Rumo Digital

Botox in herniile abdominale

by

Botox in herniile abdominale Generalități despre toxina botulinică (Botox) Toxina botulinică, cunoscută sub numele de Botox, este o neurotoxină produsă de bacteria Clostridium botulinum, utilizată pe scară largă în scopuri medicale datorită capacității sale de a bloca temporar transmiterea impulsurilor nervoase către mușchi. Această proprietate permite relaxarea mușchilor vizați, având numeroase aplicații terapeutice în neurologie, oftalmologie, urologie, dermatologie și alte specialități medicale. Deși este cunoscută mai ales pentru utilizările sale estetice, toxina botulinică este un tratament eficient pentru multiple afecțiuni medicale, contribuind la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții pacienților. Mecanismul de acțiune Toxina botulinică acționează prin blocarea eliberării de acetilcolină la nivelul joncțiunii neuromusculare, inhibând astfel transmiterea impulsurilor nervoase către mușchi. În mod normal, atunci când un impuls nervos ajunge la terminația nervoasă, acetilcolina este eliberată în sinapsă, se leagă de receptorii de pe fibra musculară și declanșează contracția musculară. Toxina botulinică interferează cu acest proces prin inhibarea complexului de proteine SNARE, esențial pentru fuziunea veziculelor ce conțin acetilcolină cu membrana presinaptică. Aceasta împiedică eliberarea neurotransmițătorului în spațiul sinaptic, ceea ce duce la paralizia musculară temporară. Efectul toxinei botulinice nu este imediat, deoarece necesită câteva zile (de obicei 3-7 zile) pentru a bloca complet transmiterea neuromusculară. Acest lucru se datorează faptului că toxina trebuie să pătrundă în terminația nervoasă, să inhibe complexul SNARE și să prevină eliberarea acetilcolinei. Pe măsură ce nervul își reface terminațiile axonale și sinapsele, contracția musculară este restabilită treptat, de obicei în 3-6 luni, moment în care poate fi necesară o nouă administrare. Toxina botulinică este extrem de potentă, o cantitate foarte mică fiind suficientă pentru a induce paralizia musculară. În scop terapeutic, se utilizează doze diluate și extrem de precise, administrate prin injectare locală, direct în mușchii sau glandele vizate. Există mai multe tipuri de toxină botulinică, însă în practica medicală se folosesc în principal tipurile A și B, tipul A (onabotulinumtoxinA) fiind cel mai frecvent utilizat datorită eficacității și duratei sale mai lungi de acțiune. Indicații medicale Toxina botulinică are multiple aplicații în medicina modernă, fiind utilizată în tratamentul distoniilor (cum ar fi torticolisul spasmodic și blefarospasmul), migrenelor cronice, spasticității asociate cu paralizia cerebrală sau accidentul vascular cerebral, hiperhidrozei (transpirația excesivă), vezicii urinare hiperactive, strabismului și chiar în gestionarea durerii cronice. Utilizarea sa este reglementată strict și necesită administrarea de către un specialist instruit. Siguranță și efecte secundare Deși este considerată sigură atunci când este administrată corect, toxina botulinică poate avea efecte secundare. Cele mai frecvente includ durerea la locul injectării, echimoze, cefalee și simptome asemănătoare gripei. Efecte mai rare, dar potențial severe, includ ptoza palpebrală (căderea pleoapei), diplopia (vederea dublă), asimetrii faciale sau dificultăți de înghițire. Aceste efecte apar de obicei din cauza difuzării toxinei în mușchii adiacenți sau a unei tehnici de injectare necorespunzătoare. În cazuri rare, toxina botulinică poate produce reacții alergice sau simptome de tip botulism, cum ar fi dificultăți de respirație, slăbiciune musculară generalizată sau dificultăți de vorbire. Aceste efecte sunt mai probabile la administrarea unor doze mari sau la pacienții cu boli neuromusculare preexistente, cum ar fi miastenia gravis sau scleroza laterală amiotrofică, motiv pentru care este importantă selecția atentă a pacienților și dozarea corectă. Utilizarea toxinei botulinice în tratamentul herniilor abdominale Toxina botulinică a devenit un instrument valoros în chirurgia modernă, inclusiv în gestionarea herniilor abdominale complexe. Utilizarea sa în acest context nu este menită să înlocuiască intervenția chirurgicală, ci să o faciliteze și să îmbunătățească rezultatele postoperatorii. Prin relaxarea temporară a mușchilor peretelui abdominal, toxina botulinică poate contribui la reducerea tensiunii asupra plaselor chirurgicale, la optimizarea închiderii defectelor abdominale mari și la reducerea riscului de recidivă. Mecanismul de acțiune în contextul herniilor abdominale În tratamentul herniilor abdominale complexe, toxina botulinică este utilizată pentru a relaxa mușchii peretelui abdominal, în special mușchii oblici externi, oblici interni și transversi abdominali. Injectarea acesteia în acești mușchi determină o paralizie temporară prin blocarea eliberării acetilcolinei la joncțiunea neuromusculară. Aceasta duce la relaxarea mușchilor laterali ai abdomenului, permițând o întindere pasivă a acestora și facilitând apropierea marginilor defectului herniar. Efectul principal al toxinei botulinice în acest context este creșterea capacității cavității abdominale (cunoscută sub denumirea de „pneumoperitoneu chimic”), ceea ce permite reducerea conținutului herniar în abdomen fără a exercita o presiune excesivă asupra organelor interne. Această acțiune ajută la prevenirea sindromului de compartiment abdominal, o complicație gravă caracterizată prin creșterea presiunii intraabdominale care poate duce la insuficiență respiratorie, renală sau circulatorie. Indicații pentru utilizarea toxinei botulinice în herniile abdominale Toxina botulinică este utilizată în principal în tratamentul herniilor complexe și de mari dimensiuni, cum ar fi herniile incizionale recidivante, herniile abdominale cu defecte largi (>10 cm) și herniile ventrale asociate cu pierderi mari de substanță abdominală. De asemenea, este utilă în cazurile de diastază abdominală severă, în care distanța mare dintre mușchii drepți abdominali face dificilă reconstrucția peretelui abdominal. Efectul toxinei botulinice (Botox) începe după câteva zile și este maxim la 4-6 săptămâni după injectare. Intervenția chirurgicală Această abordare este recomandată în special pacienților cu hernii complexe care prezintă factori de risc crescut pentru complicații chirurgicale, cum ar fi obezitatea, bolile respiratorii cronice sau tulburările de colagen. Prin relaxarea mușchilor laterali ai abdomenului, toxina botulinică facilitează reconstrucția peretelui abdominal cu o tensiune minimă asupra țesuturilor, reducând astfel riscul de recidivă și complicații postoperatorii. Tehnica de administrare Injectarea toxinei botulinice se realizează sub ghidaj imagistic, de obicei cu ajutorul ecografiei, pentru a asigura o plasare precisă în mușchii abdominali laterali. Tehnica standard implică injectarea în mușchii oblici externi, oblici interni și transversi abdominali, în porțiunea lor laterală, de-a lungul liniei axilare medii. Doza totală variază în funcție de dimensiunea herniei și de tonusul muscular al pacientului, dar în general se utilizează între 200 și 300 de unități de toxină botulinică tip A, divizate în mai multe puncte de injectare pe fiecare parte a abdomenului. Procedura este efectuată de obicei cu 4-6 săptămâni înainte de intervenția chirurgicală, pentru a permite relaxarea maximă a mușchilor abdominali și creșterea capacității cavității abdominale. Efectul toxinei începe de obicei în 3-7 zile și atinge un vârf la aproximativ 2 săptămâni, menținându-se timp de 3-6 … Read more

