Uncategorized

Dr. Radu Drasovean, medic primar în chirurgie generală, cu o vastă experiență în tehnici minim-invazive, inclusiv laparoscopie și chirurgie robotică, inițiază o campanie specială menită să crească gradul de conștientizare și să faciliteze accesul pacienților la servicii medicale de specialitate. Campania se adresează în special pacienților din regiunile Nord-Est și Transilvania, oferindu-le oportunitatea de a beneficia de consultații gratuite și reduceri semnificative la intervențiile chirurgicale necesare. Campania se desfășoară în perioada 01.01.2025 – 31.03.2025, având ca obiective principale: Campania reprezintă un efort susținut de a oferi acces facilitat la servicii medicale de specialitate pentru locuitorii din regiunile N-E și Transilvania. Această inițiativă are ca principal obiectiv creșterea gradului de conștientizare asupra importanței sănătății și încurajarea pacienților să apeleze la consultații preventive și tratamente chirurgicale atunci când este necesar. Prin oferirea de consultații gratuite și reduceri semnificative pentru intervențiile chirurgicale recomandate, dorim să eliminăm barierele care împiedică pacienții să solicite îngrijire medicală la timp. Fie că este vorba despre o afecțiune deja diagnosticată sau despre simptome care necesită investigații suplimentare, această campanie le oferă pacienților oportunitatea de a beneficia de expertiza unui specialist în chirurgie generală, fără costuri suplimentare pentru consultație. Mai mult decât atât, cei care necesită intervenții chirurgicale pot accesa un discount de 10% pentru orice procedură efectuată în urma consultației, având posibilitatea de a programa intervenția până la finalul anului 2025. Ne dorim ca această inițiativă să aibă un impact pozitiv asupra comunității și să contribuie la reducerea numărului de cazuri grave care ajung la medic în stadii avansate. Prevenția și tratamentul la timp sunt esențiale pentru menținerea unei stări de sănătate optime, iar prin această campanie oferim pacienților șansa de a face primul pas spre îngrijirea adecvată a sănătății lor. Zonele vizate Această inițiativă vine în sprijinul pacienților care, din diverse motive, amână vizita la medic sau intervențiile necesare, ceea ce poate duce la agravarea afecțiunilor și complicații grave. Nu lăsa problemele medicale să avanseze – acționează acum! Cele mai comune afecțiuni tratate în cadrul campaniei Informarea corectă a pacienților cu privire la afecțiunile chirurgicale frecvente este esențială pentru prevenirea complicațiilor și asigurarea unui tratament adecvat la timp. Printre cele mai comune probleme chirurgicale care pot fi abordate în cadrul campaniei se numără: 1. Apendicita acută Apendicita acută reprezintă una dintre cele mai frecvente urgențe chirurgicale și apare ca urmare a inflamației apendicelui, un segment mic al intestinului gros, situat în partea inferioară dreaptă a abdomenului. Afecțiunea este mai des întâlnită în rândul tinerilor, dar poate afecta persoane de toate vârstele. Debutul simptomelor este, de obicei, brusc și se manifestă prin dureri abdominale inițial difuze, care ulterior se localizează în fosa iliacă dreaptă. Pe lângă durere, pacienții pot prezenta greață, vărsături, febră moderată și lipsa poftei de mâncare. În lipsa unui tratament adecvat, inflamația progresează rapid, putând duce la complicații severe precum perforația apendicelui, peritonita sau abcese intraabdominale, care necesită intervenții chirurgicale mai complexe și prelungesc perioada de recuperare. Diagnosticul se stabilește prin evaluare clinică, analize de laborator și investigații imagistice, cum ar fi ecografia abdominală sau tomografia computerizată. Singurul tratament eficient este apendicectomia, o intervenție chirurgicală care poate fi realizată prin tehnici minim-invazive (laparoscopie) sau prin chirurgie clasică, în funcție de gravitatea cazului. Intervenția chirurgicală efectuată la timp asigură o recuperare rapidă și reduce riscul de complicații. 2. Herniile (inghinale, ombilicale, epigastrice) Herniile, fie că sunt inghinale, ombilicale sau epigastrice, reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită, în special în rândul persoanelor care depun efort fizic intens, dar și la bărbați, din cauza particularităților anatomice ale peretelui abdominal. Acestea apar atunci când un organ sau o parte a acestuia împinge printr-un punct slăbit al peretelui abdominal, formând o proeminență vizibilă și adesea dureroasă. Deși la debut pot fi asimptomatice sau pot provoca doar un ușor disconfort, herniile au un caracter progresiv și nu se vindecă de la sine. În lipsa unui tratament adecvat, acestea pot crește în dimensiune și pot duce la complicații severe, precum încarcerarea (blocarea conținutului herniar, care devine imposibil de reintrodus în cavitatea abdominală) sau strangularea (oprirea fluxului sanguin către organul afectat, ceea ce poate duce la necroză și infecții grave). Singura soluție eficientă pentru corectarea herniilor este intervenția chirurgicală, care poate fi realizată fie prin tehnici clasice, fie minim-invazive, precum laparoscopia sau cura robotică. Intervenția precoce nu doar că previne apariția complicațiilor, dar și asigură o recuperare mai rapidă și mai puțin traumatică pentru pacient, permițând o reintegrare rapidă în activitățile cotidiene. 