pot include dureri abdominale, diaree și modificări ale obiceiurilor intestinale. Aceste tumori pot produce uneori cantități excesive de hormoni, ducând la o afecțiune cunoscută sub numele de sindrom carcinoid. Simptomele sindromului carcinoid includ înroșirea feței, diaree și probleme cardiace. Tratamentul tumorilor carcinoide poate include îndepărtarea chirurgicală a tumorii, chimioterapie și terapie hormonală, în funcție de stadiul cancerului și dacă acesta s-a răspândit la alte organe. 3. Tumorile stomacale gastrointestinale (GIST) Tumorile stomacale gastrointestinale (GIST) sunt o altă formă rară de cancer colorectal care își are originea în țesutul conjunctiv al tractului gastrointestinal. Aceste tumori pot apărea oriunde în sistemul digestiv, dar atunci când afectează colonul sau rectul, sunt considerate un tip de cancer colorectal. GIST-urile pot varia în dimensiune și pot fi canceroase sau nu. Unele GIST-uri sunt benigne, în timp ce altele pot fi maligne și se pot răspândi în alte părți ale corpului. Cauza GIST-urilor este adesea legată de mutații ale anumitor gene, cum ar fi gena KIT sau gena PDGFRA.  Tratamentul pentru GIST-uri implică, de obicei, intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii, împreună cu terapii țintite, cum ar fi imatinib (Gleevec) pentru tumorile care sunt rezistente la tratamentele convenționale. 4. Limfomul Limfomul este un tip de cancer care își are originea în sistemul limfatic și, deși este mai frecvent întâlnit în ganglionii limfatici și alte țesuturi limfatice, poate apărea și în colon și rect. Limfomul colorectal reprezintă doar un procent mic din totalul cancerelor colorectale, dar este totuși un tip important de care trebuie să fim conștienți. Limfoamele din colon pot prezenta simptome precum pierdere în greutate, dureri abdominale și sânge în scaun. Tratamentul limfomului colorectal include, de obicei, chimioterapie, radioterapie sau o combinație a ambelor, în funcție de tipul specific de limfom și de extinderea bolii. 5. Carcinomul cu celule scuamoase Carcinomul cu celule scuamoase este un tip rar de cancer colorectal care provine din celulele scuamoase, ce se află în căptușeala anusului și a rectului inferior. Acest tip de cancer este adesea asociat cu infecția cu papilomavirusul uman (HPV), care poate cauza modificări ale celulelor din regiunea anală.  Tratamentul pentru carcinomul cu celule scuamoase al colonului sau rectului include de obicei intervenția chirurgicală, împreună cu chimioterapie și/sau radioterapie, în funcție de stadiul bolii. 6. Carcinomul cu celule în inel semn Carcinomul cu celule în inel semn este o formă rară și agresivă de adenocarcinom, de obicei întâlnită în colon. Numele „inel semn” provine de la aspectul caracteristic al celulelor canceroase sub microscop, care seamănă cu inelele semn. Acest tip de cancer este mai frecvent la pacienții tineri și este adesea diagnosticat într-un stadiu avansat, ceea ce face dificil tratamentul eficient. Tratamentul pentru carcinomul cu celule în inel semn poate include chimioterapie, terapie țintită și intervenție chirurgicală. Cu toate acestea, din cauza naturii sale agresive, acest tip de cancer colorectal are de obicei un prognostic mai prost comparativ cu alte tipuri. Factorii de risc pentru cancerul colorectal Deși oricine poate dezvolta cancer colorectal, există mai mulți factori de risc care pot crește probabilitatea ca o persoană să dezvolte această afecțiune. Aceștia includ: Prevenirea și depistarea timpurie Prevenirea cancerului colorectal începe cu o înțelegere solidă a factorilor de risc implicați și cu adoptarea unor măsuri proactive pentru a-i minimiza. Deși unii factori de risc, cum ar fi vârsta sau istoricul familial, nu pot fi controlați, alegerile de stil de viață joacă un rol esențial în reducerea probabilității de a dezvolta boala. Măsurile preventive eficiente includ: Menținerea unei diete echilibrate, bogate în fibre, fructe și … Read more