Prevenția cancerului de colon

by

Prevenția cancerului de colon Cancerul de colon reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni oncologice, iar depistarea timpurie și prevenția joacă un rol esențial în obținerea unor rezultate favorabile. În cele ce urmează, vei descoperi pașii esențiali pe care îi poți urma pentru a reduce riscul de a dezvolta această boală, sfaturi practice privind alimentația, activitatea fizică și importanța consultațiilor medicale regulate, dar și informații despre rolul tehnologiei minim invazive în tratamentul acestei afecțiuni. Cancerul de colon și prevenția: de ce este important să acționezi din timp Cancerul de colon este o afecțiune serioasă, dar există pași pe care îi poți urma pentru a reduce riscul și a-ți menține intestinul sănătos. Vom explora mai multe aspecte legate de prevenția cancerului de colon și vom oferi câteva sfaturi practice pe care le poți aplica în viața ta de zi cu zi. Alimentație echilibrată și bogată în fibre O alimentație sănătoasă și echilibrată joacă un rol crucial în prevenția afecțiunilor. Consumul regulat de alimente bogate în fibre, precum fructele, legumele, cerealele integrale și leguminoasele, poate ajuta la menținerea sănătății intestinale. Fibrele contribuie la reglarea tranzitului intestinal și la eliminarea eficientă a toxinelor din organism. Pentru prevenția cancerului de colon, limitează consumul de carne roșie și carne procesată Consumul excesiv de carne roșie și carne procesată a fost asociat cu un risc crescut de cancer de colon. Încearcă să reduci cantitatea de carne roșie consumată și să optezi pentru surse de proteine sănătoase, cum ar fi peștele, leguminoasele și tofu. De asemenea, evită sau limitează consumul de mezeluri, cârnați și alte alimente procesate care pot fi dăunătoare pentru sănătatea intestinală. Menținerea unei greutăți sănătoase și activitate fizică regulată sunt obligatorii în prevenția cancerului de colon O greutate sănătoasă și un stil de viață activ pot juca un rol important în prevenția acestei boli grave. Excesul de greutate și sedentarismul pot crește riscul de dezvoltare a acestei afecțiuni. Încearcă să menții o greutate adecvată în raport cu înălțimea ta și să faci exerciții fizice regulate. Activitatea fizică ajută la menținerea tranzitului intestinal normal și la stimularea sănătății colonului. Screening-ul regulat și consultația medicală Un alt aspect desosebit de important este screening-ul regulat și consultațiile medicale periodice. Discută cu medicul tău despre testele de screening recomandate pentru depistarea precoce a afecțiunii. De obicei, acestea includ colonoscopia, sigmoidoscopia sau teste de sânge specifice. Monitorizarea periodică a sănătății intestinale poate contribui la depistarea timpurie a oricăror probleme și la tratarea lor în stadii incipiente. Prevenția acestui tip de cancer este esențială pentru menținerea sănătății tale generale. Prin adoptarea unui stil de viață sănătos, o alimentație echilibrată, activitate fizică și consultarea regulată a medicului, poți reduce semnificativ riscul de cancer de colon și poți avea un intestin sănătos pe termen lung. Ce este cancerul de colon? Cancerul de colon reprezintă o afecțiune în care celulele care compun mucoasa colonului încep să se dezvolte anormal și necontrolat. Aceste celule pot forma tumori maligne care, odată crescute, pot afecta funcționarea normală a intestinului și pot da naștere la complicații severe dacă nu sunt depistate la timp. Printre semnele timpurii se numără modificări ale tranzitului intestinal, sângerări rectale, oboseală și scădere inexplicabilă în greutate. Depistarea precoce a cancerului de colon este esențială, deoarece tratamentele sunt mult mai eficiente în stadii incipiente ale bolii. De aceea, cunoașterea factorilor de risc și adoptarea unui stil de viață sănătos sunt pași importanți pentru a te proteja pe tine și pe cei dragi. Factori de risc pentru cancerul de colon Există mai mulți factori care pot crește riscul de apariție a cancerului de colon. Iată câteva dintre cele mai importante: Este important să fii conștient de acești factori de risc și să îți ajustezi stilul de viață pentru a le reduce impactul. Adoptarea unei alimentații echilibrate și a unui regim regulat de exerciții fizice, de exemplu, poate avea un efect protector asupra sănătății colonului. Screening-ul: O unealtă vitală în depistarea timpurie Screening-ul regulat este unul dintre cele mai eficiente mijloace de a depista cancerul de colon înainte ca acesta să progreseze. Teste precum colonoscopia, sigmoidoscopia și analizele de sânge joacă un rol esențial în identificarea timpurie a polipilor sau a celulelor anormale. Aceste teste pot fi efectuate conform recomandărilor medicului, în funcție de istoricul personal și familial. Un screening efectuat la timp nu numai că te ajută să previi apariția cancerului, dar îți oferă și șansa de a interveni rapid dacă se descoperă orice anomalie. Această abordare preventivă poate face diferența între un tratament simplu și unul mult mai complex, cu implicații majore asupra calității vieții. Alimentația și activitatea fizică: Pilonii unui stil de viață sănătos Un stil de viață sănătos presupune nu doar evitarea alimentelor dăunătoare, ci și includerea unor elemente benefice în dieta zilnică și menținerea unui regim de activitate fizică constantă. Dieta bogată în fibre Fibrele alimentare joacă un rol esențial în menținerea unui tranzit intestinal regulat. Alimentele bogate în fibre, precum legumele, fructele, cerealele integrale și leguminoasele, ajută la curățarea intestinelor, facilitând eliminarea toxinelor și prevenind formarea polipilor, care pot evolua în celule canceroase. Integrarea acestor alimente în dieta ta poate contribui la menținerea sănătății colonului pe termen lung. Activitatea fizică regulată Exercițiile fizice regulate nu numai că îți mențin greutatea corporală sub control, dar stimulează și circulația sângelui și metabolismul, aspecte care ajută la prevenirea bolilor intestinale. Chiar și activități simple, cum ar fi mersul pe jos, ciclismul sau yoga, pot avea un impact pozitiv asupra sănătății tale generale. Prin menținerea unui regim activ, nu doar că îți protejezi intestinul, ci beneficiezi și de o stare generală de bine. Studiile recente arată că persoanele care combină o dietă bogată în fibre cu exerciții fizice regulate au un risc semnificativ mai redus de a dezvolta cancer de colon. De aceea, încearcă să-ți transformi aceste obiceiuri în parte integrantă a stilului tău de viață! Chirurgia minim invazivă: Un aliat important în tratamentul cancerului de colon În cazul în care, în ciuda tuturor măsurilor preventive, cancerul de colon este depistat, tehnologiile moderne de tratament pot face diferența. În practica mea ca medic … Read more

Hernia inghinală: adevar sau mit?