3. Litiaza biliară (colecistita) Litiaza biliară, cunoscută și sub denumirea de colecistită calculoasă, reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită, caracterizată prin prezența calculilor (pietrelor) în vezica biliară. Aceasta afectează în special femeile cu vârsta de peste 40 de ani, în special pe cele care au un stil de viață sedentar, suferă de obezitate sau urmează diete bogate în grăsimi și carbohidrați rafinați. În fazele incipiente, litiaza biliară poate fi asimptomatică, însă, pe măsură ce boala progresează, pacienții pot experimenta episoade recurente de durere intensă în partea dreaptă a abdomenului, greață, vărsături și disconfort postprandial, în special după mese copioase sau bogate în grăsimi. În cazurile severe, calculii biliari pot bloca fluxul normal al bilei, ducând la inflamații grave, infecții și complicații, cum ar fi colecistita acută sau pancreatita biliară. Tratamentul recomandat pentru această afecțiune este colecistectomia laparoscopică – o intervenție minim-invazivă prin care vezica biliară este îndepărtată pentru a preveni crizele dureroase recurente și complicațiile severe. Această procedură modernă permite pacienților o recuperare rapidă, cu un disconfort minim și reintegrare rapidă în activitățile zilnice. Ignorarea simptomelor și amânarea tratamentului pot crește riscul de complicații grave, făcând necesară o intervenție chirurgicală de urgență. 4. Afecțiuni oncologice (cancer gastric, colorectal) Cancerul gastric și colorectal reprezintă unele dintre cele mai frecvente și severe afecțiuni oncologice, având un impact major asupra sănătății pacienților. Aceste tipuri de cancer se dezvoltă adesea silențios în stadiile incipiente, fără simptome evidente, ceea ce face ca diagnosticul precoce să fie esențial. Depistarea timpurie a acestor afecțiuni permite aplicarea unor tratamente mai eficiente și mai puțin invazive, crescând semnificativ șansele de supraviețuire și îmbunătățind calitatea vieții pacientului. Intervențiile chirurgicale efectuate într-un stadiu … Read more

Duodenopancreatectomia, adesea cunoscută sub denumirea de procedura Whipple, este o intervenție chirurgicală complexă

Cancerul gastric, cunoscut și sub numele de cancer de stomac, este un tip de malignitate care începe în mucoasa stomacului. Deși ratele cancerului gastric au scăzut la nivel global, acesta rămâne o problemă majoră de sănătate, în special în anumite regiuni, cum ar fi Asia de Est. Detectarea precoce este esențială pentru îmbunătățirea ratei de supraviețuire, însă, din păcate, multe cazuri sunt diagnosticate în stadii avansate din cauza simptomelor nespecifice. Acest articol va acoperi simptomele, factorii de risc, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament pentru cancerul gastric. Ce este cancerul gastric? Cancerul gastric apare atunci când celulele din stomac cresc necontrolat, formând o tumoră. Majoritatea cancerelor gastrice sunt adenocarcinoame, care încep în celulele glandulare ale mucoasei stomacului. Alte tipuri, mai rare, includ limfoamele, tumorile stromale gastrointestinale și tumorile carcinoide. Tipuri de cancer gastric: Simptomele cancerului gastric Simptomele cancerului gastric sunt adesea vagi și nespecifice în stadiile incipiente, ceea ce poate duce la întârzieri în diagnostic. Simptomele comune includ: Dacă experimentezi oricare dintre aceste simptome, mai ales dacă persistă în timp, este esențial să consulți un medic pentru o evaluare completă. Factori de risc pentru cancerul gastric Mai mulți factori pot crește riscul de a dezvolta cancer gastric, inclusiv: Cum se diagnostichează cancerul gastric? Detectarea precoce a cancerului gastric poate îmbunătăți semnificativ prognosticul. Dacă se suspectează cancerul gastric, medicul tău poate utiliza mai multe instrumente de diagnostic: Stadiile cancerului gastric Odată diagnosticat, cancerul este stadializat în funcție de cât de mult s-a răspândit: Opțiuni de tratament pentru cancerul gastric Tratamentul depinde de stadiul, tipul și starea generală de sănătate a pacientului. Tratamentele comune includ: 1. Chirurgie Chirurgia este cea mai comună opțiune curativă, mai ales atunci când cancerul este detectat precoce. 2. Chimioterapie Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Poate fi administrată înainte de operație (neoadjuvantă) pentru a micșora tumora sau după operație (adjuvantă) pentru a elimina celulele canceroase rămase. 3. Radioterapia Radioterapia utilizează raze de energie înaltă pentru a ținti și distruge celulele canceroase. Este adesea combinată cu chimioterapia pentru rezultate mai eficiente. 4. Terapia țintită Medicamentele țintite, cum ar fi trastuzumab (pentru cancerele gastrice HER2-pozitive), atacă specific celulele canceroase fără a afecta țesuturile sănătoase din jur. 5. Imunoterapia Acest tratament de ultimă generație ajută sistemul imunitar să recunoască și să lupte împotriva celulelor canceroase. Imunoterapia este utilizată de obicei în cazurile avansate. Prognostic și rate de supraviețuire Rata de supraviețuire pentru cancerul gastric depinde de stadiul în care este diagnosticat. Cancerul gastric în stadiu incipient are un prognostic mult mai bun decât stadiile avansate. Potrivit Societății Americane de Cancer, rata de supraviețuire relativă pe 5 ani pentru cancerul gastric localizat este de aproximativ 70%, în timp ce pentru cancerul metastatic, este în jur de 6%. Prevenirea cancerului gastric Deși nu toate cazurile de cancer gastric pot fi prevenite, anumite schimbări ale stilului de viață pot reduce riscul: Concluzie Cancerul gastric este o boală gravă, dar detectarea precoce și tratamentul pot îmbunătăți semnificativ rezultatele. Conștientizarea simptomelor și factorilor de risc, împreună cu adoptarea unui stil de viață sănătos, pot ajuta la reducerea șanselor de a dezvolta această afecțiune. Dacă experimentezi simptome gastrointestinale persistente, te invit la o consultație. Întrebări frecvente despre cancerul gastric Î: Cât de frecvent este cancerul gastric?R: Cancerul gastric este relativ rar în SUA, dar mai frecvent în țări precum Japonia și China. Î: Este cancerul gastric ereditar?R: Deși majoritatea cazurilor sunt sporadice, un istoric familial de cancer gastric poate crește riscul. Î: Poate fi vindecat cancerul gastric?R: Dacă este detectat precoce, cancerul gastric este potențial curabil, în principal prin intervenție chirurgicală. În cazurile avansate, tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor și prelungirea vieții.

