Rumo Digital

Colecistectomie laparoscopică: abordare generală

by

Colecistectomie laparoscopică Colecistectomia laparoscopică este o intervenție chirurgicală avansată ce presupune îndepărtarea vezicii biliare prin incizii mici, care permit o recuperare rapidă și minimizarea riscurilor postoperatorii. Abordarea laparoscopică este considerată standardul de aur în tratamentul litiazei biliare și al altor afecțiuni ale vezicii biliare datorită beneficiilor semnificative pe care le oferă pacienților, inclusiv un confort sporit și o perioadă scurtă de recuperare. În cazul litiazei biliare, problema principală constă în formarea calculilor biliari care pot bloca canalul biliar și pot cauza inflamația vezicii biliare, cunoscută sub denumirea de colecistită. În cazurile severe, aceste pietre pot migra în alte zone ale corpului, provocând complicații grave cum ar fi pancreatita, colangita sau chiar ocluzia intestinală. De aceea, intervenția chirurgicală devine adesea necesară pentru a preveni complicațiile și pentru a restabili buna funcționare a sistemului digestiv. Durata și riscurile colecistectomiei laparoscopice De obicei, colecistectomia laparoscopică durează între 1 și 2 ore, în funcție de complexitatea cazului. Această procedură este extrem de bine tolerată de majoritatea pacienților, iar riscurile sunt mult mai reduse comparativ cu intervențiile chirurgicale clasice. Deși complicațiile sunt rare, există posibilitatea ca, în anumite situații, să apară sângerări sau infecții, însă acestea pot fi tratate prompt. După intervenție, pacienții sunt monitorizați pentru a se asigura că nu apar reacții adverse la anestezie sau alte complicații. În general, perioada de spitalizare este de 1-2 zile, iar recuperarea se realizează rapid, iar pacienții pot reveni la activitățile lor zilnice în aproximativ 1-2 săptămâni, în funcție de evoluția individuală. Recuperarea după colecistectomie laparoscopică ÎUnul dintre cele mai mari avantaje ale colecistectomiei laparoscopice este recuperarea rapidă. În comparație cu abordarea clasică, în care perioada de spitalizare este de 4-5 zile și recuperarea poate dura până la 6 săptămâni, laparoscopia permite o spitalizare mult mai scurtă și o revenire rapidă la viața cotidiană. Durerile postoperatorii sunt minime datorită anesteziei locale administrate la nivelul inciziilor, iar riscurile de infecție sunt reduse. Este important ca pacienții să urmeze cu strictețe recomandările medicului în perioada postoperatorie pentru a asigura o recuperare completă. Aceste recomandări pot include evitarea unor activități fizice intense în primele zile după intervenție și respectarea unui regim alimentar echilibrat pentru a sprijini procesul de vindecare. Ce fac eu diferit? În calitate de chirurg, am dezvoltat un protocol personalizat care urmărește minimizarea disconfortului pacientului și optimizarea procesului de recuperare. Printre tehnicile pe care le folosesc se numără: Beneficiile colecistectomiei laparoscopice Colecistectomia laparoscopică reprezintă o soluție chirurgicală modernă și eficientă pentru tratarea afecțiunilor vezicii biliare, precum litiaza biliară sau colecistita. Comparativ cu abordările chirurgicale tradiționale, această metodă aduce multiple avantaje care îmbunătățesc semnificativ experiența pacientului și rezultatele postoperatorii. 1. Recuperare rapidă Unul dintre cele mai apreciate beneficii ale colecistectomiei laparoscopice este recuperarea rapidă. Datorită inciziilor mici și a tehnicii minim-invazive, pacienții se pot reface mult mai repede decât în cazul intervențiilor clasice, care presupun incizii mari și o perioadă mai lungă de spitalizare. În majoritatea cazurilor, pacienții pot părăsi spitalul în 1-2 zile și pot reveni la activitățile lor normale în doar 1-2 săptămâni. Recuperarea rapidă contribuie la o calitate mai bună a vieții și la un impact minim asupra activităților de zi cu zi ale pacientului. 2. Minime riscuri de complicații Laparoscopia reduce semnificativ riscurile de infecții și alte complicații, un aspect esențial pentru sănătatea pacientului. Având în vedere că inciziile sunt mult mai mici comparativ cu intervențiile tradiționale, există o zonă de expunere mai mică la agenții patogeni, ceea ce scade riscul de infecție postoperatorie. În plus, vizualizarea clară a organelor interne prin laparoscop permite chirurgului să efectueze intervenția cu o precizie mai mare, reducând astfel riscurile de leziuni ale organelor învecinate, cum ar fi ficatul sau intestinele. Acești factori contribuie la siguranța și eficiența procedurii. 