by

Hernia inghinală este cel mai comun și este important să facem diferența între tratamentele avizate de medici și cele „auzite”. Astfel, vă propun să lămurim câteva aspecte, unele greșit înțelese, despre această afecțiune. Sper să vă consolideze cunoștințele și să aflați mai multe despre ce puteți face în caz că vă aflați în această situație! Hernia inghinală: adevar sau mit? Singura metodă de tratament pentru hernia inghinală este operația. ADEVĂRATHernia inghinală nu se poate trata eficient prin medicamente sau alte metode conservatoare. Singura opțiune de tratament care garantează vindecarea este intervenția chirurgicală. Hernia, care presupune o protruzie a unui organ sau a unei părți dintr-un organ printr-o zonă slabă a peretelui abdominal, nu se poate “vindeca” de la sine, iar ignorarea acesteia poate duce la complicații grave. De aceea, intervenția chirurgicală este esențială pentru a corecta hernia și a preveni riscurile suplimentare. Hernia inghinală este o afecțiune rară. MITDeși poate părea că hernia inghinală este o problemă rară, în realitate este una dintre cele mai comune afecțiuni chirurgicale. Aproape 25% dintre bărbați și 2% dintre femei vor dezvolta o hernie inghinală pe parcursul vieții lor. Acesta este un mit adânc înrădăcinat care poate duce la întârzierea diagnosticării și a tratamentului adecvat. Hernia inghinală provoacă dureri intense. MITDe multe ori, hernia inghinală nu este însoțită de dureri severe, iar simptomele pot fi subtile. Unele persoane pot simți doar o senzație de disconfort sau o umflătură în zona inghinală, care devine mai evidentă la efort fizic sau la ridicarea unor greutăți. Durerea apare de obicei atunci când hernia devine mai mare sau se complică. Astfel, nu toate herniile inghinale sunt asociate cu dureri intense, dar oricum este important să fie monitorizate atent. Hernia inghinală poate dispărea de la sine. MITAșa cum am menționat anterior, hernia nu se poate vindeca de la sine. Deși simptomele pot varia și unele persoane pot simți o ameliorare temporară a acestora, hernia nu va dispărea fără tratament chirurgical. În unele cazuri, hernia poate chiar să se agraveze, iar complicațiile, cum ar fi strangularea intestinului, pot deveni o urgență medicală. Hernia inghinală afectează doar bărbații. MITDeși este adevărat că bărbații au un risc mai mare de a dezvolta hernie inghinală datorită structurii anatomice, femeile nu sunt ferite de această afecțiune. Hernia inghinală poate apărea și la femei, mai ales în urma unor sarcini multiple sau în cazul celor care au avut intervenții chirurgicale anterioare la nivelul zonei inghinale. Riscul este mai mare și în cazul femeilor care au un țesut conjunctiv mai slab. Operația de hernie inghinală este riscantă. MITDeși orice intervenție chirurgicală implică riscuri, operațiile pentru hernia inghinală sunt, în general, sigure și eficiente. Tehnicile chirurgicale moderne, cum ar fi laparoscopia sau intervențiile cu ajutorul plaselor de protecție, au redus semnificativ riscurile și perioada de recuperare. Majoritatea pacienților se recuperează rapid și pot relua activitățile normale în scurt timp după intervenție. Hernia inghinală poate fi prevenită. MITDin păcate, nu există o metodă garantată de prevenire a herniei inghinale. Totuși, anumite măsuri pot reduce riscul de apariție, cum ar fi menținerea unei greutăți corporale sănătoase, evitarea ridicării de greutăți mari și corectarea constipației cronice. De asemenea, antrenamentele de întărire a mușchilor abdominali pot contribui la prevenirea slăbirii peretelui abdominal, dar nu vor elimina complet riscul. Intervenția chirurgicală pentru hernia inghinală este dureroasă și necesită o perioadă lungă de recuperare. MITMulți pacienți se tem de durerea post-operatorie, dar în realitate, intervențiile pentru hernia inghinală sunt relativ puțin dureroase, mai ales dacă sunt efectuate prin tehnici moderne, cum ar fi laparoscopia sau prin utilizarea plaselor de protecție. Durerea post-operatorie este de obicei gestionabilă și nu necesită o perioadă lungă de recuperare. Majoritatea pacienților pot reveni la activitățile lor normale în câteva săptămâni, în funcție de tipul de intervenție efectuată. Hernia inghinală poate duce la complicații grave dacă nu este tratată. ADEVĂRATUna dintre cele mai periculoase complicații ale herniei inghinale netratate este strangularea, o afecțiune în care o bucată de intestin sau alt organ devine închisă în hernie și nu mai primește sânge. Aceasta poate duce la gangrena și la infecții severe. De asemenea, o hernie netratată poate crește în dimensiuni, ceea ce face intervenția chirurgicală mai complexă și cu un risc mai mare. Dacă hernia inghinală nu provoacă durere, nu este necesar tratament. MITChiar dacă hernia inghinală nu provoacă durere sau disconfort, aceasta nu trebuie ignorată. Chiar și o hernie asimptomatică poate duce la complicații severe în timp. De aceea, este important să consultați un medic chiar dacă simptomele sunt minime. Intervenția chirurgicală timpurie este adesea mai simplă și mai puțin riscantă decât intervențiile ulterioare, când hernia s-ar putea complica Purtarea unei centuri/brâu pentru hernie previne complicațiile. FALS Centurile sau brâurile pentru hernie nu previn complicațiile și, în plus, determină modificări inflamatorii cronice la nivelul herniei, făcând operația mai dificilă. Din acest motiv, nu le recomand deloc. Operația clasică este mai bună decât cea laparoscopică. FALS Operația laparoscopică este net superioară operației clasice, datorită durerilor reduse și ratei mai mici de complicații ce asigură o recuperare mai rapidă. Recomand pacienților mei întotdeauna operația laparoscopică. La operația de hernie trebuie pusă întotdeauna plasă (proteză). ADEVĂRAT Toate ghidurile actuale de tratament recomandă doar operația cu plasă (proteză) deoarece asigură cele mai bune rezultate pe termen lung. Există pacienți care nu suportă plasa chirurgicală. FALS Plasa chirurgicală este creată special pentru a fi biocompatibilă, dar este realizată din polipropilenă, un material cu care intrăm în contact în fiecare zi fără a suferi reacții adverse. Din acest motiv plasele chirurgicale sunt bine tolerate și nu pun probleme decât dacă se infectează. Aceasta este situația cel mai des invocată de chirurgi care spun pacientului că “nu a suportat organismul plasa” când în realitate este vorba de o infecție a plasei chirurgicale. Hernia inghinală reapare întotdeauna după operație. MIT Deși există un risc mic de recidivă, tehnicile chirurgicale moderne, cum ar fi utilizarea plaselor sintetice pentru a întări peretele abdominal, au redus semnificativ riscul reapariției. Cu o intervenție corect efectuată și respectarea recomandărilor postoperatorii, riscul este foarte scăzut. Hernia inghinală este cauzată exclusiv de efort … Read more

Chirurgia laparoscopica sau clasica?