Cancerul mamar, deși devastator, a înregistrat progrese semnificative în tratamentele disponibile în ultimele decenii. Pentru multe femei diagnosticate cu cancer mamar, tratamentul implică adesea o mastectomie — o procedură prin care unul sau ambii sâni sunt îndepărtați chirurgical pentru a elimina celulele canceroase. Deși îndepărtarea fizică a sânului/sânilor este esențială pentru prevenirea și tratamentul cancerului, aceasta reprezintă un eveniment ce schimbă viața, având un impact profund asupra stării emoționale și psihologice. Pentru multe femei, această pierdere este o experiență dificilă, care afectează nu doar aspectul fizic, ci și stima de sine și sentimentul de feminitate. Reconstrucția mamară după mastectomie reprezintă o opțiune care oferă speranță și vindecare. Aceasta permite femeilor să își recapete aspectul fizic, să își restabilească încrederea în propriul corp și să meargă mai departe pe drumul lor de recuperare. În acest articol, vei afla despre importanța reconstrucției mamare, tehnicile disponibile, beneficiile potențiale și aspectele de luat în considerare înainte de a lua decizia de a urma această procedură. Ce este reconstrucția mamară?  Reconstrucția mamară este o procedură chirurgicală care are ca scop refacerea formei sânului după o mastectomie. Aceasta poate ajuta femeile să se simtă întregi din nou, recreând forma sânului și restabilind simetria corpului. Procedura nu se limitează doar la îmbunătățiri estetice, ci joacă și un rol esențial în recuperarea emoțională și psihologică, permițând femeilor să îmbrățișeze noul lor normal cu încredere. Reconstrucția mamară poate avea loc fie imediat după mastectomie, fie după o anumită perioadă de timp, în funcție de starea generală de sănătate a femeii, tratamentul împotriva cancerului și pregătirea emoțională. Reconstrucția mamară imediată se realizează de obicei în cadrul aceleiași intervenții chirurgicale ca și mastectomia, în timp ce reconstrucția mamară amânată se face după câteva săptămâni, luni sau chiar ani, în funcție de preferințele pacientei și planul de tratament. De ce să iei în considerare reconstrucția mamară după mastectomie?  Decizia de a urma reconstrucția mamară este una personală și variază de la o femeie la alta. Pentru unele, reconstrucția sânului ajută la restabilirea unui sentiment de identitate și încredere, permițându-le să se simtă din nou ele însele după trauma tratamentului pentru cancer. Pentru altele, aceasta poate să nu fie o prioritate și pot prefera să îmbrățișeze noua lor formă corporală așa cum este. Totuși, reconstrucția mamară oferă o serie de beneficii care pot îmbunătăți atât bunăstarea fizică, cât și pe cea emoțională: Opțiuni pentru reconstrucția mamară Reconstrucția mamară vine în mai multe forme, fiecare având un set propriu de avantaje, dezavantaje și o potrivire în funcție de circumstanțele individuale ale fiecărei persoane. Mai jos, voi detalia cele două categorii principale de tehnici de reconstrucție mamară: reconstrucția bazată pe implanturi și reconstrucția autologă (sau prin folosirea de lambouri de țesut). 1. Reconstrucția mamară pe bază de implanturi Reconstrucția pe bază de implanturi este una dintre cele mai comune metode de reconstrucție mamară. Aceasta presupune utilizarea unor implanturi din silicon sau ser fiziologic pentru a recrea forma sânului. 2. Reconstrucția autologă (prin lambouri de țesut) Reconstrucția autologă implică utilizarea unui țesut din altă parte a corpului, precum abdomenul, spatele sau coapsele, pentru a recrea forma sânului. Această tehnică oferă un aspect și o senzație mai naturală comparativ cu implanturile, deoarece utilizează țesutul propriu al pacientei. 