3. Rezultate cosmetice excelente Un alt avantaj important al colecistectomiei laparoscopice este impactul său minim asupra aspectului fizic al pacientului. Deoarece se folosesc incizii foarte mici, care sunt de obicei de doar câțiva milimetri, cicatricile postoperatorii sunt mult mai puțin vizibile. Tehnicile avansate de sutură, cum ar fi suturile intradermice resorbabile, contribuie la o cicatrizare estetică excelentă, fără a lăsa urme vizibile sau semnificative. Astfel, pacienții beneficiază nu doar de o procedură eficientă, ci și de un rezultat cosmetic care le îmbunătățește încrederea în sine și confortul general. 4. Durere redusă Un alt beneficiu semnificativ al colecistectomiei laparoscopice este controlul eficient al durerii postoperatorii. Datorită tehnicilor moderne de anestezie, care includ administrarea unui anestezic local la nivelul inciziilor și utilizarea unor medicamente pentru managementul durerii, pacienții resimt mult mai puțină durere în perioada postoperatorie. Comparativ cu abordările tradiționale, care implicau incizii mari și dureri considerabile în perioada de recuperare, laparoscopia permite o gestionare mai ușoară a disconfortului, ceea ce face ca recuperarea să fie mai puțin stresantă și mai confortabilă. Pacienții pot avea o recuperare mult mai lină, iar necesitatea administrării analgezicelor puternice este redusă semnificativ. Ce ar trebui să știți înainte de a opta pentru colecistectomia laparoscopică? Înainte de a opta pentru colecistectomie laparoscopică, este esențial să aveți o discuție detaliată cu medicul chirurg. Acesta va evalua istoricul dumneavoastră medical, va analiza posibilele contraindicații și va stabili cea mai bună abordare pentru situația dumneavoastră specifică. De asemenea, trebuie să fiți conștient de faptul că, deși colecistectomia laparoscopică este o procedură sigură, în cazuri rare, poate fi necesar să se recurgă la o abordare chirurgicală deschisă, mai ales în situații de complicații sau în cazul unui diagnostic dificil. Curiozități despre colecistectomia laparoscopică Iată câteva curiozități interesante despre colecistectomia laparoscopică și vezicula biliară: 1. Vezicula biliară nu este esențială pentru viață Deși vezicula biliară are un rol important în stocarea bilei și în ajutorul digestiei grăsimilor, aceasta nu este un organ vital. După îndepărtarea vezicii biliare, ficatul continuă să producă bilă, care se va drena direct în intestinul subțire, iar majoritatea pacienților pot digera alimentele normal, cu mici ajustări ale dietei. 2. Colecistectomia laparoscopică a fost realizată pentru prima dată în 1985 Intervenția laparoscopică pentru îndepărtarea vezicii biliare a fost realizată pentru prima dată cu succes în 1985, marcând o revoluție în chirurgia biliară. De atunci, această metodă a câștigat … Read more

Totul despre hernia hiatală

by

Totul despre hernia hiatală Hernia hiatală este o afecțiune medicală frecventă, dar adesea subestimată, care afectează milioane de oameni la nivel global. Aceasta apare atunci când o parte a stomacului se deplasează prin hiatusul diafragmatic în cavitatea toracică, putând cauza simptome neplăcute și complicații pe termen lung. În acest articol, vom analiza în detaliu cauzele apariției herniei hiatale, simptomele caracteristice și cele mai eficiente opțiuni de tratament. De asemenea, vom oferi sfaturi utile pentru menținerea sănătății gastrointestinale și gestionarea optimă a acestei condiții, astfel încât să puteți duce o viață confortabilă și fără disconfort digestiv. Ce este o hernie hiatală? Hernia hiatală este o afecțiune în care partea superioară a stomacului alunecă anormal prin hiatusul esofagian, o deschidere naturală a diafragmei, și pătrunde în cavitatea toracică. Diafragma este un mușchi esențial care separă cavitatea toracică de cea abdominală și joacă un rol important în procesul respirator. Această deplasare a stomacului afectează mecanismele naturale de