Microbii sunt peste tot: pe telefonul tău, în sticla ta de apă, pe mâinile tale înainte să le speli, pe mâinile tale după ce le-ai spălat și, literalmente, peste tot în jurul tău. Microbii sunt omniprezenți în orice moment și nu putem face nimic în legătură cu asta. Așa că, acum milioane de ani, am făcut un pact: le oferim adăpost și hrană, iar în schimb ei lucrează pentru noi. Dar, cu cât învățăm mai mult despre acest parteneriat, cu atât mai mult pare a fi un război rece. Începuturile vieții În interiorul uterului mamei, oamenii sunt sterili. Când ne naștem și călătorim prin canalul nașterii, miliarde de bacterii ale mamei ne acoperă fiecare parte a corpului. Acesta este un aspect esențial al sănătății umane. Copiii născuți prin cezariană au o rată mai mare de astm, boli imune și chiar leucemie. Așadar, corpurile noastre nu doar că acceptă invazia microorganismelor, ci o și primesc cu căldură. De-a lungul milioanelor de ani, am co-evoluat pentru a profita de beneficiile relației noastre. Laptele maternal și microbiomul Laptele matern, de exemplu, conține zaharuri speciale care sunt menite să hrănească și să sprijine anumite grupuri de microbi, să funcționeze ca o momeală pentru altele și să ajute la modularea sistemului imunitar. Durata de până la doi ani este necesară pentru ca o comunitate sănătoasă de microbi să se formeze. Fiecare om are propriul microbiom unic, format din bacterii, viruși, fungi și alte organisme.  Tipurile de microorganisme Avem trei categorii de oaspeți, pe și în corpurile noastre. 1. Pasageri tăcuți care își fac treaba și sunt politicos ignorați. Fiind acolo, ocupă spațiu și mențin în frâu intrușii mai agresivi. 2. Oaspeți care ne fac rău, dar cu care am învățat să trăim, de exemplu, bacterii care creează acid care ne topește dinții, dacă nu ne spălăm suficient. Ei vor să ocupe cât mai mult spațiu posibil, iar noi nu vrem asta. Dar, nu putem scăpa complet de ei. 3. Companioni prietenoși pe care corpurile noastre vor să îi aibă aproape; majoritatea sunt o comunitate de 380.000 de miliarde de bacterii, din până la 5.000 de specii diferite, care trăiesc în intestinul nostru. Acești microbi intestinali ne ajută să digerăm mâncarea și să extragem calorii suplimentare din lucruri pe care nu le putem digera singuri. Microbiomul și sistemul imunitar Din păcate, intestinul nostru este punctul perfect de atac pentru intruși, așa că este păzit de o armată agresivă, sistemul nostru imunitar. Pentru a supraviețui aici, microbiomul nostru a co-evoluat cu noi pentru a putea comunica cu corpul nostru. Cea mai importantă parte a acestui proces este de a cere sistemului imunitar să nu îi omoare. Dar, ei au de asemenea o motivație reală de a menține intestinul nostru sănătos, așa că unii dintre ei produc substanțe mesager, care ajută la educarea sistemului imunitar, iar alții stimulează celulele intestinale să se regenereze mai repede. Comunicarea cu creierul În ultimii câțiva ani, au apărut dovezi că influența microbiomului nostru intestinal merge mult, mult mai departe. Ar putea chiar comunica direct cu creierul nostru. Am observat câteva lucruri interesante: 90% din serotonina corpului nostru, o substanță mesager importantă pentru celulele nervoase, este produsă în intestin. Unii oameni de știință cred că microbiomul face asta pentru a comunica cu nervul vag, autostrada informațională a sistemului nostru nervos. Alte exemple sunt bacteriile care stimulează celulele imune din intestin, astfel încât să trimită un fel de semnal de alarmă către creier. Aici, activează celulele imune care ajută creierul să se recupereze după leziuni. Deoarece creierul decide ce mâncăm, microbiomul este interesat de un creier sănătos. Impactul asupra comportamentului Un nou domeniu de știință se deschide aici și suntem doar la marginea înțelegerii modului în care aceste sisteme complexe din interiorul corpurilor noastre interacționează. Dar, începem să vedem cât de mult ne influențează microbiomul de fapt și comportamentul nostru. Ia în considerare depresia, de exemplu. Șoarecii sănătoși hrăniți cu microbi din intestinul persoanelor depresive au început să arate comportamente asemănătoare anxietății și simptome care arată ca depresia. Și la începutul anului 2017, un studiu a legat microbiomul de inteligență, conectând un anumit set de bacterii din nou-născuți cu abilități motorii și de limbaj mai bune. Dar ar putea influența și viețile noastre de zi cu zi. Testele cu muște de fructe au arătat că microbiomul lor influența ce fel de mâncare își doreau. Aceasta ar putea însemna că microbiomii tăi sunt capabili să-i spună creierului ce mâncare ar trebui să le aducă. Ciclurile vicioase Deși, aceasta nu este o stradă cu sens unic. Sămânța pentru microbiomul nostru vine de la mama noastră, dar modul în care se dezvoltă și se schimbă este determinat de ceea ce mâncăm. Organismele din intestinul nostru se hrănesc cu lucruri diferite; unele preferă fibrele și legumele cu frunze, altele aleg zaharurile și amidonurile, iar unele iubesc cartofii prăjiți și untul. Intestinul nostru este ca o grădină în care decidem constant ce va crește și va înflori. Dacă mâncăm sănătos, creștem bacterii care iubesc mâncarea sănătoasă. Dacă mâncăm mult fast-food, atunci creștem bacterii care iubesc fast-food-ul. Viața este grea, așa că putem fi prinși într-un cerc vicios. Ai o perioadă stresantă și mănânci mulți burgeri, cartofi prăjiți și pizza. Aceasta este grozav pentru bacteriile de fast-food, care se înmulțesc și se înmulțesc, ocupând spațiul bacteriilor care iubesc legumele. Dar chiar mai rău, ele trimit semnale creierului pentru a continua ceea ce face. Aceasta te face să vrei mai mult fast-food. Ceea ce crește mai multe bacterii de fast-food, ceea ce te face să dorești fast-food, și așa mai departe. Acest tip de ciclu auto-renforțator ar putea juca un rol uriaș în obezitate. Lupta împotriva obezității Este important să subliniem că poți lupta împotriva acestui proces și să-l inversezi, printr-o alimentație sănătoasă și creșterea mai multor bacterii bune. Dincolo de creșterea în greutate, microbiomul nostru a fost de asemenea legat de alte boli grave, precum autismul, schizofrenia și cancerul. Unul dintre cele mai timpurii simptome ale Parkinson-ului sunt, de fapt, problemele intestinale. Viitorul cercetărilor Trebuie să facem mult mai … Read more