3. Abordarea combinată În unele cazuri, se utilizează o combinație între reconstrucția pe bază de implanturi și reconstrucția prin lambou. Aceasta poate fi ideală pentru paciente care au nevoie de un volum și o formă suplimentare după procedura cu lambou sau pentru cele care nu au suficient țesut pentru o reconstrucție completă cu lambou. O abordare hibridă poate ajuta la obținerea celor mai bune rezultate cosmetice, minimizând totodată riscurile. Factori de luat în considerare înainte de a decide reconstrucția mamară Alegerea metodei potrivite de reconstrucție mamară este o decizie complexă ce necesită o atenție deosebită asupra mai multor factori. Iată câțiva aspecte esențiale de luat în considerare atunci când decizi dacă reconstrucția mamară este opțiunea potrivită pentru tine: Considerații psihologice și suport Reconstrucția mamară după mastectomie nu este doar o procedură fizică; este o călătorie emoțională. Multe femei experimentează o gamă largă de sentimente pe parcursul acestui proces, de la speranță la incertitudine până la sentimentul de împuternicire. Suportul din partea profesioniștilor în sănătatea mentală, a grupurilor de suport sau a celor dragi este esențial pentru a face față acestor provocări emoționale. Discuțiile cu un consilier sau psiholog specializat în recuperarea după cancer pot oferi instrumente valoroase pentru a face față aspectelor emoționale ale procesului de reconstrucție. Grupurile de suport între persoane sunt, de asemenea, o modalitate excelentă de a te conecta cu alte femei care au trecut prin experiențe similare și de a împărtăși strategii de coping. Un pas spre vindecare Reconstrucția mamară după mastectomie este mai mult decât o procedură estetică. Este un pas transformator care poate juca un rol esențial în procesul de vindecare emoțională și fizică al multor femei. Indiferent dacă optezi pentru reconstrucția cu implanturi, reconstrucția autologă sau dacă alegi să nu urmezi deloc reconstrucția, este crucial ca femeile să aibă acces la informațiile și suportul necesar pentru a lua decizia care li se potrivește cel mai bine. Înțelegerea riscurilor, beneficiilor și a duratei recuperării pentru fiecare opțiune te va ajuta să iei o decizie informată care să se alinieze nevoilor și obiectivelor tale de sănătate. Amintește-ți, indiferent de drumul pe care îl alegi, călătoria ta este unică și suportul este disponibil la fiecare pas.Dacă iei în considerare reconstrucția mamară după mastectomie, nu ezita să solicitați o consultație cu mine pentru a explora opțiunile disponibile. Vindecarea este posibilă, iar cu suportul și ghidajul potrivit, poți să-ți recapezi puterea, frumusețea și încrederea.

Excizia leziunilor mamare reprezintă o procedură chirurgicală esențială în tratamentul diverselor afecțiuni ale sânului. Aceasta este indicată în cazul leziunilor benigne, dar și al celor maligne, fiind un pas fundamental în diagnosticarea și tratamentul corect al pacientelor. De-a lungul acestui articol, vom explora tehnicile de excizie, indicațiile medicale, riscurile și beneficiile, precum și evoluția postoperatorie a pacientelor. Ce sunt leziunile mamare? Leziunile mamare reprezintă orice modificare anormală apărută în țesutul mamar, care poate fi detectată prin diverse tehnici de imagistică. Aceste leziuni pot include o gamă largă de afecțiuni, de la chisturi benigne și fibroadenome până la tumori maligne, iar identificarea și evaluarea lor corectă sunt esențiale pentru stabilirea unui diagnostic precis și pentru alegerea celui mai potrivit tratament. Detectarea leziunilor mamare se face de obicei prin metode imagistice avansate, cum ar fi mamografia, ecografia mamară sau RMN-ul, fiecare dintre aceste tehnici având rolul să contribuie la o imagine detaliată a structurii sânilor și să ofere informații importante despre natura leziunii. Mamografia este, de exemplu, eficientă în depistarea leziunilor microcalcificate, iar ecografia este adesea folosită pentru a evalua natura unei mase, dacă aceasta este solidă sau plină cu lichid. Leziunile mamare pot fi clasificate în benigne și maligne. Leziunile benigne, precum chisturile sau fibroadenomul, sunt în general nepericuloase și nu se răspândesc în alte părți ale corpului. Totuși, în anumite cazuri, chiar și aceste leziuni pot provoca disconfort sau pot prezenta riscuri, motiv pentru care excizia poate fi