by

Chirurgia laparoscopica sau clasica? În calitate de medic în specialitatea chirurgie generală, mi se pare important să ajut pacienții să înțeleagă ce presupune o intervenție înainte de orice tip de tratament. În acest articol discut despre două aborduri chirurgicale diferite: chirurgia clasică și chirurgia laparoscopică. Ambele tipuri de intervenții au un rol important în tratarea afecțiunilor chirurgicale însă fiecare are caracteristici unice și pot fi mai bune în anumite situații. Ce este chirurgia laparoscopică? Chirurgia laparoscopică, cunoscută și sub denumirea de chirurgie minim invazivă, reprezintă o tehnică modernă care utilizează instrumente specializate și un laparoscop – o cameră video de mici dimensiuni. Intervențiile laparoscopice implică realizarea unor incizii foarte mici, prin care sunt introduse instrumentele necesare pentru efectuarea procedurii. Această metodă este utilizată pe scară largă pentru o varietate de proceduri, precum: Ce este chirurgia clasică (deschisă)? Chirurgia clasică implică realizarea unei incizii mari pentru a permite accesul direct al chirurgului la zona afectată. Această metodă este utilizată de zeci de ani și rămâne o opțiune importantă, mai ales în cazurile complexe sau în situațiile în care laparoscopia nu este adecvată. Printre cele mai comune aplicații ale chirurgiei clasice se numără: Avantajele chirurgiei laparoscopice Chirurgia laparoscopică aduce numeroase beneficii, fiind preferată în multe cazuri datorită următoarelor avantaje: Dezavantajele chirurgiei laparoscopice Deși are numeroase avantaje, laparoscopia poate avea și unele limitări: Avantajele chirurgiei clasice Chirurgia deschisă rămâne o opțiune de bază și oferă unele beneficii importante: Dezavantajele chirurgiei clasice Cum se face alegerea între chirurgia laparoscopică și chirurgia clasică? Decizia privind metoda chirurgicală adecvată depinde de mai mulți factori: Când este indicată laparoscopia? Laparoscopia este indicată pentru: Când este indicată chirurgia clasică? Chirurgia deschisă este recomandată în cazurile: Sunt câteva lucruri pe care le fac diferit în chirurgia laparoscopică: În continuare vă prezint și câteva dintre cele mai frecvente mituri despre chirurgia laparoscopică Mitul 1: Chirurgia laparoscopică este o procedură simplă, fără riscuri Unul dintre cele mai frecvente mituri despre chirurgia laparoscopică este că fiind o procedură minim invazivă, aceasta nu presupune riscuri semnificative. În realitate, orice intervenție chirurgicală, indiferent de tehnică, poate implica riscuri, cum ar fi infecțiile, sângerările sau leziunile organelor interne. Deși riscurile sunt mai mici în cazul laparoscopiei comparativ cu chirurgia deschisă, ele nu sunt inexistente. De asemenea, nu toți pacienții sunt candidați potriviți pentru această tehnică; de exemplu, persoanele cu anumite afecțiuni sau care au suferit intervenții chirurgicale anterioare complexe pot necesita aborduri mai tradiționale. Mitul 2: Chirurgia laparoscopică nu necesită o perioadă de recuperare Un alt mit răspândit este că pacienții se pot recupera complet imediat după o intervenție laparoscopică. În realitate, perioada de recuperare variază în funcție de complexitatea procedurii și de starea generală a pacientului. Deși laparoscopia reduce semnificativ timpul de spitalizare și durerile postoperatorii, pacienții tot trebuie să acorde timp organismului pentru a se recupera complet. În funcție de procedură, unii pacienți pot resimți oboseală, dureri minore sau disconfort la nivelul inciziilor pentru câteva zile sau chiar săptămâni. Mitul 3: Chirurgia laparoscopică este doar pentru pacienții tineri și sănătoși Mulți oameni cred că doar pacienții tineri și cu o stare bună de sănătate pot beneficia de chirurgia laparoscopică. Acest mit este parțial adevărat, dar nu complet. Deși tehnica este adesea utilizată cu succes la pacienți tineri și activi, chirurgia laparoscopică poate fi, de asemenea, utilizată în siguranță și la pacienții vârstnici sau cu afecțiuni medicale preexistente. De fapt, această metodă este adesea preferată pentru vârstnici, deoarece implică o recuperare mai rapidă și mai puțină durere comparativ cu operațiile tradiționale. Mitul 4: Chirurgia laparoscopică este costisitoare Un alt mit comun despre chirurgia laparoscopică este că aceasta este semnificativ mai scumpă decât intervențiile chirurgicale tradiționale. Deși echipamentele necesare laparoscopiei pot fi mai scumpe, aceasta poate reduce costurile generale datorită scăderii timpului de spitalizare, a numărului mai mic de complicații postoperatorii și a unei recuperări mai rapide. În plus, în multe cazuri, pacienții pot economisi bani pe termen lung, având un timp de recuperare mai scurt și o revenire mai rapidă la activitățile cotidiene. În multe spitale, costurile laparoscopiei sunt comparabile sau chiar mai mici decât ale intervențiilor chirurgicale tradiționale, mai ales datorită tehnologiilor moderne. Mitul 5: Chirurgia laparoscopică nu poate fi utilizată pentru afecțiuni complexe Există o concepție greșită potrivit căreia chirurgia laparoscopică nu poate fi folosită pentru tratamente complexe, cum ar fi extirparea unor tumori mari sau intervențiile asupra unor organe interne mari. În realitate, tehnologia laparoscopică a avansat semnificativ în ultimii ani, iar chirurgii pot acum efectua proceduri complexe, cum ar fi rezecțiile de colon, colecistectomiile sau chiar unele intervenții oncologice prin laparoscopie. În funcție de caz, chirurgul poate opta pentru o abordare hibridă, combinând tehnica laparoscopică cu aborduri tradiționale pentru a asigura o siguranță maximă. Mitul 6: În chirurgia laparoscopică, nu sunt necesare incizii Un alt mit este că, în cazul laparoscopiei, nu sunt necesare incizii. De fapt, procedura laparoscopică implică realizarea a câteva incizii mici (de obicei între 5 și 10 mm), prin care sunt introduse instrumentele chirurgicale și o cameră mică, care permite chirurgului să vizualizeze organele interne. Deși inciziile sunt mult mai mici decât în cazul unei intervenții chirurgicale tradiționale, ele sunt totuși necesare pentru a permite accesul la zona de tratat. Mitul 7: Chirurgia laparoscopică nu este disponibilă în spitale mici sau în clinicile private Mulți pacienți cred că laparoscopia este disponibilă doar în spitale mari și clinici de specialitate, dar aceasta este o concepție greșită. Tehnologia laparoscopică este acum larg disponibilă în majoritatea instituțiilor medicale, inclusiv în spitale mici și clinici private, unde chirurgii au fost special instruiți pentru a efectua proceduri laparoscopice. De asemenea, există echipamente mai accesibile care permit efectuarea acestor intervenții în unități de sănătate mai mici. Indiferent de tipul de chirurgie pe care îl alegi Este important să ținem cont de fiecare situație individuală și de afecțiunea cu care te confrunți. Eu îți voi recomanda întotdeauna cel mai potrivit tip de chirurgie în funcție de starea ta de sănătate și de necesitățile tale. Așadar, fie că alegi chirurgia laparoscopică sau chirurgia clasică, important este să știi că ambele opțiuni au avantaje … Read more