Cancerul de colon reprezintă una dintre cele mai frecvente neoplazii la nivel mondial, fiind a doua cauză de deces prin cancer, după cel pulmonar. În cadrul acestei patologii, cancerul de colon sincron se referă la prezența a două sau mai multe tumori maligne distincte în colon, detectate simultan la momentul diagnosticării inițiale. Această condiție reprezintă aproximativ 3-5% din toate cazurile de cancer de colon și necesită o abordare chirurgicală complexă și personalizată. Definiție și tipuri Cancerul de colon sincron se definește prin existența a două sau mai multe tumori maligne primare în colon sau rect, care apar simultan, dar în locuri diferite. Acesta este diferit de cancerul de colon metacron, care apare la un alt interval de timp, de obicei la câțiva ani după tratamentul inițial al unui prim cancer de colon. Tumorile sincron pot fi localizate pe același segment al colonului (de exemplu, colonul sigmoid) sau în segmente diferite (de exemplu, colonul ascendent și colonul descendent). În mod interesant, cancerele sincron pot varia și în ceea ce privește histopatologia, unele tumori putând prezenta caracteristici diferite sub microscop. Factori de risc Există mai mulți factori de risc asociați cu dezvoltarea cancerului de colon sincron, printre care: Diagnosticul cancerului de colon sincron Diagnosticul cancerului de colon sincron implică o evaluare minuțioasă care include colonoscopia, imagistica (CT, RMN), și uneori biopsii multiple. Colonoscopia joacă un rol esențial în identificarea leziunilor sincrone și trebuie efectuată cu meticulozitate pentru a nu rata leziuni subtile sau mai mici. Imagistica ajută la determinarea extensiei tumorale și la identificarea eventualelor metastaze. Este crucial ca medicul chirurg să fie conștient de posibilitatea prezenței unor tumori sincrone în timpul evaluării preoperatorii, deoarece aceasta va influența semnificativ planul terapeutic. Abordarea chirurgicală Tratamentul chirurgical al cancerului de colon sincron este complex și necesită o abordare personalizată. Scopul principal al intervenției chirurgicale este îndepărtarea completă a tuturor tumorilor maligne cu margini de rezecție adecvate, menținând în același timp funcționalitatea cât mai bună a colonului. Există mai multe opțiuni chirurgicale, care pot include: Prognostic și urmărire Prognosticul pacienților cu cancer de colon sincron depinde de stadiul tumorilor la momentul diagnosticării și de succesul tratamentului chirurgical. Deși cancerele sincron sunt de obicei considerate mai agresive, îngrijirea promptă și planificarea chirurgicală adecvată pot îmbunătăți considerabil șansele de supraviețuire pe termen lung. Monitorizarea postoperatorie include colonoscopii regulate și imagistică pentru a detecta orice recurență sau dezvoltare de noi leziuni. De asemenea, este importantă monitorizarea și gestionarea potențialelor complicații postoperatorii. Concluzie Cancerul de colon sincron este o formă complexă a cancerului colorectal care necesită o abordare multidisciplinară și o planificare chirurgicală detaliată. Chirurgii generaliști trebuie să fie bine pregătiți pentru a recunoaște și a gestiona această patologie provocatoare, pentru a oferi pacienților cele mai bune rezultate posibile. Contactează-mă pentru o evaluare atentă și un tratament corespunzător.

Suprarenalectomia laparoscopică Poate că ai primit un diagnostic care implică o afecțiune a glandei suprarenale ori te-ai confruntat cu simptome suspecte și cauți răspunsuri. E firesc să simți îngrijorare. Uneori, un nodul la nivelul suprarenalei, o formă de tumoare benignă sau chiar una malignă poate fi descoperită întâmplător pe o investigație imagistică sau poate produce modificări hormonale semnificative. În astfel de situații, suprarenalectomia (rezecția glandei suprarenale) devine un pas important, chiar esențial, pentru a controla boala și a-ți oferi șansa la o viață echilibrată. Te invit să rămâi alături de mine pe parcursul acestui articol, ca să înțelegi în detaliu ce presupune suprarenalectomia, care sunt indicațiile, tehnicile de intervenție, cum arată recuperarea și de ce este atât de important să beneficiezi de o evaluare completă și la timp. Ce este glanda suprarenală și de ce este atât de importantă? Glandele suprarenale sunt așezate deasupra rinichilor tăi și secretă hormoni vitali implicați în reglarea tensiunii arteriale, metabolismului, nivelului de zahăr din sânge și răspunsului la stres. Aceste glande mici au o influență semnificativă asupra stării tale generale de sănătate. Dacă una dintre aceste glande (sau ambele) dezvoltă un proces patologic – fie că este vorba despre o tumoare benignă cu hiperproducție de hormoni, fie despre un neoplasm malign – îndepărtarea chirurgicală (suprarenalectomia) poate fi cea mai bună soluție. Această decizie se ia doar după ce se stabilesc cu certitudine tipul afecțiunii, gradul de afectare și riscurile implicate. Ce este suprarenalectomia? Suprarenalectomia înseamnă rezecția (îndepărtarea) uneia sau ambelor glande suprarenale. Există mai multe motive pentru care tu poți avea nevoie de o asemenea intervenție, dar cele mai frecvente se leagă de prezența unor tumori ce influențează producția hormonală ori amenință integritatea țesuturilor învecinate. Intervenția poate fi unilaterală (îndepărtezi doar o glandă) sau bilaterală (înlături ambele glande) – alegerea depinde strict de natura bolii tale. Cu ajutorul tehnicilor moderne de chirurgie minim-invazivă (laparoscopică sau robotică), recuperarea poate fi mai rapidă și disconfortul redus, comparativ cu chirurgia deschisă clasică. Indicații pentru suprarenalectomie Decizia de a recurge la suprarenalectomie se ia, de obicei, după investigații complexe realizate de către o echipă multidisciplinară (endocrinologi, oncologi, chirurgi). Câteva dintre cele mai comune indicații includ: 1. Tumori benigne suprarenale 2. Tumori maligne suprarenale 3. Tumori secretoare de catecolamine – feocromocitomul Feocromocitomul este o tumoră care se dezvoltă din celulele medularei suprarenale și produce în exces adrenalină și noradrenalină. Acești hormoni îți pot provoca creșteri periculoase ale tensiunii arteriale, episoade de tahicardie, transpirații abundente și stare de anxietate accentuată. Dacă nu este tratat, feocromocitomul poate duce la complicații cardiovasculare majore. Rezecția chirurgicală a glandei afectate este, de obicei, singura opțiune curativă. 