necesară, mai ales dacă leziunea crește în dimensiuni sau cauzează simptome. Leziunile maligne, pe de altă parte, pot fi semnele unui cancer mamar. În astfel de cazuri, excizia chirurgicală este esențială nu doar pentru a obține un diagnostic definitiv (prin biopsie), ci și pentru a îndepărta tumorile și pentru a preveni răspândirea acestora. Indiferent de natura leziunii, evaluarea atentă și excizia la momentul oportun sunt fundamentale pentru succesul tratamentului și pentru sănătatea pe termen lung a pacientei. Tipuri de leziuni mamare care necesită excizie 1. Leziuni benigne: 2. Leziuni maligne: Tehnici de excizie a leziunilor mamare Excizia leziunilor mamare este o procedură care presupune îndepărtarea unui segment de țesut mamar, fie pentru a trata o leziune benignă, fie ca parte a unui tratament oncologic. Există mai multe abordări chirurgicale care pot fi utilizate, în funcție de tipul leziunii și de localizarea acesteia: 1. Excizia leziunii benigne: 2. Mastectomia parțială (sau lumpectomia): 3. Mastectomia totală: Indicațiile pentru excizia leziunilor mamare Indicațiile pentru excizia leziunilor mamare sunt variate și depind de natura leziunii, de vârsta pacientei, de istoricul medical și de preferințele personale ale acesteia. Printre cele mai frecvente motive pentru care o pacientă poate avea nevoie de excizie mamară se numără: Riscurile asociate cu excizia leziunilor mamare Ca orice intervenție chirurgicală, excizia leziunilor mamare implică anumite riscuri, care includ: Recuperarea postoperatorie și monitorizarea pacientelor Recuperarea după excizia unei leziuni mamare variază în funcție de tipul procedurii efectuate și de starea generală a pacientei. De obicei, pacientele pot pleca acasă în aceeași zi sau după o noapte de observație. Curiozități despre leziunile mamare și tratamentele lor 1. Leziunile mamare sunt frecvente la femei:  Aproape 50% dintre femei vor dezvolta o leziune benignă la un moment dat în viața lor. Chisturile și fibroadenomele sunt cele mai comune tipuri de leziuni benigne și sunt, de obicei, detectate între 20 și 40 de ani. 2. Leziunile maligne pot fi “tăcute”: Multe leziuni mamare maligne, mai ales în stadiile incipiente, nu cauzează simptome vizibile sau durere. De aceea, mamografiile și ecografiile regulate sunt esențiale pentru a le depista înainte de a se extinde. 3. Fibroadenomul, o leziune benignă frecventă, se poate micșora spontan: Deși fibroadenomele sunt adesea îndepărtate chirurgical, unele pot deveni mai mici în timp, fără a necesita intervenție. Totuși, dacă leziunea este mare sau provoacă disconfort, excizia este recomandată. 4. Biopsia chirurgicală este esențială în diagnosticarea precisă a cancerului mamar: Când se suspectează cancerul mamar, biopsia chirurgicală este metoda de aur pentru a confirma diagnosticul. Aceasta implică îndepărtarea unei mici porțiuni din leziune pentru a examina celulele la microscop. 5. Leziunile mamare pot apărea și la bărbați: Deși mult mai rare, leziunile mamare pot apărea și la bărbați, în special fibroadenomul sau chiar cancerul mamar. Acestea sunt adesea mai greu de diagnosticat din cauza lipsei de conștientizare. 6. Mamografia poate detecta modificări care nu sunt vizibile la palpare: Unele leziuni mamare, cum ar fi microcalcificările, pot fi vizibile doar prin mamografie, chiar dacă nu pot fi simțite manual. De aceea, examinările regulate sunt vitale. 7. Ciclul menstrual poate influența apariția leziunilor benigne: Unele leziuni mamare benigne, cum ar fi chisturile, pot deveni mai vizibile sau mai dureroase în timpul ciclului menstrual. Aceste leziuni sunt adesea hormonale și se pot modifica pe măsură ce nivelurile hormonale fluctuează. 8. Tehnologiile de imagistică mamară sunt în continuă evoluție: În ultimele decenii, tehnologiile de imagistică, cum ar fi tomosinteza (mamografie 3D), au îmbunătățit semnificativ precizia diagnosticării leziunilor mamare. Aceste noi tehnici pot detecta mai multe leziuni și pot reduce numărul de fals pozitive. 