barieră dintre stomac și esofag, ceea ce poate duce la reflux gastroesofagian. În această situație, sucul gastric acid urcă în esofag, iritând mucoasa esofagiană și provocând simptome precum arsuri la stomac (pirozis), regurgitații acide, dificultăți la înghițire și, în unele cazuri, dureri toracice ce pot fi confundate cu probleme cardiace. Există mai multe tipuri de hernie hiatală, cele mai frecvente fiind: Cauzele herniei hiatale Există mai multe cauze posibile ale herniei hiatale, inclusiv: Simptomele herniei hiatale Simptomele herniei hiatale pot varia de la persoană la persoană și pot include: Diagnosticarea herniei hiatale Diagnosticarea herniei hiatale implică de obicei examinarea istoricului medical al pacientului, simptomele raportate și efectuarea unor teste suplimentare, cum ar fi: Opțiuni de tratament pentru hernia hiatală Tratamentul herniei hiatale este reprezentat de schimbarea stilului de viață, medicamente sau intervenție chirurgicală, în funcție de gravitatea cazului: Operația de hernie hiatală (fundoplicatura laparoscopică) Intervenția chirurgicală pentru hernie hiatală se indică atunci când tratamentul conservator (schimbarea stilului de viață și terapia medicamentoasă) nu reușeste să amelioreze simptomele. De asemenea, în unele stituații chirurgia se impune pentru prevenirea complicațiilor mecanice ce pot apărea în cazul herniilor mari (strangulare, compresiune pe organele toracice). Similar, prezența unei esofagite severe, ce predispune la apariția complicațiilor displazice – esofagul Barrett (leziune precanceroasă) și a celor neoplazice (cancerul esofagian), impune tratamentul chirurgical, chiar dacă simptomele nu sunt severe.  Intervenția chirurgicală pentru hernie hiatala constă în repoziționarea stomacului în cavitatea abdominală, refacerea orificiului hiatal și, în unele cazuri, întărirea lui cu o plasă (proteză) și practicarea unui procedeu antireflux (fundoplicatura). Fundoplicatura constă în crearea unui manșon din stomac în jurul esofagului ce are rolul de a preveni refluxul acid. Există mai multe tipuri de fundoplicatură (Nissen, Dor, Toupet) în funcție de cât de mult din circumferința esofagului acoperă manșonul gastric. Alegerea tipului de fundoplicatură se face individualizat, la fiecare pacient în parte, în funcție de mai mulți factori.  Hernia hiatală Intevenția chirurgicală pentru hernie hiatală se face în prezent exclusiv laparoscopic (minim-invaziv), prin 3-4 incizii de 0.5-1 cm prin care se introduc instrumentele de lucru și camera video cu ajutorul cărora se realizează procedura. Operația de hernie hiatală durează aproximativ 2 ore, după operație pacienții fiind spitalizați încă 1-2 zile. Recuperarea este rapidă cu dureri minime și reluarea imediată a activităților curente. În primele zile după operație poate să persiste un discomfort la alimentație, cauzat de edemul postoperator, impunând administrarea unui regim semi-solid. Aceste simptome dispar în câteva zile, după care se poate relua alimentația normală.  Hernia hiatală este o afecțiune comună, dar cu gestionare adecvată și tratament corespunzător, majoritatea pacienților pot trăi o viață fericită și sănătoasă. Este important să discutați cu medicul gastroenterolog și chirurg, pentru a obține un diagnostic precis și un plan de tratament personalizat. Intervenția chirurgicală se impune în situațiile în care tratamentul conservator nu ameliorează simptomele, în acest caz rezolvarea prin tehnica minim-invazivă (laparoscopică) aducând vindecarea rapidă cum minim disconfort postoperator.  Dacă ai o hernie hiatală și ai nevoie de un sfat medical competent îti recomand să mă contactezi în vederea unei consultații.  Recuperarea după operație  Recuperarea după operația pentru hernia hiatală implică o perioadă de adaptare a organismului, deoarece intervenția vizează repararea unei părți a stomacului care a trecut prin diafragmă. Procesul de recuperare poate varia în funcție de tipul intervenției chirurgicale (laparoscopică sau deschisă), dar există câțiva pași comuni care trebuie urmați pentru o recuperare completă: 1. Spitalizare și primele zile după intervenție De obicei, pacienții sunt internați pentru câteva zile după intervenția chirurgicală. În primele 24–48 de ore, este posibil să fie administrate analgezice pentru a gestiona durerea și să se monitorizeze semnele vitale. Este esențial să urmezi cu strictețe recomandările medicilor cu privire la consumul de alimente și lichide. 