4. Hiperaldosteronism (sindrom Conn) Dacă ai tensiune arterială crescută ce nu răspunde bine la medicație obișnuită, iar investigațiile de laborator arată un exces de aldosteron, poți fi diagnosticat cu sindrom Conn. Acesta este, deseori, rezultat al unui adenom suprarenalian care secretă aldosteron. Chirurgia rezolvă problema la sursă, ajutând la reglarea tensiunii și prevenind complicațiile organice pe termen lung. Evaluarea preoperatorie Investigarea detaliată a afecțiunii Înainte de orice decizie, vei parcurge o serie de teste și analize: Optimizarea stării generale Dacă te confrunți cu un exces hormonal, pregătirea pentru operație poate presupune stabilizarea tensiunii arteriale și a pulsului, precum și reglarea altor parametri metabolici. Uneori, medicația specifică (spre exemplu, blocanții de receptori adrenergici pentru feocromocitom) este obligatorie, ca să eviți complicațiile anestezice și riscurile crescute de criză hipertensivă în timpul intervenției. În plus, menținerea unui status nutrițional optim și corectarea oricăror carențe sunt esențiale. Nu subestima importanța consultului la timp. O evaluare preoperatorie completă te protejează și îți crește șansele de recuperare rapidă. Tehnica chirurgicală Suprarenalectomia se efectuează, de obicei, sub anestezie generală. Ca orientare generală, există două abordări principale: 1. Chirurgia deschisă Abordarea clasică presupune o incizie mai mare la nivelul abdomenului sau flancului, prin care chirurgul îți poate vizualiza direct glanda suprarenală și structurile înconjurătoare. Această tehnică rămâne utilă atunci când: 2. Chirurgia minim-invazivă (laparoscopică sau robotică) În prezent, chirurgia laparoscopică și tehnologia robotică fac parte din standardul modern de tratament în numeroase clinici de chirurgie generală și oncologică. Inciziile sunt mult mai mici, iar tu beneficiezi de: De multe ori, pot fi folosite doar 3-4 mici incizii prin care se introduc camera video și instrumentele lungi și subțiri. În cazul chirurgiei robotice, brațele robotului permit o precizie crescută în manevre, reducând riscul de sângerare și traumă tisulară. Dacă ai nevoie de o părere avizată despre opțiunile tale chirurgicale, programează-te acum la un consult specializat. Este primul pas către o decizie corectă și informată. Complicații și riscuri postoperatorii Orice intervenție chirurgicală majoră are riscurile sale. Deși suprarenalectomia este, în general, sigură, pot apărea situații care necesită management suplimentar: 1. Sângerare intraoperatorie și postoperatorie Glanda suprarenală este vascularizată de ramuri arteriale și venoase fine, dar importante. Orice leziune a acestor vase poate duce la hemoragie. Experiența chirurgului și evaluarea vascularizației prin tehnici minim-invazive ajută la prevenirea acestor evenimente. 2. Leziuni ale organelor învecinate Printre structurile vulnerabile se numără rinichiul și vasele sale, ficatul (în cazul glandei suprarenale drepte) sau splina (în cazul glandei stângi). O planificare atentă prin investigații imagistice și experiența echipei chirurgicale minimalizează riscul. 3. Dezechilibre hormonale După îndepărtarea glandei suprarenale, e posibil să ai nevoie de terapie substitutivă temporară sau pe termen lung, în special dacă și cealaltă glandă are funcție compromisă. Corticoterapia (de exemplu, hidrocortizonul) se ajustează pe baza analizelor și simptomelor. 4. Infecții Orice act chirurgical poate genera infecții la locul inciziei sau în profunzime. Măsurile stricte de asepsie și igienă, plus îngrijirea atentă a plăgii, reduc semnificativ acest risc. 5. Complicații anestezice Reacțiile alergice ori dificultățile de trezire sunt rare, dar pot surveni. O discuție prealabilă cu medicul anestezist și testele de laborator efectuate la timp te feresc de surprize neplăcute. Recuperarea după suprarenalectomie După operație, starea ta de bine va depinde de tipul de abord (deschis sau minim-invaziv), de volumul de țesut rezecat și de statusul tău general preoperator. În general: Reintegrarea treptată în viața de zi cu zi În primele săptămâni, te poți simți mai obosit. Este normal. Organismul … Read more

Ce este cancerul paratiroidian? Cancerul paratiroidian este o boală rară în care celulele maligne (canceroase) se formează în țesuturile unei glande paratiroide. Glandele paratiroide sunt patru organe de mărimea unui bob de mazăre situate în gât, lângă glanda tiroidă. Glandele paratiroide produc hormonul paratiroidian (PTH sau parathormon). PTH ajută organismul să folosească și să depoziteze calciul pentru a menține nivelul de calciu din sânge în limite normale. O glandă paratiroidă poate deveni hiperactivă și produce prea mult PTH, o afecțiune numită hiperparatiroidism. Hiperparatiroidismul poate apărea atunci când o tumoră benignă (necanceroasă), numită adenom, se formează pe una dintre glandele paratiroide, cauzându-o să crească și să devină hiperactivă. Uneori, hiperparatiroidismul poate fi cauzat de cancerul paratiroidian, dar acest lucru este foarte rar. Excesul de PTH determină: Această afecțiune se numește hipercalcemie (prea mult calciu în sânge). Hipercalcemia cauzată de hiperparatiroidism este mai gravă și mai amenințătoare pentru viață decât cancerul paratiroidian în sine, iar tratarea hipercalcemiei este la fel de importantă ca tratarea cancerului. Factori de risc ai cancerului paratiroidian A avea anumite boli moștenite poate crește riscul de a dezvolta cancer paratiroidian. Orice lucru care crește șansa de a contracta o boală se numește factor de risc. Factorii de risc pentru cancerul paratiroidian includ următoarele boli rare care sunt moștenite (transmise de la părinte la copil): Tratamentul cu radioterapie poate crește riscul de a dezvolta un adenom paratiroidian. Simptome ale cancerului paratiroidian Semnele și simptomele cancerului paratiroidian includ slăbiciune, o senzație de oboseală și o umflătură în gât. Cele mai multe semne și simptome ale cancerului de paratiroidă sunt cauzate de hipercalemia care se dezvoltă. Semnele și simptomele hipercalemiei includ următoarele: Alte semne și simptome ale cancerului de paratiroidă includ: Alte condiții pot provoca aceleași semne și simptome ca și cancerul paratiroidian. Consultă medicul dacă ai oricare dintre aceste probleme. Diagnosticarea cancerului paratiroidian Testele care examinează