9. Leziunile mamare pot fi și genetice: Unele afecțiuni mamare, cum ar fi cancerul mamar, pot avea o componentă genetică. Mutarea BRCA1 și BRCA2 este asociată cu un risc crescut de cancer mamar și ovarian. Femeile cu aceste mutații pot opta pentru intervenții preventive, cum ar fi mastectomia profilactică. 10. Reconstrucția mamară este posibilă după excizie: După mastectomie sau excizia unei leziuni mamare mari, multe paciente optează pentru reconstrucție mamară. Aceasta poate fi realizată prin implanturi mamare sau prin reconstrucție cu țesut propriu (grefa de țesut). Reconstrucția ajută la restaurarea aspectului estetic al sânului și la îmbunătățirea încrederii în sine a pacientei. Concluzie Excizia leziunilor mamare este o procedură chirurgicală fundamentală, cu aplicații atât în tratamentele benigne, cât și în cele oncologice. Alegerea metodei de excizie depinde de caracteristicile leziunii, de starea generală a pacientei și de obiectivele tratamentului. În ciuda riscurilor asociate, excizia leziunilor mamare reprezintă un pas crucial în asigurarea unui diagnostic corect și în tratamentele care pot salva viața. Dacă ai descoperit o leziune mamară sau ai fost diagnosticată cu o afecțiune mamară, … Read more

Rezecția hepatică reprezintă una dintre cele mai importante intervenții chirurgicale utilizate în tratamentul tumorilor hepatice, fie ele primare sau secundare. Această procedură constă în îndepărtarea unei porțiuni a ficatului afectată de o tumoră malignă sau benignă, cu scopul de a elimina complet sau parțial formațiunea patologică. Succesul unei astfel de intervenții depinde de o selecție riguroasă a pacienților, de o tehnică chirurgicală precisă și de o recuperare postoperatorie bine gestionată. În prezent, rezecțiile hepatice sunt realizate atât prin metode deschise, cât și prin abordări minim-invazive, cum ar fi chirurgia laparoscopică sau chirurgia robotică, oferind pacienților beneficii semnificative în ceea ce privește reducerea morbidității și accelerarea vindecării. Tumori hepatice: clasificare și indicații pentru rezecție Tumorile hepatice pot fi clasificate în două categorii principale: primare, care iau naștere direct din celulele ficatului, și secundare, reprezentate de metastazele provenite din alte tipuri de cancer. În cazul tumorilor hepatice primare, cele mai frecvent întâlnite sunt carcinomul hepatocelular (HCC), colangiocarcinomul intrahepatic și, mai rar, adenomul hepatic sau hiperplazia nodulară focală. Carcinomul hepatocelular este strâns asociat cu prezența bolii hepatice cronice, cum ar fi ciroza, iar tratamentul chirurgical poate fi considerat doar la pacienții care prezintă o funcție hepatică compensată și care nu au afectare extrahepatică. Colangiocarcinomul intrahepatic, o tumoră malignă care se dezvoltă din epiteliul ductelor biliare, necesită de asemenea o rezecție extinsă, având în vedere agresivitatea sa. Pe de altă parte, tumorile hepatice secundare sunt reprezentate în principal de metastazele hepatice provenite de la cancerul colorectal, acestea având cea mai mare indicație de rezecție hepatică, în special atunci când sunt izolate și controlabile prin chirurgie. În unele cazuri, metastazele de la tumori neuroendocrine, cancer mamar sau melanom pot beneficia, de asemenea, de tratament chirurgical, cu scopul de a îmbunătăți supraviețuirea pe termen lung. Criterii de selectare a pacienților Nu toți pacienții diagnosticați cu o tumoră hepatică sunt candidați potriviți pentru rezecție. Decizia de a efectua intervenția chirurgicală trebuie să fie luată pe baza unei evaluări riguroase a mai multor factori critici. Printre aceștia se numără funcția hepatică a pacientului, care se evaluează utilizând scorurile Child-Pugh și MELD, pentru a determina gradul de deteriorare hepatică și riscurile asociate intervenției. De asemenea, este esențial ca volumul hepatic restant post-operator să fie suficient pentru a garanta o funcție hepatică normală. Starea generală a pacientului, inclusiv