2. Regimul alimentar postoperator În primele zile după intervenție, se recomandă un regim alimentar ușor, de obicei constând în lichide clare (apă, supe, ceaiuri). După câteva zile, dieta poate fi extinsă treptat la alimente semilichide și apoi la alimente solide, dar trebuie evitat consumul de alimente care pot irita esofagul sau diafragma, cum ar fi alimentele prea grase, picante sau acide. 3. Evitarea efortului fizic Este important ca pacienții să evite activitățile fizice intense, ridicarea greutăților sau orice tip de efort care ar putea pune presiune asupra zonei operate. De obicei, se recomandă evitarea efortului fizic mare pentru 4–6 săptămâni. 4. Managementul durerii Durerile postoperatorii pot fi gestionate cu medicamente analgezice prescrise de medic. Este normal să apară disconfort în zona abdomenului, dar acest lucru ar trebui să scadă treptat pe măsură ce vindecarea avansează. 5. Observarea simptomelor Deși majoritatea pacienților vor simți o ameliorare semnificativă a simptomelor de reflux gastroesofagian (GERD) după operație, este important să se monitorizeze orice simptome persistente, cum ar fi dificultăți de înghițire, dureri toracice sau balonare. Acestea ar putea indica complicații care necesită intervenție medicală. 6. Recuperare pe termen lung Recuperarea completă poate dura între 4 și 6 săptămâni. După această perioadă, majoritatea pacienților pot reveni treptat la activitățile lor zilnice. Este important să se continue monitorizarea și urmărirea medicală regulată pentru a asigura o recuperare optimă. În concluzie, recuperarea după o operație pentru hernia hiatală necesită … Read more

Tiroidectomia (operația de tiroidă)

by
Chirurgia afecțiunilor tiroidiene

Tiroidectomia Tiroida este o glandă endocrina de mici dimensiuni, dar cu un impact semnificativ asupra sănătății noastre. Localizată în partea frontală a gâtului, ea secretă hormoni vitali pentru funcționarea corectă a organismului. Cei mai importanți hormoni tiroidieni sunt triiodotironina (T3) și tiroxina (T4), care reglează metabolismul, ritmul cardiac, temperatura corpului și nivelul de energie. Disfuncțiile tiroidiene pot provoca diverse afecțiuni, de la hipertiroidism (producția excesivă de hormoni) la hipotiroidism (producția insuficientă). Simptomele pot varia de la oboseală și fluctuații în greutate până la anxietate sau depresie. Operația de tiroidă, cunoscută sub numele de tiroidectomie, este o intervenție chirurgicală comună utilizată pentru tratarea unor afecțiuni ale glandei tiroide. În timp ce operația poate părea intimidantă, este important să înțelegem că tiroidectomia poate fi o soluție eficientă și sigură în gestionarea problemelor tiroidiene. Ce este tiroidectomia? Tiroidectomia este o intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează parțial sau total glanda tiroidă, un organ esențial pentru reglarea metabolismului și echilibrului hormonal al organismului. Această procedură este recomandată în cazul unor afecțiuni precum nodulii tiroidieni, hipertiroidismul, tiroidita, cancerul tiroidian sau mărirea excesivă a glandei tiroide (gușa). În funcție de indicația medicală, tiroidectomia poate fi: Intervenția se realizează sub anestezie generală și poate fi efectuată prin tehnici convenționale sau minim-invazive, în funcție de complexitatea cazului. După operație, pacientul poate necesita monitorizare endocrinologică pentru a menține echilibrul hormonal optim. Indicațiile chirurgicale pentru tiroidectomie: a. Nodulii tiroidieni suspectați de malignitate: Atunci când se identifică noduli tiroidieni suspectați de cancer, tiroidectomia este adesea recomandată pentru a îndepărta țesutul afectat și pentru a stabili un diagnostic precis prin examinarea histopatologică a glandei tiroide. b. Hipertiroidismul necontrolat: Dacă tratamentele medicamentoase sau alte terapii nu reușesc să controleze producția excesivă de hormoni tiroidieni, tiroidectomia poate fi considerată ca o opțiune de tratament. c. Nodulii tiroidieni mari sau în creștere: Nodulii mari sau care cauzează disconfort fizic, dificultăți în înghițire sau în respirație pot necesita îndepărtarea chirurgicală prin tiroidectomie. Gușa multinodulară este cea mai frecventă afecțiune a tiroidiei cu indicație chirurgicală, caracterizată prin apariția de noduli tiroidieni multiplii.  