gâtul și sângele sunt folosite pentru a diagnostica cancerul paratiroidian. După ce se efectuează teste ale sângelui și se diagnostichează hiperparatiroidismul, pot fi efectuate teste de imagistică pentru a ajuta la identificarea glandei paratiroide care este hiperactivă. Uneori, glandele paratiroide sunt greu de găsit și se efectuează teste de imagistică pentru a localiza exact unde se află. Cancerul paratiroidian poate fi dificil de diagnosticat deoarece celulele unui adenom benign de paratiroidă și ale unui cancer malign de paratiroidă arată similar. Simptomele pacientului, nivelurile de calciu și hormonul paratiroidian din sânge și caracteristicile tumorii sunt de asemenea folosite pentru a face un diagnostic. Următoarele teste și proceduri pot fi utilizate: Examinare fizică și istoric medical O examinare a corpului pentru a verifica semnele generale de sănătate, inclusiv depistarea semnelor de boală, cum ar fi umflături sau orice altceva neobișnuit. De asemenea, se va analiza  istoria obiceiurilor de sănătate ale pacientului și a bolilor și tratamentelor anterioare. Studii de chimie sanguină Este o procedură în care se verifică o mostră de sânge pentru a măsura cantitățile de anumite substanțe eliberate în sânge de organe și țesuturi din corp. O cantitate neobișnuită (mai mare sau mai mică decât normalul) a unei substanțe poate fi un semn de boală. Pentru a diagnostica cancerul paratiroidian, se verifică nivelul de calciu din mostra de sânge. Test de hormon paratiroidian Este o procedură în care se verifică o mostră de sânge pentru a măsura cantitatea de hormon paratiroidian eliberat în sânge de glandele paratiroide. O cantitate mai mare decât normalul a hormonului paratiroidian poate fi un semn de boală. Scanare cu sestamibi Reprezintă un tip de scanare cu radionuclid folosit pentru a găsi o glandă paratiroidă hiperactivă. O cantitate foarte mică de substanță radioactivă numită technetium 99 este injectată într-o venă și călătorește prin circulația sanguină către glanda paratiroidă. Substanța radioactivă se va acumula în glanda hiperactivă și va apărea luminoasă pe o cameră specială care detectează radioactivitatea. Tomografie computerizată (CT scan) Produce o serie de imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului, realizate din diferite unghiuri. Imaginile sunt create de un computer conectat la o mașină de raze X. Poate fi injectat un colorant într-o venă sau înghițit pentru a ajuta organele sau țesuturile să fie vizibile mai clar. Această procedură este cunoscută și sub numele de tomografie computerizată, tomografie axială computerizată sau tomografie computerizată axială. SPECT scan (single photon emission computed tomography scan) Este folosit pentru a găsi celule tumorale maligne în gât. O mică cantitate de substanță radioactivă este injectată într-o venă sau inhalată prin nas. Pe măsură ce substanța călătorește prin sânge, o cameră se rotește în jurul corpului și face fotografii ale gâtului. Un computer folosește aceste imagini pentru a crea o imagine tridimensională (3D) a gâtului. Va exista o circulație sanguină crescută și mai multă activitate în zonele în care celulele canceroase se dezvoltă. Aceste zone vor apărea mai luminoase în imagine. Examen cu ultrasunete Unde sonore de înaltă energie (ultrasunete) sunt reflectate de țesuturile sau organele interne și produc ecouri. Ecourile formează o imagine a țesuturilor corpului numită sonogramă. Angiogramă Cu ajutorul ei putem examina vasele de sânge și fluxul sanguin. Un colorant de contrast este injectat în vasul de sânge. Pe măsură ce colorantul de contrast se deplasează prin vasul de sânge, sunt făcute radiografii pentru a vedea dacă există blocaje. Prelevare venoasă Se preia o mostră de sânge din vene specifice și se verifică pentru a măsura cantitățile de anumite substanțe eliberate în sânge de organele și țesuturile învecinate. Dacă testele de imagistică nu arată care glandă paratiroidiană este hiperactivă, pot fi prelevate probe de sânge din venele lângă fiecare glandă paratiroidiană pentru a afla care produce prea mult PTH. Prognoză și opțiuni de tratament Anumiți factori afectează prognoza (șansele de recuperare) și opțiunile de tratament. Prognoza și opțiunile de tratament depind de următoarele: Stadializarea cancerului paratiroidian După ce cancerul paratiroidian a fost diagnosticat, se fac teste pentru a afla dacă celulele canceroase s-au răspândit în alte părți ale corpului. Procesul folosit pentru a determina dacă cancerul s-a răspândit în alte părți ale corpului se numește stadializare. Nu există un sistem standard de stadializare pentru cancerul paratiroidian. Următoarele teste de imagistică … Read more

 Histerectomia robotică Histerectomia reprezintă una dintre cele mai frecvente intervenții chirurgicale în sfera ginecologică. Dacă te confrunți cu fibroame uterine (tumori necanceroase), sângerări abundente și persistente sau anumite afecțiuni oncologice, este posibil ca medicul tău să îți recomande această procedură. Tehnologia modernă a făcut posibilă o abordare avansată și mai puțin invazivă: histerectomia robotică. Prin acest articol, îți voi explica pas cu pas ce presupune acest tip de intervenție, care sunt indicațiile, riscurile și beneficiile, precum și cum ar putea arăta recuperarea ta postoperatorie. Totul este centrat pe starea ta de bine și pe faptul că, prin chirurgie robotică, disconfortul postoperator poate fi redus semnificativ. Organizații medicale de top din lume, inclusiv cele care se ocupă de oncologie și chirurgie minim-invazivă, promovează avantajele acestei metode inovatoare. Află în continuare cum funcționează tehnologia robotică, de ce poate fi esențială în cazul tău și ce trebuie să faci pentru a te pregăti corespunzător. Știai că unele dintre cele mai importante societăți medicale internaționale consideră chirurgia robotică drept o opțiune de vârf pentru afecțiunile ginecologice complexe? Acest lucru nu e deloc surprinzător, având în vedere precizia instrumentelor și calitatea imaginii 3D cu care medicul tău poate lucra. Ce este histerectomia robotică Histerectomia robotică face parte din categoria intervențiilor laparoscopice asistate de un sistem computerizat. Practic, chirurgul tău folosește un robot chirurgical (de exemplu, sistemul da Vinci sau altă platformă similară) pentru a controla instrumente specializate, introduse prin