capacitatea de recuperare postoperatorie, reprezintă un alt factor important în luarea deciziei. În plus, absența bolii metastatice extrahepatice este un criteriu esențial, deoarece prezența metastazelor poate contraindica rezecția. În cazul pacienților cu ciroză avansată, rezecția hepatică este de obicei evitată, iar tratamentele alternative, cum ar fi transplantul hepatic sau terapiile loco-regionale, sunt preferate pentru a asigura o abordare mai sigură și eficientă a bolii. Tehnici de rezecție hepatică Intervențiile de rezecție hepatică pot fi clasificate în două tipuri principale: hepatectomii anatomice și hepatectomii non-anatomice. Hepatectomia anatomică presupune îndepărtarea unui segment sau a unui lob hepatic respectând structura vasculară și biliară naturală, ceea ce asigură o rezecție mai curată și reduce riscul de recidivă tumorală. Pe de altă parte, hepatectomia non-anatomică implică excizia tumorii cu o margine de siguranță, fără a respecta delimitările anatomice stricte ale ficatului, fiind utilizată mai ales în cazul metastazelor unice situate periferic. În funcție de amploarea intervenției, rezecțiile hepatice pot include lobectomii hepatice, în care se îndepărtează un lob întreg, segmentectomii, prin care sunt excizate unul sau mai multe segmente hepatice, trisegmentectomii, ce presupun îndepărtarea a trei segmente hepatice, sau rezecții atipice, care sunt realizate în funcție de localizarea tumorii, fără a respecta neapărat limitele anatomice clasice ale ficatului. Dezvoltarea tehnologiilor minim-invazive a permis introducerea chirurgiei laparoscopice pentru rezecțiile hepatice, o metodă care oferă avantaje semnificative, precum reducerea durerii postoperatorii, scăderea timpului de spitalizare și o recuperare mai rapidă. Cu toate acestea, chirurgia deschisă rămâne preferată în cazul tumorilor voluminoase, localizate profund sau care necesită rezecții extinse. Ce este rezecția hepatică? Procedura implică administrarea anesteziei generale pacientului, ceea ce îl va face să fie inconștient și să nu resimtă durere în timpul intervenției. În funcție de tipul de rezecție, chirurgul va face o incizie în abdomen. În cazul intervenției chirurgicale deschise, incizia va fi mai mare, iar în cazul rezecțiilor hepatice prin tehnici laparoscopice sau robotice, se fac mai multe incizii mici. Chirurgul va evalua cu atenție ficatul și structurile adiacente pentru a confirma planul de intervenție și pentru a ajusta orice detalii necesare. Apoi, ficatul va fi tăiat de-a lungul liniilor stabilite. Aceste etape pot include: În unele cazuri, pot fi plasate drenaje pentru a elimina lichidele acumulate după operație. La final, incizia abdominală va fi închisă cu suturi sau capse. Pregătirea pentru procedura de rezecție hepatică Înainte de realizarea unei rezecții hepatice, sunt esențiale mai multe etape pregătitoare care ajută la obținerea celor mai bune rezultate și la minimizarea riscurilor. Acestea includ: Aceste măsuri ajută la optimizarea șanselor unei intervenții reușite și la protejarea sănătății tale. Riscuri și complicații Rezectia hepatică, fiind o intervenție chirurgicală majoră, comportă riscuri semnificative. Printre cele mai frecvente riscuri se numără hemoragia intraoperatorie, care poate necesita intervenții suplimentare pentru controlul sângerării. De asemenea, insuficiența hepatică post-rezecție reprezintă o complicație severă, care poate pune în pericol funcția hepatică globală a pacientului. Infecțiile postoperatorii sunt o altă provocare, iar riscul de apariție a complicațiilor biliare, precum fistulele biliare sau stenozele, poate afecta negativ recuperarea pacientului. Un alt risc important în perioada postoperatorie este dezvoltarea trombozelor venoase hepatice, o complicație ce poate duce la obstrucția fluxului sanguin și la o deteriorare suplimentară a funcției hepatice. Aceste cazuri necesită o atenție specială și un tratament prompt pentru a preveni agravarea situației. Pentru a minimiza riscurile