Colecistectomie laparoscopică: abordare generală

by

Colecistectomie laparoscopică Colecistectomia laparoscopică este o intervenție chirurgicală avansată ce presupune îndepărtarea vezicii biliare prin incizii mici, care permit o recuperare rapidă și minimizarea riscurilor postoperatorii. Abordarea laparoscopică este considerată standardul de aur în tratamentul litiazei biliare și al altor afecțiuni ale vezicii biliare datorită beneficiilor semnificative pe care le oferă pacienților, inclusiv un confort sporit și o perioadă scurtă de recuperare. În cazul litiazei biliare, problema principală constă în formarea calculilor biliari care pot bloca canalul biliar și pot cauza inflamația vezicii biliare, cunoscută sub denumirea de colecistită. În cazurile severe, aceste pietre pot migra în alte zone ale corpului, provocând complicații grave cum ar fi pancreatita, colangita sau chiar ocluzia intestinală. De aceea, intervenția chirurgicală devine adesea necesară pentru a preveni complicațiile și pentru a restabili buna funcționare a sistemului digestiv. Durata și riscurile colecistectomiei laparoscopice De obicei, colecistectomia laparoscopică durează între 1 și 2 ore, în funcție de complexitatea cazului. Această procedură este extrem de bine tolerată de majoritatea pacienților, iar riscurile sunt mult mai reduse comparativ cu intervențiile chirurgicale clasice. Deși complicațiile sunt rare, există posibilitatea ca, în anumite situații, să apară sângerări sau infecții, însă acestea pot fi tratate prompt. După intervenție, pacienții sunt monitorizați pentru a se asigura că nu apar reacții adverse la anestezie sau alte complicații. În general, perioada de spitalizare este de 1-2 zile, iar recuperarea se realizează rapid, iar pacienții pot reveni la activitățile lor zilnice în aproximativ 1-2 săptămâni, în funcție de evoluția individuală. Recuperarea după colecistectomie laparoscopică ÎUnul dintre cele mai mari avantaje ale colecistectomiei laparoscopice este recuperarea rapidă. În comparație cu abordarea clasică, în care perioada de spitalizare este de 4-5 zile și recuperarea poate dura până la 6 săptămâni, laparoscopia permite o spitalizare mult mai scurtă și o revenire rapidă la viața cotidiană. Durerile postoperatorii sunt minime datorită anesteziei locale administrate la nivelul inciziilor, iar riscurile de infecție sunt reduse. Este important ca pacienții să urmeze cu strictețe recomandările medicului în perioada postoperatorie pentru a asigura o recuperare completă. Aceste recomandări pot include evitarea unor activități fizice intense în primele zile după intervenție și respectarea unui regim alimentar echilibrat pentru a sprijini procesul de vindecare. Ce fac eu diferit? În calitate de chirurg, am dezvoltat un protocol personalizat care urmărește minimizarea disconfortului pacientului și optimizarea procesului de recuperare. Printre tehnicile pe care le folosesc se numără: Beneficiile colecistectomiei laparoscopice Colecistectomia laparoscopică reprezintă o soluție chirurgicală modernă și eficientă pentru tratarea afecțiunilor vezicii biliare, precum litiaza biliară sau colecistita. Comparativ cu abordările chirurgicale tradiționale, această metodă aduce multiple avantaje care îmbunătățesc semnificativ experiența pacientului și rezultatele postoperatorii. 1. Recuperare rapidă Unul dintre cele mai apreciate beneficii ale colecistectomiei laparoscopice este recuperarea rapidă. Datorită inciziilor mici și a tehnicii minim-invazive, pacienții se pot reface mult mai repede decât în cazul intervențiilor clasice, care presupun incizii mari și o perioadă mai lungă de spitalizare. În majoritatea cazurilor, pacienții pot părăsi spitalul în 1-2 zile și pot reveni la activitățile lor normale în doar 1-2 săptămâni. Recuperarea rapidă contribuie la o calitate mai bună a vieții și la un impact minim asupra activităților de zi cu zi ale pacientului. 2. Minime riscuri de complicații Laparoscopia reduce semnificativ riscurile de infecții și alte complicații, un aspect esențial pentru sănătatea pacientului. Având în vedere că inciziile sunt mult mai mici comparativ cu intervențiile tradiționale, există o zonă de expunere mai mică la agenții patogeni, ceea ce scade riscul de infecție postoperatorie. În plus, vizualizarea clară a organelor interne prin laparoscop permite chirurgului să efectueze intervenția cu o precizie mai mare, reducând astfel riscurile de leziuni ale organelor învecinate, cum ar fi ficatul sau intestinele. Acești factori contribuie la siguranța și eficiența procedurii. 3. Rezultate cosmetice excelente Un alt avantaj important al colecistectomiei laparoscopice este impactul său minim asupra aspectului fizic al pacientului. Deoarece se folosesc incizii foarte mici, care sunt de obicei de doar câțiva milimetri, cicatricile postoperatorii sunt mult mai puțin vizibile. Tehnicile avansate de sutură, cum ar fi suturile intradermice resorbabile, contribuie la o cicatrizare estetică excelentă, fără a lăsa urme vizibile sau semnificative. Astfel, pacienții beneficiază nu doar de o procedură eficientă, ci și de un rezultat cosmetic care le îmbunătățește încrederea în sine și confortul general. 4. Durere redusă Un alt beneficiu semnificativ al colecistectomiei laparoscopice este controlul eficient al durerii postoperatorii. Datorită tehnicilor moderne de anestezie, care includ administrarea unui anestezic local la nivelul inciziilor și utilizarea unor medicamente pentru managementul durerii, pacienții resimt mult mai puțină durere în perioada postoperatorie. Comparativ cu abordările tradiționale, care implicau incizii mari și dureri considerabile în perioada de recuperare, laparoscopia permite o gestionare mai ușoară a disconfortului, ceea ce face ca recuperarea să fie mai puțin stresantă și mai confortabilă. Pacienții pot avea o recuperare mult mai lină, iar necesitatea administrării analgezicelor puternice este redusă semnificativ. Ce ar trebui să știți înainte de a opta pentru colecistectomia laparoscopică? Înainte de a opta pentru colecistectomie laparoscopică, este esențial să aveți o discuție detaliată cu medicul chirurg. Acesta va evalua istoricul dumneavoastră medical, va analiza posibilele contraindicații și va stabili cea mai bună abordare pentru situația dumneavoastră specifică. De asemenea, trebuie să fiți conștient de faptul că, deși colecistectomia laparoscopică este o procedură sigură, în cazuri rare, poate fi necesar să se recurgă la o abordare chirurgicală deschisă, mai ales în situații de complicații sau în cazul unui diagnostic dificil. Curiozități despre colecistectomia laparoscopică Iată câteva curiozități interesante despre colecistectomia laparoscopică și vezicula biliară: 1. Vezicula biliară nu este esențială pentru viață Deși vezicula biliară are un rol important în stocarea bilei și în ajutorul digestiei grăsimilor, aceasta nu este un organ vital. După îndepărtarea vezicii biliare, ficatul continuă să producă bilă, care se va drena direct în intestinul subțire, iar majoritatea pacienților pot digera alimentele normal, cu mici ajustări ale dietei. 2. Colecistectomia laparoscopică a fost realizată pentru prima dată în 1985 Intervenția laparoscopică pentru îndepărtarea vezicii biliare a fost realizată pentru prima dată cu succes în 1985, marcând o revoluție în chirurgia biliară. De atunci, această metodă a câștigat … Read more