mici incizii la nivelul abdomenului. Aceste instrumente, conectate la brațele robotice, au o mobilitate foarte fină și pot roti sau secționa țesuturile cu o precizie superioară celei oferite de laparoscopia convențională. Cum diferă de laparoscopia clasică În operația laparoscopică standard, se folosesc de regulă instrumente lungi, manevrate manual. Cu toate acestea, chirurgul tău trebuie să le miște direct, folosind o cameră care oferă o imagine bidimensională. În schimb, chirurgia robotică îți oferă următoarele avantaje majore: Prin această metodă avansată, uterul este îndepărtat fie în întregime, fie parțial (când se păstrează colul uterin), în funcție de diagnosticul tău și de recomandările echipei medicale. De ce ai avea nevoie de o histerectomie robotică Există multiple motive pentru care se recomandă o histerectomie, printre care: fibroame uterine de mari dimensiuni, sângerări uterine anormale, endometrioză, prolaps uterin sau suspiciune de malignitate (cancer de col uterin, de endometru sau de ovar). Uneori, ai putea avea deja un istoric lung de tratamente medicamentoase, proceduri minim invazive repetate ori dureri pelvine persistente. Histerectomia robotică își are locul atunci când metodele conservative au eșuat sau când afecțiunea necesită o abordare chirurgicală mai complexă. Iată câteva dintre situațiile în care se ia în calcul acest tip de intervenție: 1. Fibroame uterine voluminoase (tumori necanceroase)  Dacă fibroamele provoacă sângerări abundente, anemie severă, complicații la nivelul organelor vecine sau dureri pelvine insuportabile, medicul poate propune o histerectomie ca soluție definitivă. 2. Cancere ginecologice Atunci când există diagnostice oncologice confirmate (precum cancer endometrial sau, în unele cazuri, cancer de col uterin), înlăturarea chirurgicală a uterului poate fi obligatorie pentru a elimina riscul de răspândire. 3. Prolaps uterin Uterul care coboară spre vagin sau chiar în afara lui poate cauza probleme urinare, disconfort la mers și senzația constantă de presiune. Dacă tratamentele mai puțin invazive nu funcționează, se poate indica histerectomia. 4. Endometrioză severă În endometrioză, țesutul care căptușește cavitatea uterină (endometru) se dezvoltă în afara uterului, generând dureri și complicații. Când terapia hormonală și intervențiile minore nu mai dau rezultate, o histerectomie poate fi considerată soluția definitivă. 5. Sângerări uterine anormale Dacă te confrunți cu sângerări menstruale excesive, prelungite sau neregulate, iar investigațiile medicale au exclus alte cauze care pot fi rezolvate conservator, medicul îți poate propune această intervenție. Dacă ai oricare dintre afecțiunile menționate și vrei să discuți direct cu un specialist, programează-te acum la o consultație cu Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), pentru o evaluare detaliată. Beneficiile histerectomiei laparoscopice asistate robotic Una dintre întrebările frecvente este: “De ce să aleg varianta robotică, și nu o intervenție deschisă (laparotomie) sau laparoscopie simplă?”. Iată argumentele principale: Riscurile și posibilele complicații Orice intervenție chirurgicală presupune anumite riscuri, iar histerectomia robotică nu face excepție. Este important să cunoști potențialele complicații: Un risc suplimentar al chirurgiei robotice este durata operatorie puțin mai lungă, ceea ce poate mări expunerea la anestezie. Cu toate acestea, în mâinile unui chirurg experimentat, acest timp suplimentar se justifică prin precizia crescută și rata scăzută de complicații. Cum te pregătești pentru intervenție Pregătirea pentru o histerectomie robotică începe cu o evaluare medicală complexă. Probabil că medicul tău îți va recomanda analize de sânge, ecografii, uneori RMN și o consultație preanestezică. De asemenea, este esențial să îi menționezi chirurgului toate medicamentele pe care le iei (inclusiv suplimente și vitamine) și dacă ai alergii la anumite substanțe. Examenul fizic și investigațiile imagistice În funcție de istoricul tău, poți avea nevoie de ecografie transvaginală sau de un RMN pentru a estima cu exactitate volumul fibromului ori extensia endometriozei. 1. Teste de laborator și evaluarea sănătății generale Hemoleucograma, coagulograma, testele de biochimie și electrocardiograma (ECG) sunt frecvent efectuate. Pot fi recomandate și alte investigații, cum ar fi radiografia toracică, mai ales dacă există factori de risc suplimentari. 2. Ajustarea medicamentelor Dacă iei anticoagulante, aspirină sau antiinflamatoare, este posibil să fie nevoie să întrerupi administrarea lor temporar, conform indicațiilor primite. 3. Renunțarea la fumat Fumatul afectează vindecarea și crește riscul de infecții. Ideal, ar fi să te lași cu câteva săptămâni înainte de operație. 4. Pregătirea intestinală și restricțiile alimentare Chirurgul tău poate recomanda o anumită dietă cu 24 de ore înainte de intervenție. De obicei, se sistează consumul de alimente solide cu 8 ore înainte de anestezie, dar poți bea lichide clare (apă) până la câteva ore înainte de operație, dacă medicul tău îți permite. 5. Planificarea recuperării Discută cu familia sau cu prietenii pentru a te ajuta după operație, în special în primele zile când efortul trebuie limitat. Pentru a beneficia de un plan complet de pregătire înainte de operație, solicită o a doua opinie sau detalii suplimentare de la … Read more

tratamentul afecțiunilor intestinului subțire Afectiunile intestinului subtire Te-ai gândit vreodată că o simplă incizie de doar câțiva milimetri îți poate oferi o soluție modernă și eficientă pentru afecțiunile intestinale de care suferi? În ultimii ani, chirurgia minim-invazivă, cunoscută și sub numele de chirurgie laparoscopică sau chirurgie video-asistată, a devenit un adevărat punct de referință în medicina globală. Prin incizii reduse și tehnici de ultimă oră, poți beneficia de un tratament rapid, cu recuperare mai scurtă și disconfort minim. Dr. Drașovean Radu, medic primar chirurgie generală, specializat în chirurgia minim-invazivă (laparoscopică și robotică), îți oferă cele mai avansate opțiuni terapeutice, astfel încât să îți recapeți sănătatea și să te bucuri din nou de o viață activă. În acest articol, îți voi explica în detaliu cum funcționează aceste tehnici moderne, ce avantaje oferă și la ce să te aștepți dacă te pregătești pentru o operație