și a îmbunătăți prognosticul pacientului, gestionarea acestora se bazează pe o monitorizare riguroasă în perioada postoperatorie, folosirea unor tehnici chirurgicale moderne și precise, și implementarea unui protocol de îngrijire perioperatorie structurat, care să includă măsuri pentru prevenirea și tratamentul rapid al oricăror complicații. Recuperarea după rezecția hepatică Perioada imediată postoperatorie este una critică și necesită monitorizare atentă în secția de terapie intensivă pentru primele 24-48 de ore, timp în care se urmăresc semnele precoce de insuficiență hepatică, hemoragie sau … Read more

Dr. Radu Drasovean, medic primar în chirurgie generală, cu o vastă experiență în tehnici minim-invazive, inclusiv laparoscopie și chirurgie robotică, inițiază o campanie specială menită să crească gradul de conștientizare și să faciliteze accesul pacienților la servicii medicale de specialitate. Campania se adresează în special pacienților din regiunile Nord-Est și Transilvania, oferindu-le oportunitatea de a beneficia de consultații gratuite și reduceri semnificative la intervențiile chirurgicale necesare. Campania se desfășoară în perioada 01.01.2025 – 31.03.2025, având ca obiective principale: Campania reprezintă un efort susținut de a oferi acces facilitat la servicii medicale de specialitate pentru locuitorii din regiunile N-E și Transilvania. Această inițiativă are ca principal obiectiv creșterea gradului de conștientizare asupra importanței sănătății și încurajarea pacienților să apeleze la consultații preventive și tratamente chirurgicale atunci când este necesar. Prin oferirea de consultații gratuite și reduceri semnificative pentru intervențiile chirurgicale recomandate, dorim să eliminăm barierele care împiedică pacienții să solicite îngrijire medicală la timp. Fie că este vorba despre o afecțiune deja diagnosticată sau despre simptome care necesită investigații suplimentare, această campanie le oferă pacienților oportunitatea de a beneficia de expertiza unui specialist în chirurgie generală, fără costuri suplimentare pentru consultație. Mai mult decât atât, cei care necesită intervenții chirurgicale pot accesa un discount de 10% pentru orice procedură efectuată în urma consultației, având posibilitatea de a programa intervenția până la finalul anului 2025. Ne dorim ca această inițiativă să aibă un impact pozitiv asupra comunității și să contribuie la reducerea numărului de cazuri grave care ajung la medic în stadii avansate. Prevenția și tratamentul la timp sunt esențiale pentru menținerea unei stări de sănătate optime, iar prin această campanie oferim pacienților șansa de a face primul pas spre îngrijirea adecvată a sănătății lor. Zonele vizate Această inițiativă vine în sprijinul pacienților care, din diverse motive, amână vizita la medic sau intervențiile necesare, ceea ce poate duce la agravarea afecțiunilor și complicații grave. Nu lăsa problemele medicale să avanseze – acționează acum! Cele mai comune afecțiuni tratate în cadrul campaniei Informarea corectă a pacienților cu privire la afecțiunile chirurgicale frecvente este esențială pentru prevenirea complicațiilor și asigurarea unui tratament adecvat la timp. Printre cele mai comune probleme chirurgicale care pot fi abordate în cadrul campaniei se numără: 1. Apendicita acută Apendicita acută reprezintă una dintre cele mai frecvente urgențe chirurgicale și apare ca urmare a inflamației apendicelui, un segment mic al intestinului gros, situat în partea inferioară dreaptă a abdomenului. Afecțiunea este mai des întâlnită în rândul tinerilor, dar poate afecta persoane de toate vârstele. Debutul simptomelor este, de obicei, brusc și se manifestă prin dureri abdominale inițial difuze, care ulterior se localizează în fosa iliacă dreaptă. Pe lângă durere, pacienții pot prezenta greață, vărsături, febră moderată și lipsa poftei de mâncare. În lipsa unui tratament adecvat, inflamația progresează rapid, putând duce la complicații severe precum perforația