d. Tiroidita cronică: În cazul tiroiditei cronice, cum ar fi tiroidita Hashimoto, în care glanda tiroidă este afectată de inflamație persistentă, tiroidectomia poate fi indicată pentru a ameliora simptomele și a îmbunătăți starea pacientului. e. Cancere tiroidiene: Tiroidectomia este adesea efectuată în cazul cancerului tiroidian pentru a îndepărta complet glanda tiroidă și pentru a trata eficient cancerul. Majoritatea cancerelor tiroidiene au un prognostic foarte bun dacă sunt tratate corect chirurgical în asociere cu terapia adjuvantă cu iod radioactiv în cazuri selectate. Investigații necesare înainte de tiroidectomie Tiroidectomia este o intervenție chirurgicală recomandată în anumite afecțiuni ale glandei tiroide, însă fiecare pacient necesită o evaluare detaliată pentru a determina necesitatea și amploarea procedurii. Investigațiile esențiale includ: 🔹 Ecografia tiroidiană – oferă informații despre dimensiunea, structura și prezența eventualilor noduli sau modificări suspecte.🔹 Testele hormonale (TSH, T3, T4) – analizează funcția glandei tiroide și ajută la stabilirea unui diagnostic precis.🔹 Puncția aspirativă cu ac fin (FNA) – metodă minim-invazivă utilizată pentru a evalua caracterul benign sau malign al nodulilor tiroidieni.🔹 Tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) – recomandate în cazurile complexe, când este necesară o evaluare detaliată a extensiei leziunilor și a structurilor învecinate. Aceste investigații permit medicului să stabilească cea mai potrivită abordare chirurgicală, asigurând siguranța și eficiența tratamentului. Procedura de tiroidectomie: Înainte de intervenție, medicul va efectua o evaluare detaliată a stării tale de sănătate și va discuta cu tine despre beneficiile și riscurile operației. În timpul tiroidectomiei, vei fi sub anestezie generală și medicul va efectua o incizie mică în partea anterioară a gâtului pentru a accesa glanda tiroidă. În funcție de caz, se poate realiza fie o tiroidectomie totală (îndepărtarea completă a glandei), fie o tiroidectomie parțială (îndepărtarea parțială a glandei). Durata intervenției chirurgicale poate varia, dar de obicei durează 1-2 ore. Operația de tiroidă durează mai mult în cazul cancerelor, mai ales dacă se impune extirparea ganglionilor limfatici cervicali (limfadenectomie). Recuperarea după tiroidectomie: După intervenția chirurgicală de tiroidectomie, vei rămâne sub supraveghere medicală în spital pentru o perioadă de 1-2 zile, în funcție de evoluția stării tale generale. În acest interval, echipa medicală va monitoriza atent semnele vitale și eventualele simptome postoperatorii pentru a preveni orice complicații. În timpul recuperării, este posibil să resimți o ușoară durere în gât, dificultăți la înghițire și umflături în zona intervenției chirurgicale. Aceste simptome sunt normale și tind să se amelioreze treptat în câteva zile. Pentru a gestiona disconfortul, medicul îți va prescrie analgezice și, dacă este necesar, antiinflamatoare. Pe lângă medicația recomandată, îngrijirea plăgii postoperatorii este esențială pentru o vindecare optimă. Medicul îți va oferi instrucțiuni detaliate privind igiena și protecția zonei operate, inclusiv recomandări legate de evitarea efortului fizic intens și a mișcărilor bruște ale gâtului. În cazul în care tiroidectomia a fost totală, este posibil să fie necesară o terapie de substituție hormonală, pe care medicul o va adapta nevoilor tale specifice. De asemenea, vor fi necesare controale periodice pentru monitorizarea funcției tiroidiene și ajustarea tratamentului, dacă este cazul. Respectarea tuturor indicațiilor medicale și menținerea unei comunicări regulate cu medicul curant te vor ajuta să ai o recuperare rapidă și fără complicații. Dacă observi simptome neobișnuite, cum ar fi dificultăți respiratorii, sângerări persistente sau modificări ale vocii, este important să contactezi imediat un specialist. Posibile complicații și riscuri: Ca orice procedură chirurgicală, tiroidectomia presupune