minim-invazivă la nivelul intestinului subțire. Ce înseamnă chirurgia minim-invazivă (laparoscopie și chirurgie robotică)? Chirurgia minim-invazivă este o metodă revoluționară care utilizează instrumente speciale și o cameră video de înaltă rezoluție pentru a explora și trata diferite afecțiuni intestinale prin incizii foarte mici. Acest tip de abordare mai este denumit și chirurgie laparoscopică sau chirurgie video-asistată, iar în ultimii ani a evoluat semnificativ prin introducerea tehnicilor robotice. Prin aceste metode, se pot realiza numeroase intervenții chirurgicale moderne, inclusiv în sfera tratamentului intestinului subțire. Scopul principal este să reduci cât mai mult traumatismul chirurgical, să obții o vindecare rapidă și să minimalizezi complicațiile postoperatorii. Știai că… Afecțiuni ale intestinului subțire ce pot beneficia de chirurgia minim-invazivă Intestinul subțire este responsabil pentru absorbția nutrienților vitali și menținerea unui tranzit corespunzător. Atunci când apar dezechilibre, inflamații, tumori sau alte complicații, este posibil să ai nevoie de o intervenție chirurgicală minim-invazivă pentru a restabili funcționarea normală. Iată principalele afecțiuni ale intestinului subțire pentru care se recomandă deseori chirurgia modernă a intestinului subțire: 1. Boala Crohn 2. Obstrucția (ocluzia) intestinală 3. Tumori benigne sau malign 4. Diverticulita 5. Sângerări și alte afecțiuni rare Beneficii majore ale unei intervenții chirurgicale minim-invazive Dacă te întrebi de ce ai alege chirurgia minim-invazivă în locul unei operații clasice, răspunsul stă într-o serie de avantaje semnificative. Comparativ cu intervențiile deschise, care necesită incizii ample și un timp de recuperare extins, chirurgia laparoscopică îți oferă: Dacă te interesează o intervenție chirurgicală minim-invazivă pentru a-ți rezolva problemele intestinale, programează o consultație la cabinetul meu pentru a discuta despre diagnostic și tratamentul intestinului subțire pe care le pot oferi. Este important să acționezi din timp, mai ales dacă prezinți simptome persistente. Importanța consultului și a diagnosticării corecte Înainte de orice tratament chirurgical al intestinului subțire, primul pas este să beneficiezi de o evaluare amănunțită. Un consult medical la timp îți poate salva nu doar sănătatea, ci și calitatea vieții pe termen lung. Printr-o examinare atentă, se pot descoperi eventuale afecțiuni intestinale și stadiul lor de evoluție, putându-se interveni înainte ca situația să devină complicată. Fie că suferi de dureri abdominale recurente, scădere inexplicabilă în greutate, sângerări sau episoade de obstrucție, nu amâna momentul consultului. O abordare precoce este cheia prevenirii complicațiilor grave. Beneficiile chirurgiei minim-invazive 1. Recuperare rapidă Datorită inciziilor mici, pacienții se recuperează mult mai repede comparativ cu intervențiile tradiționale. 2. Durere redusă Pacienții experimentează mai puțină durere postoperatorie și necesită o cantitate mai mică de analgezice. 3. Riscuri reduse de complicații Există un risc mai mic de infecții și complicații postoperatorii. 4. Spitalizare mai scurtă Pacienții petrec mai puțin timp în spital, ceea ce reduce costurile și permite revenirea rapidă la activitățile zilnice. Pregătirea pentru chirurgie minim-invazivă Înainte de a opta pentru o intervenție chirurgicală minim-invazivă, pacienții trebuie să urmeze câțiva pași importanți: 1. Consultația medicală Este esențial să discuți cu un chirurg specialist pentru a evalua dacă această procedură este potrivită pentru afecțiunea ta. 2. Evaluări preoperatorii Analizele de sânge și investigațiile imagistice sunt necesare pentru a asigura o planificare adecvată a intervenției. 3. Instrucțiuni preoperatorii Respectă toate indicațiile medicului privind alimentația și administrarea medicamentelor înainte de operație. Recuperarea după chirurgie minim-invazivă Recuperarea după o intervenție minim-invazivă este, de obicei, mai rapidă și mai puțin dureroasă. Iată câteva sfaturi pentru a facilita procesul de recuperare: 1. Urmărește instrucțiunile postoperatorii Respectă cu strictețe recomandările medicului pentru a evita complicațiile. 2. Menține o alimentație echilibrată Consumă alimente sănătoase care să sprijine vindecarea. 4. Evită efortul fizic intens Permite corpului să se odihnească și să se vindece înainte de a reveni la activități intense. Concluzie Chirurgia minim-invazivă oferă o soluție eficientă și mai puțin traumatică pentru tratamentul afecțiunilor intestinului subțire. Cu beneficii semnificative precum recuperarea rapidă, durerea redusă și riscuri mai mici de complicații, această tehnică reprezintă o opțiune atractivă pentru pacienți. Dacă prezinți afecțiuni ale intestinului subțire și iei în considerare o intervenție chirurgicală, discută cu mine despre posibilitatea de a beneficia de chirurgia minim-invazivă. Pregătirea pentru o operație minim-invazivă la nivelul intestinului subțire Dacă, în urma evaluărilor, medicul recomandă un tratament minim-invaziv, există câțiva pași simpli pe care trebuie să îi urmezi. Aceștia te ajută să ai o experiență cât mai bună și să beneficiezi de o recuperare optimă: 1. Discuția cu chirurgul 2. Respectarea indicațiilor preoperatorii 3. Evaluări suplimentare 4. Planificarea recuperări Dacă ți s-a pus un diagnostic ce implică o intervenție chirurgicală minim-invazivă, vino să stabilim împreună cel mai bun plan de tratament. Eu, Dr. Drașovean Radu, te pot ajuta să înțelegi fiecare pas și să te pregătești pentru un rezultat optim. Cum decurge recuperarea după tratamentul chirurgical al intestinului subțire? Recuperarea după chirurgie minim-invazivă este, de regulă, mai scurtă și mai puțin dificilă decât în cazul metodelor tradiționale. Totuși, fiecare organism reacționează diferit, iar durata exactă a vindecării depinde de tipul de afecțiune și de complexitatea intervenției. Perspective chirurgicale și importanța prevenției Datorită progresului tehnologic și a experienței acumulate, intervențiile chirurgicale moderne la nivelul intestinului subțire pot fi efectuate cu succes, chiar și în situații care odinioară păreau dificil de rezolvat prin tehnici minim-invazive. Chirurgia laparoscopică și cea robotică nu doar reduc durerea și timpul de recuperare, dar oferă și o rată scăzută a complicațiilor … Read more