Totul despre hernia hiatală

by

Totul despre hernia hiatală Hernia hiatală este o afecțiune medicală frecventă, dar adesea subestimată, care afectează milioane de oameni la nivel global. Aceasta apare atunci când o parte a stomacului se deplasează prin hiatusul diafragmatic în cavitatea toracică, putând cauza simptome neplăcute și complicații pe termen lung. În acest articol, vom analiza în detaliu cauzele apariției herniei hiatale, simptomele caracteristice și cele mai eficiente opțiuni de tratament. De asemenea, vom oferi sfaturi utile pentru menținerea sănătății gastrointestinale și gestionarea optimă a acestei condiții, astfel încât să puteți duce o viață confortabilă și fără disconfort digestiv. Ce este o hernie hiatală? Hernia hiatală este o afecțiune în care partea superioară a stomacului alunecă anormal prin hiatusul esofagian, o deschidere naturală a diafragmei, și pătrunde în cavitatea toracică. Diafragma este un mușchi esențial care separă cavitatea toracică de cea abdominală și joacă un rol important în procesul respirator. Această deplasare a stomacului afectează mecanismele naturale de barieră dintre stomac și esofag, ceea ce poate duce la reflux gastroesofagian. În această situație, sucul gastric acid urcă în esofag, iritând mucoasa esofagiană și provocând simptome precum arsuri la stomac (pirozis), regurgitații acide, dificultăți la înghițire și, în unele cazuri, dureri toracice ce pot fi confundate cu probleme cardiace. Există mai multe tipuri de hernie hiatală, cele mai frecvente fiind: Cauzele herniei hiatale Există mai multe cauze posibile ale herniei hiatale, inclusiv: Simptomele herniei hiatale Simptomele herniei hiatale pot varia de la persoană la persoană și pot include: Diagnosticarea herniei hiatale Diagnosticarea herniei hiatale implică de obicei examinarea istoricului medical al pacientului, simptomele raportate și efectuarea unor teste suplimentare, cum ar fi: Opțiuni de tratament pentru hernia hiatală Tratamentul herniei hiatale este reprezentat de schimbarea stilului de viață, medicamente sau intervenție chirurgicală, în funcție de gravitatea cazului: Operația de hernie hiatală (fundoplicatura laparoscopică) Intervenția chirurgicală pentru hernie hiatală se indică atunci când tratamentul conservator (schimbarea stilului de viață și terapia medicamentoasă) nu reușeste să amelioreze simptomele. De asemenea, în unele stituații chirurgia se impune pentru prevenirea complicațiilor mecanice ce pot apărea în cazul herniilor mari (strangulare, compresiune pe organele toracice). Similar, prezența unei esofagite severe, ce predispune la apariția complicațiilor displazice – esofagul Barrett (leziune precanceroasă) și a celor neoplazice (cancerul esofagian), impune tratamentul chirurgical, chiar dacă simptomele nu sunt severe.  Intervenția chirurgicală pentru hernie hiatala constă în repoziționarea stomacului în cavitatea abdominală, refacerea orificiului hiatal și, în unele cazuri, întărirea lui cu o plasă (proteză) și practicarea unui procedeu antireflux (fundoplicatura). Fundoplicatura constă în crearea unui manșon din stomac în jurul esofagului ce are rolul de a preveni refluxul acid. Există mai multe tipuri de fundoplicatură (Nissen, Dor, Toupet) în funcție de cât de mult din circumferința esofagului acoperă manșonul gastric. Alegerea tipului de fundoplicatură se face individualizat, la fiecare pacient în parte, în funcție de mai mulți factori.  Hernia hiatală Intevenția chirurgicală pentru hernie hiatală se face în prezent exclusiv laparoscopic (minim-invaziv), prin 3-4 incizii de 0.5-1 cm prin care se introduc instrumentele de lucru și camera video cu ajutorul cărora se realizează procedura. Operația de hernie hiatală durează aproximativ 2 ore, după operație pacienții fiind spitalizați încă 1-2 zile. Recuperarea este rapidă cu dureri minime și reluarea imediată a activităților curente. În primele zile după operație poate să persiste un discomfort la alimentație, cauzat de edemul postoperator, impunând administrarea unui regim semi-solid. Aceste simptome dispar în câteva zile, după care se poate relua alimentația normală.  Hernia hiatală este o afecțiune comună, dar cu gestionare adecvată și tratament corespunzător, majoritatea pacienților pot trăi o viață fericită și sănătoasă. Este important să discutați cu medicul gastroenterolog și chirurg, pentru a obține un diagnostic precis și un plan de tratament personalizat. Intervenția chirurgicală se impune în situațiile în care tratamentul conservator nu ameliorează simptomele, în acest caz rezolvarea prin tehnica minim-invazivă (laparoscopică) aducând vindecarea rapidă cum minim disconfort postoperator.  Dacă ai o hernie hiatală și ai nevoie de un sfat medical competent îti recomand să mă contactezi în vederea unei consultații.  Recuperarea după operație  Recuperarea după operația pentru hernia hiatală implică o perioadă de adaptare a organismului, deoarece intervenția vizează repararea unei părți a stomacului care a trecut prin diafragmă. Procesul de recuperare poate varia în funcție de tipul intervenției chirurgicale (laparoscopică sau deschisă), dar există câțiva pași comuni care trebuie urmați pentru o recuperare completă: 1. Spitalizare și primele zile după intervenție De obicei, pacienții sunt internați pentru câteva zile după intervenția chirurgicală. În primele 24–48 de ore, este posibil să fie administrate analgezice pentru a gestiona durerea și să se monitorizeze semnele vitale. Este esențial să urmezi cu strictețe recomandările medicilor cu privire la consumul de alimente și lichide. 2. Regimul alimentar postoperator În primele zile după intervenție, se recomandă un regim alimentar ușor, de obicei constând în lichide clare (apă, supe, ceaiuri). După câteva zile, dieta poate fi extinsă treptat la alimente semilichide și apoi la alimente solide, dar trebuie evitat consumul de alimente care pot irita esofagul sau diafragma, cum ar fi alimentele prea grase, picante sau acide. 3. Evitarea efortului fizic Este important ca pacienții să evite activitățile fizice intense, ridicarea greutăților sau orice tip de efort care ar putea pune presiune asupra zonei operate. De obicei, se recomandă evitarea efortului fizic mare pentru 4–6 săptămâni. 4. Managementul durerii Durerile postoperatorii pot fi gestionate cu medicamente analgezice prescrise de medic. Este normal să apară disconfort în zona abdomenului, dar acest lucru ar trebui să scadă treptat pe măsură ce vindecarea avansează. 5. Observarea simptomelor Deși majoritatea pacienților vor simți o ameliorare semnificativă a simptomelor de reflux gastroesofagian (GERD) după operație, este important să se monitorizeze orice simptome persistente, cum ar fi dificultăți de înghițire, dureri toracice sau balonare. Acestea ar putea indica complicații care necesită intervenție medicală. 6. Recuperare pe termen lung Recuperarea completă poate dura între 4 și 6 săptămâni. După această perioadă, majoritatea pacienților pot reveni treptat la activitățile lor zilnice. Este important să se continue monitorizarea și urmărirea medicală regulată pentru a asigura o recuperare optimă. În concluzie, recuperarea după o operație pentru hernia hiatală necesită … Read more