anumite riscuri, deși acestea sunt relativ rare și, în majoritatea cazurilor, pot fi gestionate eficient. Printre complicațiile posibile se numără: Cu toate acestea, probabilitatea apariției acestor complicații este redusă atunci când intervenția este realizată de un chirurg cu experiență, iar îngrijirea postoperatorie este corespunzătoare. Majoritatea pacienților se recuperează fără dificultăți majore și revin la activitățile obișnuite într-un timp relativ scurt. Tratamentul postoperator: În funcție de cazul tău specific, medicul poate recomanda tratament suplimentar după tiroidectomie. Acesta poate include administrarea de hormoni tiroidieni de substituție pentru a compensa absența glandei tiroidiene sau terapie cu iod radioactiv pentru a distruge orice țesut tiroidian residual. Este important să urmezi programul de tratament prescris și să faci controale regulate … Read more

Eventratia: cura laparoscopica

by
Eventratia

Tratamentul laparoscopic al eventrației postoperatorii Eventrația postoperatorie reprezintă o complicație frecventă care apare după intervențiile chirurgicale abdominale, caracterizată prin hernierea conținutului abdominal la nivelul unui punct slab situat la nivelul cicatricii operatorii. Eventrația reprezintă în fapt un defect de vindecare a musculaturii abdominale, defect favorizat de infecțiile de plagă, supraponderea și obezitatea, fumatul, stările neoplazice. Eventrația produce disconfort semnificativ (durere, deformarea regiunii abdominale implicate) și este un factor de risc major pentru apariția complicațiilor herniare (incarcerare, strangulare, ocluzie intestinală). Tratamentul eventrației este exclusiv chirurgical, nici un alt procedeu conservativ (evitarea efortului, contenția elastică cu corset/brâu) neputând preveni evoluția ei (creșterea în dimensiuni) sau apariția complicațiilor. Tratamentul chirurgical al eventrației presupune reducerea organelor herniate în abdomen și repararea peretelui abdominal folosind o proteză (plasă) de întărire. În ultimii ani, tehnica laparoscopică a câștigat popularitate fiind opțiunea preferată pentru tratamentul eventrației postoperatorii. Acest articol de blog se va concentra pe beneficiile și avantajele utilizării abordării laparoscopice în tratarea acestei afecțiuni. Ce este tratamentul laparoscopic al eventrației postoperatorii? Tratamentul laparoscopic al eventrației postoperatorii implică utilizarea unor instrumente subțiri și a unei camere video miniaturizate, introduse printr-o serie de incizii mici în abdomen, pentru a repara eventrația. Această tehnică minim invazivă oferă chirurgului o vedere amplificată a zonei afectate și permite manipularea precisă a țesuturilor pentru a repara defectul. Avantajele tratamentului laparoscopic: Cum se desfășoară intervenția chirurgicală pentru eventrație? Tehnica ideală pentru tratarea eventrației postoperatorii constă în reducerea conținutului sacului de eventrație, refacerea peretelui abdominal și întărirea lui prin montarea unei plase sintetice (proteze) în grosimea peretelui, în spatele mușchilor – procedeul Rives Stoppa. Prin montarea plasei în contact cu mușchi se asigură cea mai bună integrare a acesteia scăzând riscul de apariție a complicațiilor (infecții, recidivă). Procedeul laparoscopic folosit cel mai frecvent constă în montarea plasei în abdomen (procedeul IPOM), în contact cu organele din cavitatea abdominală, plasa fiind fixată la mușchi prin intermediul unor dispozitive similare șuruburilor. Dezavantajul acestei tehnici este integrarea mai lentă a plasei și riscul de apariție a durerilor legate de dispozitivele de fixare. Cea mai modernă operație laparoscopică pentru eventrația postoperatorie, procedeul eTEP (tehnica Rives Stoppa laparoscopică), evită pătrunderea în cavitatea abdominală, întreaga operație desfășurându-se în grosimea peretelui abdominal, în spatele mușchilor, locul ideal pentru montarea protezei. Avantajele sunt reluarea mai rapidă a tranzitului, reducerea suplimentară a durerilor postoperatorii (durerile sunt similare unei febre musculare mai intense) și integrarea rapidă a plasei (protezei). Un alt avantaj major al tehnicii eTEP este faptul că păstrează intactă anatomia existentă, practic nu distruge nimic din ceea ce există pentru a creea acces la montarea plasei (cum se întâmplă la operația clasică). Acest lucru asigură cele mai mici rate de recidivă la acest procedeu.  