apendicelui, peritonita sau abcese intraabdominale, care necesită intervenții chirurgicale mai complexe și prelungesc perioada de recuperare. Diagnosticul se stabilește prin evaluare clinică, analize de laborator și investigații imagistice, cum ar fi ecografia abdominală sau tomografia computerizată. Singurul tratament eficient este apendicectomia, o intervenție chirurgicală care poate fi realizată prin tehnici minim-invazive (laparoscopie) sau prin chirurgie clasică, în funcție de gravitatea cazului. Intervenția chirurgicală efectuată la timp asigură o recuperare rapidă și reduce riscul de complicații. 2. Herniile (inghinale, ombilicale, epigastrice) Herniile, fie că sunt inghinale, ombilicale sau epigastrice, reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită, în special în rândul persoanelor care depun efort fizic intens, dar și la bărbați, din cauza particularităților anatomice ale peretelui abdominal. Acestea apar atunci când un organ sau o parte a acestuia împinge printr-un punct slăbit al peretelui abdominal, formând o proeminență vizibilă și adesea dureroasă. Deși la debut pot fi asimptomatice sau pot provoca doar un ușor disconfort, herniile au un caracter progresiv și nu se vindecă de la sine. În lipsa unui tratament adecvat, acestea pot crește în dimensiune și pot duce la complicații severe, precum încarcerarea (blocarea conținutului herniar, care devine imposibil de reintrodus în cavitatea abdominală) sau strangularea (oprirea fluxului sanguin către organul afectat, ceea ce poate duce la necroză și infecții grave). Singura soluție eficientă pentru corectarea herniilor este intervenția chirurgicală, care poate fi realizată fie prin tehnici clasice, fie minim-invazive, precum laparoscopia sau cura robotică. Intervenția precoce nu doar că previne apariția complicațiilor, dar și asigură o recuperare mai rapidă și mai puțin traumatică pentru pacient, permițând o reintegrare rapidă în activitățile cotidiene. 3. Litiaza biliară (colecistita) Litiaza biliară, cunoscută și sub denumirea de colecistită calculoasă, reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită, caracterizată prin prezența calculilor (pietrelor) în vezica biliară. Aceasta afectează în special femeile cu vârsta de peste 40 de ani, în special pe cele care au un stil de viață sedentar, suferă de obezitate sau urmează diete bogate în grăsimi și carbohidrați rafinați. În fazele incipiente, litiaza biliară poate fi asimptomatică, însă, pe măsură ce boala progresează, pacienții pot experimenta episoade recurente de durere intensă în partea dreaptă a abdomenului, greață, vărsături și disconfort postprandial, în special după mese copioase sau bogate în grăsimi. În cazurile severe, calculii biliari pot bloca fluxul normal al bilei, ducând la inflamații grave, infecții și complicații, cum ar fi colecistita acută sau pancreatita biliară. Tratamentul recomandat pentru această afecțiune este colecistectomia laparoscopică – o intervenție minim-invazivă prin care vezica biliară este îndepărtată pentru a preveni crizele dureroase recurente și complicațiile severe. Această procedură modernă permite pacienților o recuperare rapidă, cu un disconfort minim și reintegrare rapidă în activitățile zilnice. Ignorarea simptomelor și amânarea tratamentului pot crește riscul de complicații grave, făcând necesară o intervenție chirurgicală de urgență. 4. Afecțiuni oncologice (cancer gastric, colorectal) Cancerul gastric și colorectal reprezintă unele dintre cele mai frecvente și severe afecțiuni oncologice, având un impact major asupra sănătății pacienților. Aceste tipuri de cancer se dezvoltă adesea silențios în stadiile incipiente, fără simptome evidente, ceea ce face ca diagnosticul precoce să fie esențial. Depistarea timpurie a acestor afecțiuni permite aplicarea unor tratamente mai eficiente și mai puțin invazive, crescând semnificativ șansele de supraviețuire și îmbunătățind calitatea vieții pacientului. Intervențiile chirurgicale efectuate într-un stadiu … Read more