Tiroidectomia (operația de tiroidă)

by

Tiroidectomia Tiroida este o glandă endocrina de mici dimensiuni, dar cu un impact semnificativ asupra sănătății noastre. Localizată în partea frontală a gâtului, ea secretă hormoni vitali pentru funcționarea corectă a organismului. Cei mai importanți hormoni tiroidieni sunt triiodotironina (T3) și tiroxina (T4), care reglează metabolismul, ritmul cardiac, temperatura corpului și nivelul de energie. Disfuncțiile tiroidiene pot provoca diverse afecțiuni, de la hipertiroidism (producția excesivă de hormoni) la hipotiroidism (producția insuficientă). Simptomele pot varia de la oboseală și fluctuații în greutate până la anxietate sau depresie. Operația de tiroidă, cunoscută sub numele de tiroidectomie, este o intervenție chirurgicală comună utilizată pentru tratarea unor afecțiuni ale glandei tiroide. În timp ce operația poate părea intimidantă, este important să înțelegem că tiroidectomia poate fi o soluție eficientă și sigură în gestionarea problemelor tiroidiene. Ce este tiroidectomia? Tiroidectomia este o intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează parțial sau total glanda tiroidă, un organ esențial pentru reglarea metabolismului și echilibrului hormonal al organismului. Această procedură este recomandată în cazul unor afecțiuni precum nodulii tiroidieni, hipertiroidismul, tiroidita, cancerul tiroidian sau mărirea excesivă a glandei tiroide (gușa). În funcție de indicația medicală, tiroidectomia poate fi: Intervenția se realizează sub anestezie generală și poate fi efectuată prin tehnici convenționale sau minim-invazive, în funcție de complexitatea cazului. După operație, pacientul poate necesita monitorizare endocrinologică pentru a menține echilibrul hormonal optim. Indicațiile chirurgicale pentru tiroidectomie: a. Nodulii tiroidieni suspectați de malignitate: Atunci când se identifică noduli tiroidieni suspectați de cancer, tiroidectomia este adesea recomandată pentru a îndepărta țesutul afectat și pentru a stabili un diagnostic precis prin examinarea histopatologică a glandei tiroide. b. Hipertiroidismul necontrolat: Dacă tratamentele medicamentoase sau alte terapii nu reușesc să controleze producția excesivă de hormoni tiroidieni, tiroidectomia poate fi considerată ca o opțiune de tratament. c. Nodulii tiroidieni mari sau în creștere: Nodulii mari sau care cauzează disconfort fizic, dificultăți în înghițire sau în respirație pot necesita îndepărtarea chirurgicală prin tiroidectomie. Gușa multinodulară este cea mai frecventă afecțiune a tiroidiei cu indicație chirurgicală, caracterizată prin apariția de noduli tiroidieni multiplii.  d. Tiroidita cronică: În cazul tiroiditei cronice, cum ar fi tiroidita Hashimoto, în care glanda tiroidă este afectată de inflamație persistentă, tiroidectomia poate fi indicată pentru a ameliora simptomele și a îmbunătăți starea pacientului. e. Cancere tiroidiene: Tiroidectomia este adesea efectuată în cazul cancerului tiroidian pentru a îndepărta complet glanda tiroidă și pentru a trata eficient cancerul. Majoritatea cancerelor tiroidiene au un prognostic foarte bun dacă sunt tratate corect chirurgical în asociere cu terapia adjuvantă cu iod radioactiv în cazuri selectate. Investigații necesare înainte de tiroidectomie Tiroidectomia este o intervenție chirurgicală recomandată în anumite afecțiuni ale glandei tiroide, însă fiecare pacient necesită o evaluare detaliată pentru a determina necesitatea și amploarea procedurii. Investigațiile esențiale includ: 🔹 Ecografia tiroidiană – oferă informații despre dimensiunea, structura și prezența eventualilor noduli sau modificări suspecte.🔹 Testele hormonale (TSH, T3, T4) – analizează funcția glandei tiroide și ajută la stabilirea unui diagnostic precis.🔹 Puncția aspirativă cu ac fin (FNA) – metodă minim-invazivă utilizată pentru a evalua caracterul benign sau malign al nodulilor tiroidieni.🔹 Tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) – recomandate în cazurile complexe, când este necesară o evaluare detaliată a extensiei leziunilor și a structurilor învecinate. Aceste investigații permit medicului să stabilească cea mai potrivită abordare chirurgicală, asigurând siguranța și eficiența tratamentului. Procedura de tiroidectomie: Înainte de intervenție, medicul va efectua o evaluare detaliată a stării tale de sănătate și va discuta cu tine despre beneficiile și riscurile operației. În timpul tiroidectomiei, vei fi sub anestezie generală și medicul va efectua o incizie mică în partea anterioară a gâtului pentru a accesa glanda tiroidă. În funcție de caz, se poate realiza fie o tiroidectomie totală (îndepărtarea completă a glandei), fie o tiroidectomie parțială (îndepărtarea parțială a glandei). Durata intervenției chirurgicale poate varia, dar de obicei durează 1-2 ore. Operația de tiroidă durează mai mult în cazul cancerelor, mai ales dacă se impune extirparea ganglionilor limfatici cervicali (limfadenectomie). Recuperarea după tiroidectomie: După intervenția chirurgicală de tiroidectomie, vei rămâne sub supraveghere medicală în spital pentru o perioadă de 1-2 zile, în funcție de evoluția stării tale generale. În acest interval, echipa medicală va monitoriza atent semnele vitale și eventualele simptome postoperatorii pentru a preveni orice complicații. În timpul recuperării, este posibil să resimți o ușoară durere în gât, dificultăți la înghițire și umflături în zona intervenției chirurgicale. Aceste simptome sunt normale și tind să se amelioreze treptat în câteva zile. Pentru a gestiona disconfortul, medicul îți va prescrie analgezice și, dacă este necesar, antiinflamatoare. Pe lângă medicația recomandată, îngrijirea plăgii postoperatorii este esențială pentru o vindecare optimă. Medicul îți va oferi instrucțiuni detaliate privind igiena și protecția zonei operate, inclusiv recomandări legate de evitarea efortului fizic intens și a mișcărilor bruște ale gâtului. În cazul în care tiroidectomia a fost totală, este posibil să fie necesară o terapie de substituție hormonală, pe care medicul o va adapta nevoilor tale specifice. De asemenea, vor fi necesare controale periodice pentru monitorizarea funcției tiroidiene și ajustarea tratamentului, dacă este cazul. Respectarea tuturor indicațiilor medicale și menținerea unei comunicări regulate cu medicul curant te vor ajuta să ai o recuperare rapidă și fără complicații. Dacă observi simptome neobișnuite, cum ar fi dificultăți respiratorii, sângerări persistente sau modificări ale vocii, este important să contactezi imediat un specialist. Posibile complicații și riscuri: Ca orice procedură chirurgicală, tiroidectomia presupune anumite riscuri, deși acestea sunt relativ rare și, în majoritatea cazurilor, pot fi gestionate eficient. Printre complicațiile posibile se numără: Cu toate acestea, probabilitatea apariției acestor complicații este redusă atunci când intervenția este realizată de un chirurg cu experiență, iar îngrijirea postoperatorie este corespunzătoare. Majoritatea pacienților se recuperează fără dificultăți majore și revin la activitățile obișnuite într-un timp relativ scurt. Tratamentul postoperator: În funcție de cazul tău specific, medicul poate recomanda tratament suplimentar după tiroidectomie. Acesta poate include administrarea de hormoni tiroidieni de substituție pentru a compensa absența glandei tiroidiene sau terapie cu iod radioactiv pentru a distruge orice țesut tiroidian residual. Este important să urmezi programul de tratament prescris și să faci controale regulate … Read more