La ora actuală eu practic cel mai frecvent acest procedeu minim-invaziv la pacienții cu eventrație postoperatorie, recuperarea fiind foarte rapidă iar durerile postoperatorii mult reduse comparativ cu alte tehnici laparoscopice sau tehnica clasică. Acest procedeu poate fi aplicat pentru cea mai mare parte a eventrațiilor postoperatorii, cazurile pentru care recomand intervenție chirurgicală clasică în prezent fiind tot mai puține. Întrebări frecvente: Î: Există intoleranță la plasa chirurgicală (proteza) sau alte materiale folosite pentru operația laparoscopică de eventrație postoperatorie?R: Plasele chirurgicale sunt confecționate dintr-un materiale cu biocompatibilitate mare, reacțiile de intoleranță fiind extrem de rare. Mulți chirurgi folosesc însă folosesc termenul de incompatibilitate la materialul plasei pentru a denumi o complicație postoperatorie – infecția plasei. În cazul unei infecții plasa este colonizată cu bacterii și este necesară o nouă operație și îndepărtarea acesteia, reacția fiind însă dată de infecție și nu de materialul din care este confecționată plasa. Î: Este posibil ca după operația de eventrație postoperatorie să existe dureri cronice (pe termen lung, pe viață)?R: Durerile pe termen lung (durerile cronice) după operația de eventrație sunt datorate interceptării unor elemente nervoase în mijloacele de fixare ale plasei (fire, agrafe). Experiența în tratamentul eventraților, plasarea protezei în spațiul ideal (retromuscular), folosirea unei tehnici corecte și a materialelor de calitate sunt elementele de bază care garantează un rezultat postoperator bun și o viață fără dureri după operație. Î: Voi putea face efort fizic (ridica greutăți) după operația de eventrație?R: După intervenția chirurgicală există o perioadă de recuperare de aproximativ 4-6 săptămâni în care nu este permis efortul fizic. După această perioadă efortul fizic se poate relua treptat, în limita toleranței personale, pe termen lung neexistând o restricție de efort fizic. Î: În cât timp de la operație de eventrație se poate relua viața sexuală?R: Eforturile mici/medii ce folosesc strict greutatea corpului, viața sexuală, sportul ușor (alergare, înot, bicicletă) se pot relua la 2-3 săptămâni de la operație, dacă nu există discomfort la practicarea acestor activități. Î: În cât timp de la operație de eventrație se poate relua viața sexuală?R: Eforturile mici/medii ce folosesc strict greutatea corpului, viața sexuală, sportul ușor (alergare, înot, bicicletă) se pot relua la 2-3 săptămâni de la operație, dacă nu există discomfort la practicarea acestor activități. Î: Ce este eventrația postoperatorie?R: Eventrația postoperatorie, cunoscută și sub denumirea de hernie incizională, reprezintă o complicație frecventă ce apare după o intervenție chirurgicală la nivelul abdomenului. Aceasta se manifestă prin ieșirea organelor sau țesuturilor din cavitatea abdominală, printr-un defect format la nivelul peretelui abdominal. Tratamentul laparoscopic al eventrației este o opțiune modernă și eficientă, care oferă multiple beneficii față de metodele tradiționale. Î: Cum se tratează laparoscopic eventrația postoperatorie?R: Tratamentul laparoscopic implică repararea defectului din peretele abdominal folosind o tehnică minim invazivă. Chirurgul realizează mici incizii prin care introduce instrumente speciale și un laparoscop (o cameră video miniaturală). Defectul este acoperit cu o plasă chirurgicală care asigură consolidarea peretelui abdominal și reduce riscul reapariției herniei. Î: Care sunt beneficiile tratamentului laparoscopic pentru eventrația postoperatorie?R:  Tratamentul laparoscopic prezintă multiple avantaje, printre care: Î: Cât durează recuperarea după o intervenție laparoscopică pentru eventrație?R: Durata recuperării variază în funcție de starea generală a pacientului și dimensiunea defectului reparat. Majoritatea pacienților pot reveni la activitċi ușoare în 1-2 săptămâni, iar la activitċi fizice mai solicitante în aproximativ 4-6 săptămâni. Medicul curant va oferi recomandări specifice fiecărui caz. Î: Cine este candidatul ideal … Read more