Eventratia: cura laparoscopica

by
Eventratia

Tratamentul laparoscopic al eventrației postoperatorii Eventrația postoperatorie reprezintă o complicație frecventă care apare după intervențiile chirurgicale abdominale, caracterizată prin hernierea conținutului abdominal la nivelul unui punct slab situat la nivelul cicatricii operatorii. Eventrația reprezintă în fapt un defect de vindecare a musculaturii abdominale, defect favorizat de infecțiile de plagă, supraponderea și obezitatea, fumatul, stările neoplazice. Eventrația produce disconfort semnificativ (durere, deformarea regiunii abdominale implicate) și este un factor de risc major pentru apariția complicațiilor herniare (incarcerare, strangulare, ocluzie intestinală). Tratamentul eventrației este exclusiv chirurgical, nici un alt procedeu conservativ (evitarea efortului, contenția elastică cu corset/brâu) neputând preveni evoluția ei (creșterea în dimensiuni) sau apariția complicațiilor. Tratamentul chirurgical al eventrației presupune reducerea organelor herniate în abdomen și repararea peretelui abdominal folosind o proteză (plasă) de întărire. În ultimii ani, tehnica laparoscopică a câștigat popularitate fiind opțiunea preferată pentru tratamentul eventrației postoperatorii. Acest articol de blog se va concentra pe beneficiile și avantajele utilizării abordării laparoscopice în tratarea acestei afecțiuni. Ce este tratamentul laparoscopic al eventrației postoperatorii? Tratamentul laparoscopic al eventrației postoperatorii implică utilizarea unor instrumente subțiri și a unei camere video miniaturizate, introduse printr-o serie de incizii mici în abdomen, pentru a repara eventrația. Această tehnică minim invazivă oferă chirurgului o vedere amplificată a zonei afectate și permite manipularea precisă a țesuturilor pentru a repara defectul. Avantajele tratamentului laparoscopic: Cum se desfășoară intervenția chirurgicală pentru eventrație? Tehnica ideală pentru tratarea eventrației postoperatorii constă în reducerea conținutului sacului de eventrație, refacerea peretelui abdominal și întărirea lui prin montarea unei plase sintetice (proteze) în grosimea peretelui, în spatele mușchilor – procedeul Rives Stoppa. Prin montarea plasei în contact cu mușchi se asigură cea mai bună integrare a acesteia scăzând riscul de apariție a complicațiilor (infecții, recidivă). Procedeul laparoscopic folosit cel mai frecvent constă în montarea plasei în abdomen (procedeul IPOM), în contact cu organele din cavitatea abdominală, plasa fiind fixată la mușchi prin intermediul unor dispozitive similare șuruburilor. Dezavantajul acestei tehnici este integrarea mai lentă a plasei și riscul de apariție a durerilor legate de dispozitivele de fixare. Cea mai modernă operație laparoscopică pentru eventrația postoperatorie, procedeul eTEP (tehnica Rives Stoppa laparoscopică), evită pătrunderea în cavitatea abdominală, întreaga operație desfășurându-se în grosimea peretelui abdominal, în spatele mușchilor, locul ideal pentru montarea protezei. Avantajele sunt reluarea mai rapidă a tranzitului, reducerea suplimentară a durerilor postoperatorii (durerile sunt similare unei febre musculare mai intense) și integrarea rapidă a plasei (protezei). Un alt avantaj major al tehnicii eTEP este faptul că păstrează intactă anatomia existentă, practic nu distruge nimic din ceea ce există pentru a creea acces la montarea plasei (cum se întâmplă la operația clasică). Acest lucru asigură cele mai mici rate de recidivă la acest procedeu.  La ora actuală eu practic cel mai frecvent acest procedeu minim-invaziv la pacienții cu eventrație postoperatorie, recuperarea fiind foarte rapidă iar durerile postoperatorii mult reduse comparativ cu alte tehnici laparoscopice sau tehnica clasică. Acest procedeu poate fi aplicat pentru cea mai mare parte a eventrațiilor postoperatorii, cazurile pentru care recomand intervenție chirurgicală clasică în prezent fiind tot mai puține. Întrebări frecvente: Î: Există intoleranță la plasa chirurgicală (proteza) sau alte materiale folosite pentru operația laparoscopică de eventrație postoperatorie?R: Plasele chirurgicale sunt confecționate dintr-un materiale cu biocompatibilitate mare, reacțiile de intoleranță fiind extrem de rare. Mulți chirurgi folosesc însă folosesc termenul de incompatibilitate la materialul plasei pentru a denumi o complicație postoperatorie – infecția plasei. În cazul unei infecții plasa este colonizată cu bacterii și este necesară o nouă operație și îndepărtarea acesteia, reacția fiind însă dată de infecție și nu de materialul din care este confecționată plasa. Î: Este posibil ca după operația de eventrație postoperatorie să existe dureri cronice (pe termen lung, pe viață)?R: Durerile pe termen lung (durerile cronice) după operația de eventrație sunt datorate interceptării unor elemente nervoase în mijloacele de fixare ale plasei (fire, agrafe). Experiența în tratamentul eventraților, plasarea protezei în spațiul ideal (retromuscular), folosirea unei tehnici corecte și a materialelor de calitate sunt elementele de bază care garantează un rezultat postoperator bun și o viață fără dureri după operație. Î: Voi putea face efort fizic (ridica greutăți) după operația de eventrație?R: După intervenția chirurgicală există o perioadă de recuperare de aproximativ 4-6 săptămâni în care nu este permis efortul fizic. După această perioadă efortul fizic se poate relua treptat, în limita toleranței personale, pe termen lung neexistând o restricție de efort fizic. Î: În cât timp de la operație de eventrație se poate relua viața sexuală?R: Eforturile mici/medii ce folosesc strict greutatea corpului, viața sexuală, sportul ușor (alergare, înot, bicicletă) se pot relua la 2-3 săptămâni de la operație, dacă nu există discomfort la practicarea acestor activități. Î: În cât timp de la operație de eventrație se poate relua viața sexuală?R: Eforturile mici/medii ce folosesc strict greutatea corpului, viața sexuală, sportul ușor (alergare, înot, bicicletă) se pot relua la 2-3 săptămâni de la operație, dacă nu există discomfort la practicarea acestor activități. Î: Ce este eventrația postoperatorie?R: Eventrația postoperatorie, cunoscută și sub denumirea de hernie incizională, reprezintă o complicație frecventă ce apare după o intervenție chirurgicală la nivelul abdomenului. Aceasta se manifestă prin ieșirea organelor sau țesuturilor din cavitatea abdominală, printr-un defect format la nivelul peretelui abdominal. Tratamentul laparoscopic al eventrației este o opțiune modernă și eficientă, care oferă multiple beneficii față de metodele tradiționale. Î: Cum se tratează laparoscopic eventrația postoperatorie?R: Tratamentul laparoscopic implică repararea defectului din peretele abdominal folosind o tehnică minim invazivă. Chirurgul realizează mici incizii prin care introduce instrumente speciale și un laparoscop (o cameră video miniaturală). Defectul este acoperit cu o plasă chirurgicală care asigură consolidarea peretelui abdominal și reduce riscul reapariției herniei. Î: Care sunt beneficiile tratamentului laparoscopic pentru eventrația postoperatorie?R:  Tratamentul laparoscopic prezintă multiple avantaje, printre care: Î: Cât durează recuperarea după o intervenție laparoscopică pentru eventrație?R: Durata recuperării variază în funcție de starea generală a pacientului și dimensiunea defectului reparat. Majoritatea pacienților pot reveni la activitċi ușoare în 1-2 săptămâni, iar la activitċi fizice mai solicitante în aproximativ 4-6 săptămâni. Medicul curant va oferi recomandări specifice fiecărui caz. Î: Cine este candidatul ideal … Read more